Accessory intervention inadmissible without shareholder-status proof; appeal rejected as unfounded.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

I. Prin sentinţa civilă nr. 464/16.03.2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea la judecata cererii de intervenţie formulată de intervenienta A. S.A., a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta B. şi a respins, ca nefondată, cererea principală formulată de petenta S.C. C. S.A. privind efectuarea de menţiuni în Registrul Comerţului înregistrată pe rolul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. x/24.10.2016.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel petenta S.C. C. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D. în interesul B., cerere formulată în cadrul apelului promovat de petenta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 464/16.03.2017 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii intervenienţi A. S.A. şi B. şi cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că în cadrul judecăţii apelului, la data de 19.09.2017, la dosar s-a depus cererea de intervenţie accesorie formulată de D. în interesul B.

Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate de intervenientul D., instanţa de apel a reţinut, prin prisma dispoziţiilor art. 61 - art. 63 C. proc. civ., că spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit.

Totodată, a considerat că, pentru a putea efectua orice fel de acţiuni cu privire la o hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor unei societăţi - cum este situaţia din speţă - intervenientul accesoriu în interesul altei persoane trebuie să aibă vocaţie pentru a-şi exprima votul în acea adunare.

Instanţa de apel a apreciat, din perspectiva dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., că intervenientul accesoriu nu a făcut dovada calităţii de acţionar la data înregistrării cererii sau la data soluţionării acesteia.

Reţinând, de asemenea, că în pricinile cu caracter strict personal, intervenţia voluntară accesorie este inadmisibilă, dacă este în legătură cu capătul de cerere prin care se valorifică dreptul strict personal, Curtea a considerat ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată.

În plus, a constatat că în cadrul procesului, intervenientul nu are calitate de parte în proces, astfel încât cererea de intervenţie accesorie analizată este inadmisibilă.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 676/01.11.2017, definitivă, instanţa de apel a admis calea de atac formulată de S.C. C. S.A., a schimbat, în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta B., a admis cererea principală formulată de petenta S.C. C. S.A. şi a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunilor privind Hotărârea Adunării Generale Extraordinare nr. 6/10.10.2016, conform cererii nr. x/24.10.2016, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

III. La data de 23 octombrie 2017, intervenientul D. a formulat recurs împotriva încheierii din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-intervenient a indicat motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor, acestea încadrându-se în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul-intervenient a susţinut, în esenţă, în cadrul criticilor invocate, că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este greşită, cererea de intervenţie accesorie formulată întrunind, în realitate, toate condiţiile de legalitate prevăzute de dispoziţiile art. 61-63 C. proc. pen.: este întocmită în forma scrisă; în conformitate cu prevederile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. este formulată în cadrul unui dosar ce se desfăşoară între intimata S.C. C. S.A., pe de o parte şi A. S.A., respectiv B., pe de altă parte; este formulată înainte de începerea dezbaterilor în faţa instanţei de apel; susţine interesele procesuale ale B.; îndeplineşte condiţia existenţei unui interes în cauză, în raport de împrejurarea că recurentul are calitatea de acţionar în cadrul S.C. C. S.A.

La data de 18 decembrie 2018, intimata-petentă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, înregistrată la data de 20 decembrie 2018, prin care, pe de o parte, a invocat inadmisibilitatea recursului, motivat de faptul că apelul în cadrul căruia s-a formulat cererea de intervenţie a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 676/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, iar pe de altă parte, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2018, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-petentă S.C. C. S.A. şi, totodată, constatând că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de intervenientul D., fixând termen pentru soluţionarea acestuia la data de 30 ianuarie 2019.

Termenul fixat a fost, ulterior, preschimbat din oficiu pentru data de 15 februarie 2019.

IV. Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 61-63 C. proc. civ. şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Cu referire la criticile formulate, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentul-intervenient D. a formulat cererea de intervenţie accesorie în interesul intervenientului B. la data de 19 septembrie 2017, în cauza având ca obiect apel formulat de către intimata-petentă S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 464/16.03.2017 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-intervenienţi A. S.A. şi B. şi cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În conformitate cu dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

În speţă, recurentul-intervenient susţine că cererea de intervenţie accesorie în sprijinul intervenientului principal B. îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 61, 63-67 din C. proc. civ., lege, inclusiv cea interesului propriu în soluţionarea favorabilă a cererii formulate de partea în interesul căreia se intervine.

Or, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată ca fiind justificată concluzia instanţei de apel, în sensul că, nici la data înregistrării cererii de intervenţie voluntară, nici la data soluţionării acestei cereri, recurentul-intervenient nu a făcut, în niciun mod, dovada acestui interes propriu, constând în calitatea sa de acţionar al intimatei-petente S.C. C. S.A.

Pe de altă parte, deşi recurentul-intervenient a depus la dosarul de recurs, un înscris intitulat "Situaţie Portofoliu" emis de E. S.A. din care rezultă că acesta deţine "instrumente financiare" emise de S.C. C. S.A., data acestui înscris este de 10.11.2017.

Cu alte cuvinte, şi în ipoteza, nedovedită, că instrumentele financiare deţinute de recurentul-intervenient ar consta în acţiuni, înscrisul menţionat anterior nu schimbă în niciun mod împrejurarea că recurentul intervenient nu a făcut dovada, nici în cadrul recursului formulat, că la data înregistrării (19 septembrie 2017) şi, respectiv, a soluţionării cererii de intervenţie accesorie, (4 octombrie 2017 deţinea calitatea de acţionar al intimatei-petente S.C. C. S.A.

În consecinţă, astfel cum în mod corect a stabilit instanţa de apel, recurentul-intervenient nu a făcut dovada interesului propriu în formularea cererii de intervenţie accesorie ce face obiectul cauzei, din perspectiva dispoziţiilor art. 61 raportat la cele ale art. 249 C. proc. civ., deoarece acesta nu a făcut dovada calităţii sale de acţionar la data înregistrării cererii sau la data soluţionării acesteia.

Ca atare, criticile formulate de recurentul-intervenient, analizate sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii din 04 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii din 04 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2019.