Tardivity of civil review based on modification of foundational judgment: commencement of one-month deadline upon knowledge of operative change

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1188/F din 24 septembrie 2015, Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a d-lui cons. jur. A. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-lui avocat C. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A admis cererea principală modificată formulată de reclamantul D. împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L., E. şi S.C. F. S.A.

A respins ca nefondată cererea de intervenţie în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L formulată de intervenienta S.C. G. S.A.

A declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10.09.2008 între pârâţii S.C. B. S.R.L., E. şi S.C. F. S.A.

A obligat pârâţii la plata în solidar către reclamant a sumei de 42.491,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel apelanta intervenientă în numele altei persoane S.C. G. S.A., apelanţii pârâţi S.C. B. S.R.L. şi E. şi apel incident apelantul D.

Prin decizia civilă nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al S.C. H. S.R.L. pentru apelanta S.C. G. S.A.; s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional al S.C. I. şi SCA J. pentru apelanta S.C. G. S.A.; s-a anulat apelul formulat de S.C. G. S.A. ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant; s-a respins excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de S.C. B. S.R.L. şi E.; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii S.C. B. S.R.L. şi E. împotriva încheierii de şedinţa din 28.01.2015 şi a sentinţei nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care le-a menţinut în totalitate; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul D.

Prin decizia nr. 198 din 3 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi Societatea B. S.R.L. şi E. şi recurenta-intervenientă Societatea G. S.A. împotriva deciziei nr. 38/C/2016-A din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a Societăţii H. S.R.L. pentru Societatea G. S.A.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a S.C.A. I. şi S.C.A. J. pentru Societatea G. S.A.

A admis apelul declarat de pârâţii Societatea B. S.R.L. şi E. şi de intervenienta Societatea G. S.A. împotriva sentinţei nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.

A admis cererea de intervenţie formulată de Societatea G. S.A. în interesul pârâtei Societatea B. S.R.L.

A menţinut dispoziţiile din decizia recurată referitoare la soluţionarea cererii de apel formulată de pârâţii Societatea B. S.R.L. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2015 pronunţată Tribunalul Bihor şi a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.

A menţinut dispoziţiile din sentinţa nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor privind soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant a d-lui consilier juridic A. şi a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

A obligat intimatul-reclamant D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs şi apel, către recurenta-intervenientă Societatea G. S.A.

Prin decizia nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi s-a respins ca tardivă revizuirea declarată de revizuentul D., în contradictoriu cu intimaţii G. S.A., B. S.R.L., F. S.A. şi E., împotriva deciziei nr. 38/C/2016 - A din 04.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de revizuire a reţinut că în susţinerea cererii formulate, revizuentul a arătat, în esenţă, că din moment ce hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe soluţia de admitere a acţiunii, pronunţată de Tribunalul Bihor prin sentinţa nr. 153/2015, iar aceasta a fost modificată ulterior, în sensul respingerii, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În noile condiţii, ca efect al deciziei nr. 198/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentul a susţinut că motivarea Curţii de Apel Oradea conform căreia "intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate nu tinde la schimbarea soluţiei pronunţate de prima instanţă" nu mai este valabilă, deoarece apelul incident formulat era în sensul admiterii acţiunii şi a reţinerii motivului de nulitate referitor la cauza ilicită.

Aşadar, apelul incident fiind fondat, revizuentul a solicitat instanţei de control ca în urma retractării parţiale a hotărârii pronunţate, rejudecând cererea de aderare la apel, să respingă excepţia inadmisibilităţii şi să procedeze la judecarea în fond a apelului, potrivit motivelor susţinute, să dispună admiterea acestuia şi modificarea sentinţei nr. 153/2015 a Tribunalului Bihor în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată, criticând faptul că, instanţa de fond, în mod nejustificat, a constatat că actul juridic ce face obiectul cauzei ar fi întemeiat pe o cauză licită.

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii B., G., F. şi E. au solicitat, în principal, admiterea excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardivă, iar în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În continuare, a reţinut instanţa că revizuentul D. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 38/C din 04.02.2016 - A pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, invocând incidenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., respectiv cazul ce vizează desfiinţarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Această cerere de revizuire s-a înregistrat sub nr. de dosar x/2017 pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Acelaşi revizuent a formulat o altă cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. de dosar x/2017, în care a solicitat iniţial revizuirea deciziei nr. 198/03.02.2017 pronunţată în dosar nr. x/2009, iar ulterior şi-a modificat cererea de revizuire arătând că solicită revizuirea deciziei nr. 38/C din 04.02.2016 - A pronunţată de Curtea de Apel Oradea în acelaşi dosar.

