High Court lacks jurisdiction over consumer credit appeal; case remitted to Court of Appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 2 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 03 decembrie 2009, art. 2 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 30 septembrie 2011, art. 2 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 10 aprilie 2012, art. 2 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 12 decembrie 2012, art. 2 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 05 iulie 2013 la contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 03 aprilie 2008; constatarea nulităţii absolute a articolelor din actele adiţionale aferente contractului de credit referitoare la comisioanele arătate, ca fiind abuzive; restituirea comisioanelor percepute în mod abuziv de către pârâtă pentru contractul menţionat mai sus, respectiv de la data încheierii şi până în prezent; acordarea dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctele de mai sus; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF- leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, ca urmare a constatării ca abuzive a clauzelor de la punctul 8.4 şi art. 13.1 din contractul de împrumut pentru nevoie personale nr. x din 03 aprilie 2008 şi clauzelor art. 6.3 şi art. 9.12 din contractul de credit nr. x din 21 martie 2008 şi restituirea sumelor plătite în plus; denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce se vor face în dosarul de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 8433 din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin Sucursala Târgu-Jiu.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a sentinţei criticate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată cu precizarea ulterioară.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 432/2018 din 01 octombrie 2018, a admis apelul formulat de reclamantul apelant A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi B. - Sucursala Târgu Jiu.

A modificat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 6.3 în teza referitoare la riscul valutar şi art. 9.12 din contractul nr. x, art. 8.4 şi 13.1 din contractul nr. x

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă.

A menţinut soluţia de respingere pronunţată de prima instanţă în privinţa constatării caracterului abuziv al art. 6.3 nr. x - în teza referitoare la moneda creditului, în consecinţă a respins cererea referitoare la denominarea contractului, respectiv la restituirea ratelor în RON.

A menţinut soluţia de respingere pronunţată de prima instanţă în privinţa constatării caracterului abuziv al art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x/2009, art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x/2011, art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x/2012, art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x/2012, art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x/2013 şi în privinţa cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de comisioane aferente acestor clauze.

A redus cheltuielile de judecată ale apelantului reclamant de la suma de 4.500 RON, (1.500 RON prima instanţă + 3.000 RON - apel) la suma de 3.000 RON.

A obligat intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a sumei de 3.000 RON cheltuieli judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.).

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepţiei de necompetenţă materială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanţa supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 432 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.