Illicit act status of statutory payment incident registration and tort liability for bank credit acceleration

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 mai 2014, reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună exonerarea reclamantelor de obligaţiile financiare stabilite în conformitate cu prevederile contractelor de credit din datele de 6 decembrie 2010, 6 martie 2012 şi 24 aprilie 2013 încheiate cu D. S.A., toate declarate scadente şi ale contractului de credit din data de 14 martie 2013 încheiat cu C. S.A., în ceea ce priveşte societatea A. S.A., exonerarea reclamantelor de obligaţiile financiare stabilite în conformitate cu prevederile contractelor de credit din datele de 6 decembrie 2010, 1 februarie 2013 şi 5 februarie 2013, încheiate cu D. S.A., în ceea ce priveşte societatea B. S.R.L. şi obligarea în solidar a pârâtelor la suportarea prejudiciului, reprezentat de beneficiul nerealizat din cauza imposibilităţii realizării activităţii curente, evaluat provizoriu pentru ambele societăţi reclamante la suma de 1.000.000 Euro, în cote egale.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 54/2016/FCiv din 17 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.A. Brăila şi S.C. B. S.R.L. Brăila; au fost obligate reclamantele, în solidar, la plata sumei de 93.468,11 RON cheltuieli de judecată către pârâta D. S.A. şi la 27.655,44 RON cheltuieli de judecată către pârâta C. S.A.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L. solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

De asemenea, C. S.A. a formulat apel împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 54/2016/FCiv şi a încheierii din 28 noiembrie 2014 solicitând în principal să se constate că acţiunea introductivă nu a fost legal timbrată şi în subsidiar să se schimbe în tot considerentele hotărârii atacate, constatând că nu este îndeplinită nicio condiţie pentru atragerea răspunderii civile delictuale, fiind interpretate eronat dispoziţiile art. 1357 şi urm. C. civ. şi cele din Regulamentul BNR nr. 1/2012, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 90/A din 3 aprilie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 17 martie 2016 a Tribunalului Brăila; a menţinut soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii, înlăturând din cuprinsul considerentelor pe cele referitoare la existenţa în sarcina pârâtei C. a faptei ilicite, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe; a obligat apelantele reclamante în solidar să plătească apelantei pârâte C. suma de 10.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, iar intimatei-pârâte D. S.A. suma de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, după reducerea cuantumului onorariilor apărătorilor.

E. Calea de atac împotriva hotărârii Curţii de Apel.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi precum şi a încheierii din 23 februarie 2017 au declarat recurs reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., ambele prin lichidator judiciar consorţiul format din E. SPRL şi F. Filiala Brăila SPRL, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În mod greşit a fost admis apelul declarat de C. S.A., în cauză fiind întrunite cerinţele art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivarea instanţei de control judiciar lipseşte, simpla indicare a unei presupuse contradicţii, precum şi concluzia nemotivată a lipsei săvârşirii unei fapte ilicite nu poate echivala cu motivarea deciziei.

Transmiterea de către C. S.A. a incidentelor de plăţi la ora 1500 în condiţiile în care sumele din instrumentele de plată fuseseră achitate de la ora 1000 reprezintă o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 1349 şi 1357 C. civ.

În cauză există un prejudiciu cauzat societăţilor reprezentat de generarea stării de insolvenţă.

Dispoziţiile Regulamentului nr. 1/2012 trebuie interpretate în mod unitar cu uzanţele profesionale stabilite pe parcursul anilor şi nu în mod absolut independent aşa cum se arată în motivarea deciziei.

S-a reţinut în mod greşit că reclamantele nu s-au prevalat de dispoziţiile art. 13 din Regulamentul BNR nr. 2/2012. În realitate, s-a obţinut prin hotărâre judecătorească anularea incidentelor de plată.

Cu privire la respingerea apelului declarat de reclamante se critică decizia sub aspectul nemotivării.