Această cerere a fost declinată spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 1374/03.10.2017, iar ca urmare a constatării litispendenţei între cele două cereri de revizuire înregistrate sub numere diferite de dosar, Curtea de Apel a dispus ataşarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată în ambele dosare, instanţa de revizuire a reţinut că potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza a II-a acelaşi cod, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speţă, hotărârea desfiinţată sau modificată invocată de către revizuent în cererea de revizuire este sentinţa nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2009, dosar în care în calea de atac a apelului, curtea de apel a pronunţat decizia nr. 38/C din 04.02.2016 - A a cărei revizuire se cere, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel formulate de către revizuent în apel, decizie care a fost modificată în parte în calea de atac a recursului prin decizia nr. 198/03.02.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Deoarece decizia nr. 198/03.02.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este cea prin care s-a dispus schimbarea sentinţei nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, invocată în susţinerea motivului de revizuire, instanţa de revizuire a constatat că este necesar a se stabili momentul la care revizuentul, care a fost parte procesuală în litigiu, a luat cunoştinţă de decizia pronunţată de Înalta Curte.

Sub acest aspect, s-a constatat că această decizie pronunţată sub imperiul vechiul C. proc. civ. este una irevocabilă care nu se comunică din oficiu de către instanţă raportat la dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., părţile luând cunoştinţă despre soluţia irevocabilă la momentul pronunţării acesteia, ca urmare a publicării ei pe site-ul instanţei ori prin alte mijloace procedurale, cum ar fi cererea de eliberare a unei copii după dispozitivul deciziei ori a deciziei în întregul ei.

S-a mai reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, se naşte prezumţia rezonabilă că revizuentul, parte în proces, a luat cunoştinţă despre pronunţarea deciziei irevocabile de către Înalta Curte la momentul pronunţării deciziei, respectiv la data de 03.02.2017. Însă, ceea ce este cert în cauză, este faptul că revizuentul a cunoscut soluţia pronunţată de Înalta Curte la data de 10.03.2017, data menţionată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017, când a expediat cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr. 198/03.02.2017, fiind evident că la acel moment revizuentul cunoştea soluţia pronunţată de instanţa de recurs câtă vreme a înţeles să o conteste prin formularea unei căi extraordinare de atac.

În continuare, s-a reţinut că deşi la data respectivă decizia nu era motivată şi redactată de către completul de recurs, acest aspect nu are relevanţă sub aspectul stabilirii momentului de la care curge termenul de revizuire deoarece pentru cazul de revizuire invocat în speţă nu prezintă importanţă motivele ce au determinat instanţa să dispună modificarea hotărârii invocate în susţinerea cererii de revizuire câtă vreme, esenţial, este faptul că hotărârea respectivă a fost modificată şi că cele statuate prin dispozitivul acesteia intrate în puterea lucrului judecat şi apte de a fi puse în executare nu mai există.

Acest moment se raportează la dispozitivul hotărârii care cuprinde soluţia instanţei câtă vreme legiuitorul a stabilit ca şi relevant în cazul de revizuire invocat, prevăzut la 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., faptul că hotărârea care a stat la baza celei a cărei revizuire se solicită a fost desfiinţată sau modificată, nu argumentele şi considerentele ce au dus la desfiinţare sau modificare.

Prin urmare, nu s-au reţinut alegaţiile revizuentului în sensul că termenul de revizuire ar trebui calculat de la data la care a luat cunoştinţă de decizia Înaltei Curţi redactată cu considerentele ei, câtă vreme prezintă relevanţă în declararea căii extraordinare de atac faptul că a fost desfiinţată decizia ce a stat la baza celei a cărei revizuire se cere, nu şi motivele ce au determinat pronunţarea acestei soluţii.

Pe de altă parte, revizuentul, care a fost parte procesuală în litigiul finalizat prin decizia instanţei de recurs, a cunoscut încă din timpul dezbaterilor asupra cauzei care au fost motivele ce au determinat declararea căii de atac, excepţiile şi argumentele invocate de către toate părţile procesuale în cadrul litigiului, acestea nefiind aspecte străine de care putea lua cunoştinţă doar prin intermediul considerentelor deciziei.

