Nullity of sale by insolvent debtor: priority of special insolvency law over fiscal code restrictions on asset alienation

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2015, reclamanta D.G.R.F.P. Galaţi - prin AJFP Constanţa, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. x încheiat între S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect bunuri mobile, în valoare de 4.400.000 RON, la care se adaugă TVA.

Prin sentinţa civilă nr. 1282 din 09 februarie 2016, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, pe rolul căruia acţiunea a fost înregistrată la data de 15.05.2016.

Tribunalul Constanţa a dispus lărgirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză şi a pârâtei S.C. B. S.R.L., conform art. 78 din noul C. proc. civ. şi în considerarea calităţii acesteia de parte a contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constatată.

Prin sentinţa nr. 985 din 04 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 586/2016 din 09 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA împotriva sentinţei nr. 985 din 04 mai 2016.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamanta a solicitat constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de o societate comercială aflată în procedura insolvenţei, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Având în vedere caracterul de lege specială a legii insolvenţei în raport cu normele prevăzute de Codul fiscal, act normativ de care s-a prevalat reclamanta, Curtea a constatat că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală, în condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să-şi modifice temeiul juridic al acţiunii.

Criticând hotărârea apelată, reclamanta nu a înţeles să prezinte argumente pertinente în susţinerea aplicării cu prioritate a normelor legale pe care le-a invocat, limitându-se la prezentarea faptului că societatea în insolventă figurează cu obligaţii restante curente, ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei.

Împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Potrivit art. 20626 alin. (4-5) din Codul fiscal (2003):

"(4) Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată conform prezentului capitol se va putea face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.

(5) Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (3) şi (4) sunt anulabile la cererea organului fiscal."

Intimata-pârâtă deţinea autorizaţiile de antrepozit fiscal nr. x/30.01.2012 şi nr. x/30.01.2012 emise de către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul M.F.P., prin care a dobândit calitatea de antrepozitar fiscal autorizat pentru producţia de bere, vinuri liniştite, băuturi fermentate liniştite, vinuri spumoase.

În calitatea sa de antrepozitar fiscal autorizat, intimata-pârâtă avea obligaţia la plată în termenul legal a accizelor pentru produsele accizabile pentru producţia cărora a fost autorizată conform legii.

Potrivit art. 20628 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal (2003) "(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:

f) antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 60 de zile faţă de termenul legal de plată".

Potrivit adresei Serviciului de Evidenţă pe Plătitor - Contribuabili Mijlocii nr. 24044/12.11.2015, pârâta S.C. A. S.A. figurează cu obligaţii restante curente, ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei (ulterior datei de 26.03.2012) în sumă de 156.290.839 RON.

Potrivit certificatului de atestare fiscală nr. x/10.11.2014, emis de către A.J.F.P. Constanta, pârâta figura la data de 31.10.2014 cu:

a) obligaţii totale la bugetul general consolidat de 115.356.283 RON;

b) sume de rambursat în valoare de 137.760.488 RON, reprezentând sume negative de T.V.A. solicitate la rambursare cu decontul nr. x, decont încadrat în categoria risc fiscal mare, soluţionarea acestuia urmând a se face numai pe bază de inspecţie fiscală.

Ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale, a fost întocmit raportul nr. x, iar în baza acestuia, organul fiscal a emis titlul de creanţă - decizia de impunere nr. x/06.08.2015, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plata reprezentând TVA în cuantum de 6.647.330 RON.

Faptul că intimata-pârâtă figurează cu cereri de rambursare la organul fiscal teritorial nu are relevanţă, în condiţiile în care dispoziţiile legale cu privire la autorizarea unui antrepozitar fiscal nu creează un regim derogatoriu în sensul că, dacă operatorul economic a depus cereri de rambursare - compensare, sumele neachitate la termenul legal de plată nu mai constituie obligaţii fiscale restante.

Din interpretarea literală a art. 20626 alin. (4-5) din Codul fiscal rezultă condiţia esenţială care se cere în mod imperativ de către legiuitor a fi îndeplinită în vederea înstrăinării activelor de natura imobilizărilor corporale, şi anume achitarea la bugetul de stat a tuturor obligaţiilor fiscale, ori asumarea de către persoana care urmează să preia activele respective a obligaţiei de plată restante a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.