Interpretarea normelor de drept se face în sensul în care o astfel de interpretare nu contravine uzanţelor.

În pofida faptului că s-au achitat integral instrumentele de plată, C. S.A. a decis, contrar uzanţelor profesionale stabilite pe parcursul multor ani de colaborare, înscrierea în CIP a unui număr semnificativ de incidente majore de plată.

Cu toate că incidentele de plată au fost înscrise de C. S.A., deşi plata efectivă a instrumentelor raportate la CIP a fost efectuată chiar de C. S.A., această bancă a fost prima care a retras finanţarea.

D. S.A. a acţionat în mod abuziv, dolosiv şi nu a urmărit decât preluarea atât a întregii activităţi bancare, dar şi comerciale a Grupului de Firme A. Aceasta a urmărit mai presus de legea bancară şi de normele imperative de drept incidente în materie, preluarea întregii activităţi financiare bancare şi comerciale a grupului de firme, prin numirea de interpuşi în administrarea societăţilor şi prin preluarea abuzivă a tuturor operaţiunilor bancare ale societăţilor, pe fondul situaţiei create de aceasta artificial (celelalte bănci dorind acoperirea creditelor proprii, gestionate acum de D. SA) şi totalitar, încălcând orice norme de conlucrare comercială şi concurenţă neloială.

D. S.A. a avut un comportament neprofesionist şi cel puţin lipsit de etică, pe de o parte prelungind facilităţile de creditare, oferind posibilitatea contractării unor credite noi, iar pe de altă parte, declarând scadente anticipat toate facilităţile de credit şi formulând cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Cu privire la prejudiciul cauzat societăţilor, cuantificat ca profit net nerealizat, în opinia recurentelor expertul putea să răspundă la obiectivul încuviinţat de instanţă în baza documentelor sintetice puse la dispoziţie de către acestea.

Legătura de cauzalitate dintre fapta generatoare de prejudiciu a C. S.A. şi prejudiciul efectiv nu a putut fi relevată întrucât expertul nu a dorit să efectueze calculul acestuia, deşi acest prejudiciu este cert, iar instanţa a acceptat poziţia acestuia şi nu a dispus în sensul obligării la formularea unei concluzii în baza suficientelor documente puse la dispoziţia acestuia.

În această situaţie se impunea ca instanţa de apel să dispună efectuarea unei noi expertize tehnice specialitatea contabilitate, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului cauzat societăţilor, cuantificat ca profit net nerealizat de la data de 17 septembrie 2013 data înregistrării nelegale a incidentelor de plată, până la data efectuării expertizei.

Se solicită ca instanţa de recurs să dispună ca cele două instituţii bancare, care au adus importante prejudicii financiare Grupului de firme A., să răspundă în solidar pentru beneficiul nerealizat de la data înscrierii nelegale în CIP, prejudiciu ce va fi calculat în mod tehnic de către expert.

F. Apărările formulate de intimatele-pârâte.

În cauză, pârâtele-intimate C. S.A. şi D. S.A. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

C. S.A. a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca neîntemeiat şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

D. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

G. Hotărârea instanţei de recurs.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile referitoare la nemotivarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel sunt nefondate.

Instanţa de apel a arătat în considerentele hotărârii care sunt motivele pentru care a fost admis apelul formulat de C. S.A.

Transmiterea la CIP a incidentelor de plată reprezintă o obligaţie legală impusă de Regulamentul nr. 1/2012. Ca atare, în aceste condiţii, nu poate reprezenta o faptă ilicită.

Instanţa de apel a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat considerentele primei instanţe, reţinând că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile răspunderii civile delictuale şi nu doar prejudiciul, astfel cum reţinuse Tribunalul Brăila.

Este de menţionat faptul că instanţa de control judiciar nu trebuie să răspundă fiecărui argument în parte, ci are obligaţia de a motiva soluţia astfel încât să fie înţeles mecanismul de aplicare a normelor de drept la situaţia de fapt existentă şi care a dus la soluţia pronunţată.

