Suspendation of civil litigation for prejudicial question on final quantum of insurance indemnity

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 18 februarie 2010 sub dosarul nr. x/2010, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi C. (fostă D. SA) au chemat în judecată pe pârâtele S.C. E. S.A., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., H. S.A., S.C. I. S.R.L., J., I., solicitând instanţei să dispună:

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către A. a daunelor-interese constând în contravaloarea pagubelor suferite de aceasta ca urmare a viciilor ascunse identificate la clădirea B. - o clădire cu destinaţie birouri, corpul principal având 4 subsoluri, parter şi 19 etaje, situată în Bucureşti, Strada x, nr. 2-4, distrusă în incendiu, al cărei proprietar actual este A. ("L."); A. a precizat că îşi rezervă dreptul de a actualiza aceste pretenţii până la suma de 42.000.000 Euro la care se adaugă pierderea rezultată din chirii, plăţile efectuate sau care urmează a fi efectuate unor terţi pentru prejudicii cauzate de incendiu şi beneficiul nerealizat;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către C. la cursul de schimb valutar al BNR valabil la data efectuării plăţii a oricăror sume de bani deja achitate sau care vor fi achitate de societatea de asigurare către A. cu titlu de indemnizaţie de asigurare pentru pagubele produse clădirii B.;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune-interese moratorii către reclamante, de la data notificării prin invitaţia la conciliere prealabilă, până la data executării obligaţiei de plată;

- obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea formulată de reclamanta C. se întemeiază pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 şi art. 6 din poliţa de asigurare, aceasta solicitând obligarea pârâtelor, despre care se arată că sunt persoanele responsabile de producerea prejudiciului, la plata sumelor achitate cu titlul de indemnizaţie de asigurare către asiguratul său S.C. A. S.R.L.

Cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. a avut în vedere recuperarea prejudiciului ce depăşeşte despăgubirea acordată de asigurător, vizând acoperirea integrală a prejudiciului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), 7, 9, 112-115 C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 969-970 C. civ., art. 5-7, 22, 28 şi 29 din Legea nr. 10/1995, Normativele x şi x, Regulamanetul din 21.11.1997, art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială; art. 149 pct. 5 din Legea nr. 105/1992, art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 6 din Poliţă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7241 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi au fost obligate pârâtele S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.A. M., S.C. I. S.R.L. şi S.C. I., fiecare, la plata despăgubirii în cuantum de 418.404 euro reprezentând despăgubire achitată de C. către A. pentru daune materiale, suma de 840.000 euro reprezentând despăgubire achitată de C. către A. pentru prejudiciul rezultat din pierderea veniturilor din chirii, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor de mai sus, calculate de la data de 23.12.2009 şi până la data plăţii efective.

Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. G. S.R.L. şi H. S.R.L.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost respinsă, în consecinţă, cererea formulată în contradictoriu cu J.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 7241 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apeluri reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.A. M., S.C. I. S.R.L. şi S.C. I., care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2010.

4. Prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata apelurilor formulate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de apelantele-pârâte S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.A. M., S.C. I. S.R.L. şi S.C. I. împotriva sentinţei civile nr. 7241 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în principal, că demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. are ca finalitate repararea integrală a prejudiciului suferit, ca urmare a incendiului produs asupra clădirii, al cărei proprietar este, prin obţinerea indemnizaţiei de asigurare de la societatea de asigurare şi, în măsura în care aceasta nu acoperă întreg prejudiciul, de la persoanele răspunzătoare de viciile ascunse ale clădirii.

În acest sens, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, însăşi reclamanta A. S.R.L. a justificat pretenţiile solicitate ca diferenţă între despăgubirile necesare acoperirii integrale a prejudiciului şi indemnizaţia de asigurare plătită de asigurător.

În acest context, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa de apel reţinând că soluţia ce urmează a fi dată prezentei cereri de chemare în judecată (ce are ca obiect acţiunea formulată de proprietarul clădirii şi asigurătorul acesteia împotriva persoanelor considerate responsabile de producerea incendiului) depinde de soluţia pronunţată în litigiul având ca obiect cererea de despăgubiri formulată de proprietarul clădirii împotriva asigurătorului acesteia.

S-a mai avut în vedere că, atât admiterea, în tot sau în parte, cât şi respingerea acestei din urmă cereri are consecinţe juridice asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, influenţând însăşi existenţa şi întinderea dreptului reclamantei A. S.R.L.

