Jurisdictional gap for cassation appeals in low-value civil cases: High Court declines to hear appeal against tribunal judgment, remitting to Court of Appeal under analogical application of procedural hierarchy and legislative vacancy post-constitutional annulment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 iunie 2016, reclamantul A. în contradictoriu cu intimata B. S.A., a solicitat instanţei de judecată ca prin sentinţa ce o va pronunţa:

- să constate caracterul abuziv al conţinutului clauzei prevăzută la pct. 3, 3.4 din contractul de credit - condiţii generale, referitoare la dobânda variabila, privind dreptul "Băncii de a indexa procentul de dobânda, in funcţie de costurile resurselor sale. Noul procent al dobânzii va fi afişat la sediul Băncii la data intrării in vigoare a modificării şi se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii. Împrumutatul va lua cunoştinţă de modificarea dobânzii prin afişările făcute la sediul Băncii, împrumutatul având şi posibilitatea de a fi, informat la cerere prin extrasul de cont.", să dispună înlăturarea acesteia din contract, cu consecinţa restituirii diferenţei dintre dobânda care trebuia sa fíe perceputa şi dobânda majorată în mod unilateral de catre pârâtă;

- să constate lipsa menţiunilor privind calculul DAE, în clauza prevăzută la pct. 3,3,5 din contractul de credit - condiţii generale, şi să se dispună scutirea de dobânzi şi de costuri a creditului aprobat;

- să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 6 din contractul de credit - condiţii particulare, referitoare la comisionul de gestionare a creditului de 10 RON/luna şi la comisionul de 3 % de rambursare anticipată, cu consecinţa înlăturării acestora din contract

- să constate nulitatea absolută parţială a contractului de credit-condiţii particulare şi condiţii generale încheiat cu pârâta, ca urmare a constatării clauzelor abuzive, urmând a se dispune eliminarea din contractul de credit preformulat aflat în curs de executare a acestor clauze privind dobânda şi comisioanele contestate, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive;

- să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de gestiune a creditului, precum şi diferenţa dintre dobânda care trebuia să fie percepută şi dobânda majorată, începând de la data plaţii efectuată de reclamant a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume.

Prin sentinţa civilă nr. 2539 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Turda, s-a respins excepţia lipsei de interes a contestatorului cu privire la pretenţia vizând clauza cu privire la comisionul de rambursare anticipată, excepţie invocată în cauză de intimata B. S.A.

A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., şi în consecinţă:

A fost constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 6 din contractul de credit-condiţii particulare, contract de credit nr. x din 23 iunie 2006, referitoare la comisionul de gestionare a creditului de 10 RON/luna şi la comisionul de 3 % de rambursare anticipată.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele percepute în temeiul clauzelor apreciate ca fiind abuzive.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare datorată în temeiul art. 3 alin. (2) O.G. nr. 13/2011, asupra sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule absolut, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti şi până la data restituirii efective

A fost respins restul pretenţiilor.

A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 1000 RON cheltuieli parţiale de judecată.

Prin decizia civilă nr. 156/A/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, s-a admis apelul formulat de reclamantul-apelant A., în contradictoriu cu intimata B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2539 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Turda, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

S-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 3 pct. 3.4 din contractul de credit condiţii generale referitoare la dobânda variabilă privind dreptul băncii de a "indexa procentul de dobândă, în funcţie de costurile resurselor sale" şi în consecinţă:

S-a constatat nulitatea clauzei şi s-a dispus înlăturarea acesteia din contractul de credit nr. x încheiat de părţi.

S-a admis apelul formulat de pârâta-apelantă B. S.A. în contradictoriu cu reclamantul intimat A. împotriva sentinţei primei instanţe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzei prevăzute la pct. 6 din Contractul de credit nr. x Condiţii particulare, referitoare la comisionul de gestionare a creditului de 10 RON/lună şi, ca fiind lipsită de interes, cea referitoare la comisionul de rambursare anticipată de 3%.

S-a respins cererea de restituire a sumelor percepute de bancă în baza acestor clauze precum şi cererea de obligare a băncii la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale ocazionate la fond.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a fost obligat intimatul A. să-i achite apelantei B. S.A. suma de 1.256,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale ocazionate în apel şi compensează restul cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 156/A/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj,a declarat recurs recurentul-reclamant A.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Specializat Cluj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, chiar prin raportare la întreaga valoare a creditului, 33.339 CHF reprezentând 139.533,71 RON la data introducerii acţiunii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

Totodată, este de reţinut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Specializat Cluj revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 156/A/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2018.