Or, în aceste condiţii, instanţa de revizuire a constatat că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care se poate stabili cu certitudine că revizuentul cunoştea soluţia pronunţată de Înalta Curte, moment care a intervenit anterior redactării deciziei ori a celui la care revizuentul a solicitat să i se comunice decizia ori i s-a comunicat aceasta, respectiv de la data de 10.03.2017 când a expediat prin poştă cererea de revizuire înregistrată în dosar nr. x/2017.

Raportând termenul de revizuire de o lună prevăzut la art. art. 324 alin. (1) C. proc. civ., la data de 10.03.2017, când se poate reţine cu certitudine că revizuentul cunoştea soluţia pronunţată de Înalta Curte şi la data de 14.06.2017, când s-a înregistrat cererea de revizuire pe rolul Curţii de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, s-a constatat că cererea de revizuire este depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, fiind tardiv formulată.

Nu s-a putut reţine ca fiind introdusă în termen nici cea de a doua cerere de revizuire înregistrată în dosar nr. x/2017, ataşat la dosarul x/2017, ca urmare a constatării litispendenţei între cele două pricini, deoarece în cadrul acestui dosar revizuentul abia la data de 03.10.2017 a arătat că înţelege să îşi modifice cererea de revizuire formulată iniţial împotriva deciziei nr. 198/2017 pronunţată de Înalta Curte, în cererea de revizuire a deciziei nr. 38/2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea. Abia după momentul procesual al modificării cererii iniţiale de revizuire, constată ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale de către Înalta Curte prin decizia nr. 1374 din 03.10.2017, s-a reţinut că instanţa a fost legal investită cu cea de a doua cerere de revizuire deoarece anterior acestui moment dosarul a avut ca şi obiect al cererii de revizuire o altă decizie, respectiv decizia nr. 198/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Or, nu s-a putut reţine că prin efectul modificării obiectului cererii de revizuire iniţiale, a fost depusă în termen cea de a doua cerere de revizuire la data de 10.03.2017, când s-a depus la poştă cererea iniţială de revizuire nemodificată, câtă vreme la momentul respectiv, partea revizuentă nu a declarat că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, ci a celei pronunţate de Înalta Curte.

În aceste condiţii, instanţa de revizuire a reţinut că momentul de la care se poate reţine că a fost formulată cea de a doua cerere de revizuire din dosarul nr. x/2017, este data la care instanţa a constatat modificarea cererii iniţiale, respectiv data de 03.10.2017, dată în raport de care şi cea de a doua cerere s-a constatat că este tardiv formulată câtă vreme la momentul la care s-a depus cererea nemodificată, revizuentul cunoştea soluţia pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2009.

Concluzionând, curtea a reţinut că excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire este întemeiată în raport de ambele momente ale depunerii ei în cele două dosare, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 137, art. 324 pct. 4 şi art. 326 C. proc. civ., s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii şi respingerea ca tardiv formulate a cererii de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 119/C/2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul D., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii excepţiei de tardivitate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Oradea în vederea reluării judecăţii.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-revizuent a susţinut că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat prevederile art. 324 pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că textul legal face vorbire despre data de la care s-a luat la cunoştinţă despre "hotărârea desfiinţată sau modificată", or, hotărârea judecătorească este un tot unitar, fiind evident că simpla pronunţare şi afişare a dispozitivului pe portalul instanţelor de judecată nu poate echivala cu luarea la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti, întrucât dispozitivul reprezintă doar o parte a hotărârii judecătoreşti.

A mai arătat revizuentul că prin admiterea excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea de Apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 324 pct. 4 C. proc. civ., întrucât a pus semnul egalităţii între sintagma "luarea la cunoştinţă a hotărârii" (prevederea legală) şi "a lua la cunoştinţă de soluţia pronunţată" (formula folosită de instanţa de judecată), în mod evident cele două sintagme nefiind identice, luarea la cunoştinţă de hotărârea pronunţată făcându-se exclusiv prin intrarea în posesie in extenso a acestui act de procedură.

În continuare, a susţinut revizuentul că prin hotărârea dată instanţa a încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ.