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că nu constituie un impediment pentru suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinerile apelantelor-pârâte şi ale intimatelor-pârâte, în sensul că nu sunt parte în procesul purtat între proprietarul clădirii şi asigurătorul său, aşa încât ar putea fi prejudiciate prin pronunţarea unei soluţii în dosarul nr. x/2011 pe baza unor probe la administrarea cărora nu pot participa.

Astfel, probele administrate într-un proces fac dovadă între părţi; totodată, pentru respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care şi dreptul la apărare, contradictorialitatea şi nemijlocirea, terţii au dreptul de a face dovada contrară acestora într-un litigiu distinct.

Prin urmare, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că soluţia ce urmează a fi dată prezentului litigiu depinde de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2011.

5. Împotriva încheierii de şedinţă din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat recursuri reclamanta C. - Sucursala Bucureşti şi pârâta S.C. F. S.R.L., solicitând admiterea recursurilor şi modificarea hotărârii recurate, în sensul anulării măsurii de suspendare a judecării cauzei, în raport cu motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

5.1. Recursul reclamantei C. - Sucursala Bucureşti.

În motivarea recursului s-a arătat că, încheierea de şedinţă din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi cu interpretarea greşită a celor două speţe aflate în discuţie, din moment ce soluţia din prezentul litigiu nu depinde nici în tot şi nici în parte de rezolvarea cu prioritate a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Astfel, la termenul de judecată din 12 martie 2018, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor cazul de suspendare legală facultativă solicitând părţilor litigante să depună puncte de vedere în acest sens, context în care opinia exprimată de către aceştia a fost cea a dezacordului faţă de o eventuală aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., opinie faţă de care nu s-a ţinut cont.

În cauză, măsura suspendării legale facultative nu se justifică întrucât prima condiţie nu este îndeplinită, respectiv cea referitoare la situaţia când soluţia dintr-un proces depinde de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, fapt ce face irelevantă îndeplinirea celei de a doua condiţii.

Obiectul celor două dosare - nr. x/2010 şi y/2011 - este diferit întrucât se întemeiază pe raporturi de drept distincte, cu izvoare de drept distincte şi cu răspunderi civile şi obligaţii distincte, după cum urmează:

În prezentul litigiu - dosarul nr. x/2010 - acţiunea are ca obiect: obligarea pârâtelor la plata, în solidar, către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 1 milion de euro, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea pagubelor suferite de reclamantă ca urmare a viciilor ascunse ale imobilului aflat în discuţie; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către reclamanta C. - Sucursala Bucureşti a oricăror sume de bani deja achitate sau viitoare pe care la va achita către cealaltă reclamantă cu titlu de indemnizaţie de asigurare pentru pagubele produse la imobil; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune-interese moratorii.

Cel de al doilea litigiu - dosarul nr. x/2011 - vizează acţiunea în pretenţii, prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu societatea de asigurare C. - Sucursala Bucureşti, solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de: 15.480.982 euro reprezentând diferenţa dintre suma totală asigurată acoperită cu poliţa locală şi suma plătită până în prezent de asigurător ca şi indemnizaţie de asigurare; 1.008.965,04 RON reprezentând daune-interese pentru perioade diferite.

Aşadar, în dosarul nr. x/2010, la soluţionarea cauzei sunt avute în vedere relaţiile comerciale dintre proprietarul clădirii B., respectiv reclamanta A. S.R.L. şi executanţii clădirii, şi anume părţile implicate direct şi indirect în edificarea construcţiei.

Totodată, sunt avute în vedere şi relaţiile dintre asiguratorul clădirii B., respectiv reclamanta C. - Sucursala Bucureşti şi executanţii clădirii, prin prisma dreptului de subrogare de care beneficiază societatea asiguratoare, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 şi Clauza 6 din Poliţa Locală.

Or, în dosarul nr. x/2011 sunt avute în vedere relaţiile izvorâte din contractul de asigurare, strict între A. S.R.L. şi C. - Sucursala Bucureşti.

Privitor la diferenţa izvorului obligaţiilor dintre cele două dosare s-au arătat următoarele:

În cadrul dosarului nr. x/2010, A. S.R.L. şi C. - Sucursala Bucureşti - reclamante - solicită angajarea răspunderii părţilor implicate direct sau indirect în edificarea clădirii pentru prejudiciul creat în legătură cu construcţia.