Nu poate fi reţinută critica nemotivării în ceea ce priveşte respingerea apelului declarat de reclamante împotriva sentinţei Tribunalului Brăila. Nemotivarea nu este echivalentă cu o motivare succintă, dar care răspunde tuturor criticilor părţilor. Aşa fiind, în cauză dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întrunite.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) C. civ.:

"În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea".

Regulamentul BNR nr. 1/2012 nu face trimitere la posibile uzanţe, iar din acest punct de vedere, Curtea de Apel a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor Regulamentului BNR.

Aşa fiind, nu se poate reţine critica recurentelor în ce priveşte aplicarea uzanţelor profesionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 1/2012, "anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, în baza hotărârii judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora".

Potrivit alin. (3) din acelaşi articol, "persoana declarantă nu este ţinută responsabilă pentru nepunerea în executare a hotărârilor judecătoreşti care nu i-au fost comunicate".

Din această perspectivă, considerentele hotărârii instanţei de apel sunt în concordanţă cu realitatea, câtă vreme, reclamantele recurente A. şi B. nu au dovedit că au cerut băncii anularea înscrierii în CIP ca urmare a hotărârilor arbitrale. În aceste hotărâri arbitrale, C. S.A. nu a fost parte, iar potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Regulamentul BNR nr. 1/2012, nu este ţinută responsabilă pentru nepunerea în executare a hotărârilor judecătoreşti care nu i-au fost prezentate.

Potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare".

Instanţa de apel a reţinut în mod corect că nu există niciuna dintre condiţiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Răspunderea se poate angaja doar faţă de cel care se face vinovat de comiterea faptei prejudiciabile.

În cauză nu s-a dovedit existenţa vreunei fapte ilicite săvârşite de C. S.A. sau de D. S.A.

Înscrierea în CIP a incidentelor de către C. S.A. reprezintă o obligaţie legală şi nicidecum o faptă ilicită.

D. nu a operat o astfel de înscriere.

În ceea ce priveşte reluarea creditării, nu numai D., dar şi alte bănci au cerut un raport independent din partea unei firme de consultanţă. Nu s-a făcut nicio dovadă de către recurentele-reclamante în sensul existenţei unei obligaţii legale sau contractuale concrete pe care D. ar fi încălcat-o în raport cu A. şi B. Existenţa unei fapte ilicite care să impună atragerea răspunderii civile implică existenţa unei atitudini diferite de o obligaţie legală sau contractuală.

Recurentele au formulat critici referitoare la modul administrării probatoriului de către instanţa de apel cu privire la condiţia existenţei prejudiciului pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Acestea nu reprezintă motive de nelegalitate care să se încadreze în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu poate fi reţinută susţinerea recurentelor în sensul că expertul ar fi putut să se efectueze expertiza pe baza documentelor existente, câtă vreme şi-au asumat obligaţia de a depune documentele solicitate în vederea întocmirii expertizei.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de apel a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere faptul că neexistând o faptă ilicită nu se poate administra o probă care să conducă la stabilirea unui prejudiciu ipotetic.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-reclamante vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele S.C. A. S.A. BRĂILA şi S.C. B. S.R.L. BRĂILA - ambele prin lichidator judiciar, consorţiul format din E. BUCUREŞTI şi F. - Filiala Brăila împotriva încheierii de şedinţă publică de la 23 februarie 2017 şi a deciziei civile nr. 90/A din 03 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x.

Obligă recurentele-reclamante S.C. A. S.A. Brăila şi S.C. B. S.R.L. Brăila - ambele prin lichidator judiciar, consorţiul format din E. Bucureşti şi F. - Filiala Brăila, în solidar la plata către intimata-pârâtă D. S.A. BUCUREŞTI a sumei de 32.749,75 RON şi către intimata-pârâtă C. S.A. BUCUREŞTI a sumei de 21.718,93 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2018.