Jurisdiction for civil appeals against tribunal decisions on abusive clauses in CHF-denominated loan contracts under 200,000 RON

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive, privind rata dobânzii variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoarea a indicelui de referinţă şi marja băncii, modificate în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzute în punctele 3.2 şi pct. 3.3, dar şi pct. 3.4. din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de acordare de 5% din valoarea creditului de 17.000 CHF reţinut din împrumut la data acordării împrumutului, prevăzut în punctul 4 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de rambursare în avans, prevăzută în punctul 5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dobânda anuală efectivă, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind rambursarea, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 8, respectiv punctele: 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5, 8.6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind declaraţiile împrumutatului şi împrumutatului solidar, prevăzută în punctul 9, respectiv punctul: 9.2 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dispoziţiile finale, prevăzută în punctul 13, respectiv punctele: 13.1, 13.5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca.

A mai solicitat reclamantul să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la primele 7 capete de cerere şi să se dispusă sancţionarea acestora cu nulitatea absolută şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de împrumut şi, eventual şi renegocierea acestuia, precum şi restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă în baza tuturor clauzelor abuzive constatate nule de instanţă, sume actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzi legale, de la momentul încheierii contractului din 21 februarie 2008 şi până la data plăţii efective a acestora; obligarea băncii la conversia în RON a creditului acordat către reclamant la cursul de schimb franc elveţian/leu (CHF/RON), de la data acordării creditului din data de 21 februarie 2008, adică, să se dispună "îngheţarea cursului valutar la paritatea RON/CHF de la data acordării creditului din 21.02.2008" şi implicit plata ratelor de credit în RON, la acest curs, pe toată perioada derulării contractului, din data de 21 februarie 2008 şi în continuare până la terminarea contractului; obligarea băncii la restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă, cu titlu de "diferenţe de curs valuta CHF/RON," începând cu data încheierii contractului din 21 februarie 2008 şi până la recalcularea ratelor, sume actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale, de la momentul încheierii contractului din 21 februarie 2008 şi până la data plătii efective a acestora, ţinând cont de faptul că banca nu motivează şi nu justifică cuantumul acestor sume de bani, precum şi de faptul că riscul valutar a fost suportat integral doar de reclamantă în calitate de împrumutat/consumator de produse bancare.

Prin încheierea din data de 29 mai 2017 s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Motru, excepţie invocată de pârâtă.

S-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a Sucursalei Târgu Jiu, excepţie invocată de pârâtă.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţie invocată de pârâtă.

S-a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâtei, probe solicitate de reclamant.

S-a solicitat pârâtei să comunice actul adiţional prin care s-a modificat contractul de împrumut pentru nevoi personale x din 21 februarie 2008 şi modalitatea în care s-a adus la cunoştinţa reclamantului acest act adiţional precum şi dovezi în acest sens.

De asemenea, s-a solicitat de la pârâtă să comunice dacă pe parcursul derulării contractului de împrumut pentru nevoi personale x din 21 februarie 2008 rata dobânzii a fost majorată şi ce sumă de bani a fost achitată de reclamant ca urmare a majorărilor, care este cuantumul comisionului de acordare achitat în temeiul art. 4 din contract, care este cuantumul comisionului de rambursare în avans achitat de reclamant în temeiul art. 5 din contract, dacă au fost plătite de reclamant dobânzi penalizatoare în temeiul art. 8.6 din contract iar în cazul în care au fost achitate să se menţioneze sumele achitate.

S-a pus în vedere reclamantului să depună la dosar interogatoriul pentru a fi comunicat pârâtei potrivit dispoziţiilor art. 355 C. proc. civ.

S-a prorogat pronunţarea asupra necesităţii administrării probei cu expertiză după comunicarea răspunsului de către pârâtă.

S-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantului, probe solicitate de pârâtă.

S-a pus în vedere reclamantului să fie prezent la termenul următor în vederea administrării probei cu interogatoriu sub sancţiunea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ.

S-a amânat judecarea cauzei la 03 iulie 2017 - termen în cunoştinţă pentru reclamant şi pârâtă potrivit dispoziţiilor art. 229 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2447 din 30 octombrie 2017, Judecătoria Motru a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4 (comisionul de acordare), art. 5 (comisionul de rambursare în avans) şi art. 13.5 din contractul x din 21 februarie 2008.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 850 CHF la cursul BNR de la data plăţii.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.289 RON cheltuieli de judecată. S-a respins în rest cererea.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamantul A. cât şi pârâta B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 433 din 01 octombrie 2018, a respins apelul formulat de apelanta B. S.A., atât împotriva încheierii din data de 29 octombrie 2017, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 2447/2017, pronunţate de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2017, intimată pârâtă fiind B. S.A. prin Sucursala Târgu-Jiu, în litigiul cu profesioniştii având ca obiect constatare nulitate act.

A admis apelul formulat de reclamantul apelant A., împotriva sentinţei civile nr. 2447 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2017.

A modificat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 8.1 - în teza referitoare la riscul valutar şi a respins cererea în privinţa art. 8.1 - teza privind denominarea creditului.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă şi rata inflaţiei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale primei instanţe.

A obligat intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a sumei de 1.300 RON cheltuieli judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.).

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepţiei de necompetenţă materială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanţa supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (Fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 433 din 01 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.