În dosarul nr. x/2011, reclamanta A. S.R.L. acuză o insuficienţă a despăgubirilor deja achitate de pârâta C. - Sucursala Bucureşti, în temeiul poliţei locale, ca urmare a incendiului produs la clădirea B., cu titlu de indemnizaţie de asigurare.

Intersectarea unor aspecte importante pentru justa soluţionare a celor două dispute nu reprezintă, ele în sine, obiect al pretenţiei vreuneia dintre părţile aflate în cele două pricini, ci doar argumente aduse în sprijinul pretenţiilor efective dintre aceste dosare, care au un izvor al obligaţiilor total distinct.

Probatoriul avut la dispoziţie de către cele două instanţe este aproape identic, iar hotărârile pronunţate de către Tribunalul Bucureşti sunt confirmate reciproc, ambele instanţe beneficiind de aceleaşi probe spre o justă soluţionare a diferendelor cu care au fost învestite.

În căile de atac, probatoriul administrat în dosarul nr. x/2010 nu va suferi nicio modificare sau, în niciun caz nu o modificare notabilă, în măsură să anuleze concluziile probelor încuviinţate şi administrate în primul ciclu procesual şi care susţin sub aspectul legalităţii şi temeiniciei sentinţei primei instanţe.

Totodată, în etapa procesuală a apelului din prezentul litigiu se află în curs de administrare două expertize tehnice judiciare de specialitate cu privire la costul total al daunei în două variante, anii 2009 şi 2012, respectiv evaluarea proprietăţii imobiliare.

De altfel, cele două sentinţe pronunţate de prima instanţă în cele două litigii se confirmă reciproc.

Contrar celor reţinute de către instanţa de apel, prin încheierea recurată, rezultă că soluţia din acest proces nu are cum să depindă de rezolvarea cu prioritate a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011, iar judecătorii Curţii de Apel Bucureşti nu trebuie să aştepte pronunţarea unei soluţii irevocabile în cel de al doilea litigiu pentru a putea folosi probatoriul, care se află de altfel la dosar, aşa cum nici judecătorii din primă instanţă nu a fost nevoiţi să o facă.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, în cadrul dosarului nr. x/2011, prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2017, instanţa de apel a analizat la rândul ei chestiunea suspendării judecării pricinii, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., concluzionând în mod just că o atare măsură nu se impune.

Totodată, s-a mai susţinut că nu trebuie neglijată nici durata exagerat de mare a prezentului litigiu pornit în cursul anului 2009 şi nesoluţionat irevocabil nici în anul 2018, reclamanta C. - Sucursala Bucureşti suferind un prejudiciu extrem de grav ca urmare a plăţii efectuate deja în cuantum de 18.200.000 euro, cu titlu de indemnizaţie de asigurare.

Or, o eventuală suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 nu face decât să anuleze şi cele mai mici şanse ale reclamantei de a recupera cândva sumele de bani de la executanţii clădirii asigurate.

5.2. Recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa de judecată a făcut o aplicare greşită a legii atunci când a apreciat că sunt întrunite condiţiile legale pentru a dispune suspendarea judecării cauzei.

Sub acest aspect s-a arătat că dezlegarea prezentei pricinii nu depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul dosarului nr. x/2011, neexistând un raport de interdependenţă care să influenţeze în mod hotărâtor soluţionarea prezentului litigiu.

În cauză, caracterul relaţiei de presupusă dependenţă între cele două litigii nu este îndeplinit, iar soluţia din dosarul nr. x/2011 nu este de natură să influenţeze în mod hotărâtor soluţia din prezenta cauză.

Astfel, prin acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu - dosarul nr. x/2010 - reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului suferit ca urmare a viciilor ascunse, precum şi plata prejudiciului constând în pierderea veniturilor din chirii şi dobânzi legale aferente.

Totodată, reclamanta C. - Sucursala Bucureşti a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 18.200.000 euro, achitată către cealaltă reclamantă - A. S.R.L. - cu titlu de indemnizaţie de asigurare, compusă din 14.000.000 euro pentru reconstrucţia clădirii şi 4.200.00 euro reprezentând beneficiu nerealizat, constând în veniturile ce s-ar fi putut realiza din chirie, plus dobânzile aferente acestor sume.

Sumele acordate reclamantei C. - Sucursala Bucureşti în primă instanţă, admise doar în parte, nu au fost contestate prin formularea unui apel în acest sens, societatea de asigurări fiind mulţumită sub aspectul cuantumului.