Astfel, a arătat revizuentul că instanţa a reţinut în mod greşit faptul că cererea de revizuire formulată în dosarul nr. x/2017 este la rândul ei tardiv formulată, întrucât instanţa a considerat că nu trebuie avut în vedere momentul depunerii declaraţiei de revizuire (10.03.2017), ci momentul modificării cererii de revizuire (03.10.2017), interpretare ce încalcă esenţa textului art. 132 C. proc. civ. având în vedere că modificarea cererii nu schimbă numărul de dosar, nu schimbă componenţa completului, nu schimbă data la care instanţa de judecată a fost învestită, nu produce niciun efect în ceea ce priveşte curgerea unor termene în care trebuie să se exercite anumite căi de atac.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte prima critică formulată de recurent conform căreia instanţa de revizuire ar fi încălcat dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată a fi nefondată pentru considerentele ce urmează.

Astfel, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti din ziua în care partea a luat la cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Aşadar, chestiunea supusă dezlegării instanţei de recurs este momentul de la care începe să curgă termenul de o lună în interiorul căruia partea putea formula cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv momentul la care revizuentul a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Termenul de o lună reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. reprezintă un termen legal, imperativ, pentru a cărui nerespectare intervine sancţiunea decăderii părţii din dreptul procesual de a face uz de această cale extraordinară de atac, astfel cum prevede art. 103 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este totodată şi o regulă cu valoare de principiu constituţional, consacrată în art. 129 din legea fundamentală, conform căruia, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Prin urmare, proclamând dreptul părţilor interesate de a ataca hotărârile judecătoreşti, textul constituţional arată, însă, că aceasta se poate face numai în condiţiile legii, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

Astfel, este de observat că dispoziţiile evocate stabilesc un termen înlăuntrul căruia partea are deschisă calea de atac a revizuirii, fără a face distincţia cu care operează recurentul, între momentul la care a luat cunoştinţă de dispozitivul, respectiv considerentele hotărârii.

În speţă, prin cererea înregistrată la 14.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul sus - rubricat, recurentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2009, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia civilă nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care s-ar fi întemeiat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin motivele de revizuire depuse pentru termenul de judecată din 03.10.2017, recurentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1374 din 3 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, reţinându-se, în esenţă, că prima zi de înfăţişare la care revizuentul a şi procedat la modificarea cererii, a fost la 3 octombrie 2017 astfel că în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 323 alin. (1) acelaşi cod, competenţa materială de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel Oradea.

Din analiza demersurilor judiciare făcute de revizuent, astfel cum a fost prezentată anterior, rezultă că în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care revizuentul cunoştea soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 198 din 03 februarie 2017, respectiv, cel mai târziu, de la data de 10.03.2017, conform ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017, aceasta fiind data la care revizuentul a expediat prin poştă cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017.

Raportat la acest moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia dată excepţiei tardivităţii de către instanţa de revizuire este legală, cererile fiind depuse cu depăşirea termenului legal, întrucât aşa cum s-a arătat anterior, cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 a fost formulată la data de 14.06.2017, iar cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017 a fost modificată la data de 03.10.2017, în sensul arătării hotărârii a cărei revizuire a solicitat.

De altfel, Înalta Curte constată că, şi prin raportare la data la care revizuentul a luat cunoştinţă de motivarea deciziei civile nr. 198 din 03.02.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire a fost făcută cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege. Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa prin chiar decizia recurată, la data de 09.05.2017 dosarul cuprinzând decizia redactată era ataşat la dosarul de revizuire, astfel cum rezultă din referatul grefierului de şedinţă consemnat în încheierea de şedinţă din data respectivă, recurentul putând lua cunoştinţă de motivare încă de la acea dată.

De asemenea, potrivit dovezii de la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. x/2017, decizia nr. 198 din 03.02.2017 a fost comunicată recurentului din prezenta cauză, la cererea acestuia şi la adresa de e-mail indicată chiar de acesta, la data de 11.05.2017, astfel încât, chiar şi prin raportare la această ultimă dată, cererea de revizuire este tardiv formulată.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată de recurent referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sub acest aspect, recurentul a susţinut că instanţa ar fi încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ., reţinând în mod greşit că cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017 este de asemenea tardivă, raportându-se la data modificării obiectului cererii, 03.10.2017 şi nu la data formulării cererii iniţiale, 10.03.2017.

Conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi.

În speţă, la termenul din 03.10.2017, revizuentul şi-a modificat cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, formulând practic o nouă cerere de revizuire, împotriva deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire a deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost formulată la 03.10.2017, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În acest context, se constată că argumentele aduse nu relevă nicio încălcare sau aplicare greşită a legii de natură a conduce la modificarea deciziei recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva deciziei nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva deciziei nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2018.