Borrowers lose bid for restitution of interest under abrogated credit clause; costs awarded to bank

Deliberând asupra recursului, constată:

Prin cererea nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei C. S.A. să le plătească suma de 72.440 euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea dobânzii percepute în baza art. 6, ultima frază, din contractul de credit nr. x/05.02.2008, în perioada 20.02.2009 - 20.10.2015.

Au mai solicitat reclamanţii obligarea pârâtei şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 72.440 euro, calculată începând cu 21.10.2015 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor judiciare.

Prin sentinţa civilă nr. 1391 din 16.12.2016 a Tribunalului Iaşi au fost respinse excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată precum şi cea a prescrierii dreptului la acţiune, invocate de către pârâta C. S.A. precum şi cererea formulată de către reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea caii de atac, schimbarea sentinţei şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 786/2017 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1391 din 16.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, care a fost păstrată. Au fost obligaţi apelanţii la plata către intimată a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţele nu s-au pronunţat asupra cauzei nefiind înfăţişate considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza pronunţării deciziei, instanţa de apel limitându-se la preluarea considerentelor hotărârii pronunţate în fond. Motivarea instanţei este una vădit contradictorie şi nelegală având în vedere că, prin constatarea caracterului abuziv al clauzei care descrie însăşi modalitatea de calcul a dobânzii şi anularea acesteia, recurenţii "beneficiază" de consecinţa acestei nulităţi absolute potrivit căruia quod nullum est nullum producit effectum fiind îndreptăţiţi să le fie restituite prestaţiile calculate după o modalitate considerată abuzivă.

Susţin recurenţii că motivarea prin care instanţa de apel a reţinut că, clauza abuzivă cuprinsă în contract, constatată fie personal fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu va produce efecte asupra consumatorului, este o motivare bazată pe un considerent străin de natura pricinii.

Pe lângă insuficienta motivare a hotărârii, instanţa de apel a efectuat o lacunară cercetare a fondului cauzei emiţând o hotărâre contrară legii în sensul "anulării" practic a dreptului reclamanţilor de a-şi recupera sumele de bani achitate intimatei în baza unei formule de calcul considerate abuzive, anulate definitiv din contractul dintre părţi de către instanţa de judecată.

Recurenţii susţin că hotărârile date în dosar sunt contrare jurisprudenţei ICCJ prin care s-a statuat că în cazul nulităţii clauzei, se naşte şi obligaţia de restituire a ceea ce s-a prestat în temeiul acesteia, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului, sumele achitate fiind considerate ca nedatorate în baza principiului quod nullum est nullum producit effectum.

Pe baza recursului formulat s-a procedat la analiza admisibilităţii în principiu a acestuia.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018 a fost admis în principiu recursul fiind stabilit termen la 16.01.2019 în vederea soluţionării acestuia.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2019, Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului o va respinge ca nefondată, criticile recurenţilor putând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Analizându-se cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii judecătoreşti, are în vedere şi ipoteza în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi presupune existenţa unei contradictorialităţi între considerentele hotărârii în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia.

Analizând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat fondul cauzei, motivarea fiind explicită iar argumentele aduse în sprijinul soluţiei rezultă arată că s-au respectat circumstanţele cauzei şi că au fost analizate motivele de fapt şi de drept invocate, reţinându-se în esenţă că o instanţă judecătorească nu poate interveni, în sensul modificării unei clauze contractuale, întrucât nu se poate substitui acordului de voinţă al părţilor.

Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile şi în consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând culpa procesuală va obliga recurenţii A. şi B. să plătească intimatei C. S.A. suma de 2.220,78 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 786 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă recurenţii A. şi B. să plătească intimatei C. S.A. suma de 2.220,78 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.