În cadrul celuilalt dosar - nr. x/2011 - reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea societăţii de asigurare C. - Sucursala Bucureşti la plata diferenţei dintre suma totală asigurată acoperită de poliţa de asigurare şi suma plătită până în prezent de C. ca şi indemnizaţie de asigurare.

Aşadar, atât raporturile de drept cât şi natura juridică a pretenţiilor formulate în cele două dosare, inclusiv cuantumul sumelor şi finalitatea urmărită, sunt diferite.

În prezentul litigiu se va tranşa problema răspunderii pârâtei S.C. F. S.R.L. faţă de reclamanta A. S.R.L., în timp ce în dosarul nr. x/2011 se tranşează obligaţiile societăţii de asigurarea C. - Sucursala Bucureşti faţă de A. S.R.L. în baza poliţei de asigurare.

De asemenea, îndeplinirea sau nu a condiţiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale invocate de reclamante pot fi stabilite în acest dosar în mod complet autonom şi nu în raport de soluţia pe care o va pronunţa instanţa de judecată în dosarul nr. x/2011, importantă fiind şi împrejurarea că reclamanta C. - Sucursala Bucureşti nu a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 7241 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, astfel încât aceasta nu-şi mai poate majora cuantumul pretenţiilor din prezentul dosar.

S-a mai susţinut că nu este niciun pericol de a apărea posibilitatea unor hotărâri potrivnice, cele două dosare având raporturi civile diferite, condiţii diferite ale răspunderii civile şi nu în ultimul rând de cuantumuri diferite ale pretenţiilor.

Astfel, criteriile de determinare a indemnizaţiei de asigurare solicitată de reclamanta A. S.R.L. de la societatea de asigurare C. - Sucursala Bucureşti în dosarul nr. x/2011 sunt diferite de modul în care poate fi evaluat cuantumul prejudiciului solicitat de reclamanta A. în prezenta cauză.

Prin urmare, întinderea indemnizaţiei de asigurare stabilită de instanţă în cadrul dosarului nr. x/2011 nu reprezintă o chestiune prejudiciabilă de care depinde soluţionarea cauzei de faţă, în care se solicită daune în solidar pe tărâm delictual.

Potrivit prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea ar putea fi dispusă doar atunci când dezlegarea pricinii de faţă ar depinde de existenţa sau neexistenţa unui drept care ar face obiectul dosarului nr. x/2011.

Or, în dosarul nr. x/2011 instanţa nu urmează să se pronunţe pe existenţa sau nu a unui drept al A. S.R.L., ci doar pe întinderea indemnizaţiei de asigurare, solicitată de C. - Sucursala Bucureşti.

Astfel, dezlegarea prezentei pricinii nu depinde de un drept care ar urma să se stabilească în dosarul nr. x/2011.

În ceea ce priveşte dovedirea prejudiciului şi întinderea acestuia, A. S.R.L. şi C. - Sucursala Bucureşti nu pot să substituie efectuarea de probatorii în acest dosar - x/2010 - cu probatoriile pe care le solicită şi le administrează în dosarul în care doar acestea sunt părţi.

Recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. a mai susţinut că împreună cu celelalte pârâte nu pot participa la administrarea probelor din cadrul dosarului nr. x/2011.

Prin urmare, suspendarea judecării prezentului litigiu pentru soluţionarea unor chestiuni care fac obiectul unui alt proces, în care recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. nu este parte şi de care nu depinde dezlegarea prezentei cauze, nu doar că nu se încadrează în motivul de suspendare prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

În final, s-a mai susţinut că, având în vedere perioada îndelungată de timp în care se va soluţiona irevocabil dosarul nr. x/2011, suspendarea prezentului dosar va aduce numeroase prejudicii apelantelor-pârâte, atât timp cât acestea nu pot cunoaşte dacă valoarea prejudiciului stabilit de instanţă va rămâne cea din fond sau va fi modificată de instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării.

6. Prin întâmpinările depuse la dosar de către recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L., recurenta-reclamantă C. - Sucursala Bucureşti şi intimata-reclamantă A. S.R.L. s-a solicitat admiterea recursurilor şi modificarea încheierii atacate, în sensul anulării măsurii de suspendare a judecării cauzei.

7. Examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte urmează să respingă recursurile pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, faţă de împrejurarea că prin recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala Bucureşti şi de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă se invocă critici referitoare la greşita soluţie de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acestea vor fi analizate împreună urmând a se răspunde printr-un considerent comun:

Chestiunea judicioasă supusă analizei vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii condiţiei referitoare la relaţia de interdependenţă dintre prezentul litigiu şi dosarul nr. x/2011.