Intimata-pârâtă figurează şi la acest moment cu obligaţii restante curente.

Este nefondată aserţiunea intimatei-pârâte în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1131 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, câtă vreme obligaţiile fiscale restante la bugetul de stat sunt mai mari decât cele solicitate la rambursare.

Având în vedere faptul că intimata-pârâtă S.C. A. S.A. figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, a fost nesocotită o dispoziţie imperativă şi prohibitivă a legii, respectiv dispoziţiile art. 20626 alin. (4) din Codul fiscal.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nici persoana care a preluat activele respective (S.C. B. S.R.L.) nu şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului - S.C. A. S.A. - printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.

Mai mult, argumetaţia instanţei de apel este contrazisă de următoarele aspecte:

- prin încheierea nr. 347/26.03.2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală faţă de debitoarea S.C. A. S.A., fiind numit administrator judiciar C., termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă fiind stabilit data de 11.05.2012;

- la data de 12.11.2015 nu a fost publicat tabelul definitiv al creanţelor, întrucât pe rolul instanţelor erau înregistrate contestaţii, respectiv acţiuni promovate fie de creditori, fie de administratorul judiciar;

- în toată această perioadă, debitoarea şi-a continuat activitatea, aceasta păstrându-şi dreptul de conducere a activităţii, contractul de vânzare-cumpărare nr. x perfectat între intimata-pârâtă S.C. A. S.A., în calitate de vânzător, şi S.C. B. S.R.L., în calitate de cumpărător fiind încheiat în acea perioadă.

- prin hotărârea nr. 2499/02.11.2015, în temeiul art. 107 lit. b) din Legea nr. 85/2006, Tribunalul Constanţa a dispus intrarea debitoarei în procedura falimentului, hotărâre atacată cu recurs (pe rolul Curţii de Apel Constanţa - dosar nr. x/2012.16), prin decizia civilă nr. 83/21.03.2016, curtea dispunând casarea şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, cu termen de judecată 20.06.2017.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2018 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 03 octombrie 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin cererea ce face obiectul cauzei, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x încheiat între S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect bunuri mobile, în valoare de 4.400.000 RON, la care se adaugă TVA.

La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat, S.C. A. S.A., în calitate de vânzătoare, se afla în procedura insolvenţei, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă aflându-se dosarul nr. x/2012.

Prin procedura insolvenţei, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, se urmăreşte satisfacerea intereselor creditorilor, dar şi protecţia debitorului, toate operaţiunile pe care le implică această procedură fiind expres prevăzute de lege.

Aşadar, procedura insolvenţei asigură satisfacerea creditorilor care vin în concurs, în condiţiile prevăzute de actul normativ mai sus menţionat.

Procedura insolvenţei are, de asemenea, un caracter general, aplicându-se tuturor bunurilor debitorului, dar şi un caracter unitar, debitorul fiind supus unei singure proceduri, la care participă toţi creditorii şi care se desfăşoară sub autoritatea instanţei competente, astfel cum statuează art. 2, coroborat cu art. 5 din Legea nr. 85/2006.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. x, a cărui nulitate se solicit, a fost încheiat în condiţiile reglementate de art. 49 din Legea nr. 85/2006, cu aprobarea comitetului creditorilor, motiv pentru care devine incident art. 17 alin. (6) din acelaşi act normativ, potrivit căruia:

"Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora."

Raportat la aceste considerente, nu pot fi reţinute argumentele recurentei privitoare la stadiul soluţionării dosarului de insolvenţă nr. 2938/118/2012, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, în care intimata S.C. A. S.A. are calitatea de debitoare.

Legea nr. 85/2006 fiind o lege specială, aplicarea acesteia se face prioritar raportat la normele Codul fiscal, care au fost invocate de către recurentă în motivarea acţiunii, astfel cum în mod legal a reţinut curtea de apel.

Normele legale invocate de către recurentă în susţinerea recursului nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în condiţiile în care hotărârea recurată nu se fundamentează pe aceste dispoziţii, instanţa de apel menţinând soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2018.