Suspendarea cursului judecăţii unui proces în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanţă, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Măsura suspendării judecării cauzei, în raport cu textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri greşite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii şi se impune a fi luată numai dacă soluţia care s-ar pronunţa într-o cauză ar influenţa hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Contrar susţinerilor recurentelor, condiţia vizând relaţia de interdependenţă dintre prezentul litigiu şi dosarul nr. x/2011 este îndeplinită, iar măsura suspendării judecării cauzei dispusă de către instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă 19 martie 2018, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este temeinică şi legală.

În cauză, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, primul petit al acţiunii constă în obligarea pârâtelor la plata, în solidar, către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 1 milion de euro, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea pagubelor suferite de reclamantă ca urmare a viciilor ascunse identificate la clădirea B. şi beneficiu nerealizat, sub rezerva actualizării sumei până la 42.000.0000 euro.

Prin cel de al doilea petit, reclamanta C. - Sucursala Bucureşti tinde la valorificarea acţiunii în regres pentru sumele deja plătite şi cele viitoare care vor fi achitate asiguratului A. S.R.L., cu titlul de indemnizaţie de asigurare pentru pagubele produse la clădirea B.

Ultimul petit se referă la obligarea pârâtelor la plata de daune-interese moratorii către cele două reclamante, începând cu 24.04.2011, până la data executării obligaţiei de plată.

Litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2011 vizează acţiunea în pretenţii a reclamantei A. S.R.L., în calitate de asigurată, împotriva asigurătorului C. - Sucursala Bucureşti, în calitate de pârâtă, prin care se tinde la valorificarea Poliţei Locale, respectiv la plata sumei de 15.480.982 euro reprezentând diferenţa dintre suma totală asigurată şi acoperită şi cea deja achitată - 3.000.000 euro - ca şi indemnizaţie de asigurare.

Totodată, în cadrul aceluiaşi litigiu, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune-interese în cuantum de 1.008.965,04 RON pentru perioada cuprinsă între 24.04.2011 - până la data introducerii cererii de chemare în judecată, dată precizată ulterior până la 12.02.2016, când prima instanţă a rămas în pronunţare, precum şi la plata unor daune-interese sub formă de dobânzi legale ce se calculează de la 12.02.2016 până la plata efectivă.

Aşadar, disputa din cel de al doilea proces - dosarul nr. x/2011 - vizează demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. ce are ca finalitate repararea integrală a prejudiciului suferit, în urma incendiului produs asupra clădirii B., prin obţinerea unei despăgubiri în bani cu titlu de indemnizaţie de asigurare cât şi sub forma unor daune-interese, ca urmare a executării obligaţiilor de către pârâtă cu întârziere.

Determinarea câtimii stabilită în sarcina asigurătorului C. - Sucursala Bucureşti în cadrul litigiului din dosarul nr. x/2011 are relevanţă în prezenta cauză, prin care reclamanta societatea de asigurare s-a îndreptat contra celor răspunzători de producerea pagubei, ca urmare a viciilor ascunse de proiectare şi execuţie ale clădirii B.

Relaţia de interdependenţă dintre prezentul litigiu şi dosarul nr. x/2011 rezultă din rezolvarea judiciară a diferendului sub aspectul cuantumului final derivat din Poliţa Locală încheiată între reclamantele din prezentul litigiu, ce va fi stabilit în sarcina societăţii de asigurare C. - Sucursala Bucureşti.

Astfel, consecinţele juridice şi economice ce se vor statua în cadrul dosarului nr. x/2011 influenţează soluţionarea prezentului litigiu sub aspectul cuantumului pretenţiilor solicitate de către reclamanta C. - Sucursala Bucureşti, prin acţiunea în regres formulată împotriva pârâţilor ce face obiectul celui de al doilea petit al cererii de chemare în judecată.

Aşadar, constatarea de către instanţa de apel, în speţă, a incidenţei dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este de natură să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri greşite.

Susţinerile recurentei-pârâte S.C. F. S.R.L. cu privire la lipsa calităţii de parte în procesul purtat între proprietarul clădirii şi asigurătorul său, şi că poate fi prejudiciată prin pronunţarea unei soluţii în dosarul nr. x/2011, pe baza unor probe la administrarea cărora nu poate participa, nu pot fi valorificate împotriva măsurii suspendării judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala Bucureşti şi de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala Bucureşti şi de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2018.