Judicial recusal based on prior related ruling denied; appeal against dismissal of recusal motion dismissed as unfounded

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 67 din 4 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de reclamanta S.C. A. SPRL Deva, prin administrator judiciar B. SPRL Deva, împotriva doamnelor judecător C. şi D.

Prin decizia nr. 462 din 25 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinţei nr. 387/F/2017 din 28 iunie 2017 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Hunedoara şi, în consecinţă, a anulat sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Braşov.

Totodată, a admis cererea formulată de apelantul E. şi a dispus întoarcerea executării silite realizate în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. F. din Constanţa în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 387/F/2017 din 28 iunie 2017, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Hunedoara.

La data de 22 decembrie 2017, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL şi administrator special G., a formulat recurs împotriva încheierii nr. 67 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În cadrul recursului, a solicitat şi suspendarea executării silite a deciziei nr. 462 din 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a indicat motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor, acestea încadrându-se în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A arătat că, în motivarea soluţiei la apelul formulat împotriva ordonanţei preşedinţiale, completul a făcut aprecieri şi cu privire la modul în care trebuia judecat fondul şi la instanţa competentă să judece fondul "Judecătorul ordonanţei nu este ţinut de soluţia pronunţată de instanţa ce judecă acţiunea pe fond în ceea ce priveşte competenta, ci trebuie să-şi verifice în abstract competenţa, prin raportare la dispoziţiile ce reglementează instanţa competentă să judece cauza în fond şi nu în concret, prin luarea în considerare a soluţiei unei instanţe ce a stabilit că este competentă să judece cauza în fond."

A susţinut că în cauză, completul de judecată a stabilit competenta instanţei ce trebuie să judece ordonanţa, raportându-se la instanţa competentă să judece fondul în cererile în materie civilă, arătând prin această apreciere că fondul cauzei este un litigiu civil.

Recurenta-reclamantă a menţionat că prin admiterea excepţiei de necompetenţă a judecătorului-sindic în cadrul soluţiei pronunţate cu privire la judecarea apelului ordonanţei preşedinţiale, aceeaşi excepţie care a fost ridicată şi în cadrul cererii de apel ce vizează fondul, completul de judecată s-a antepronunţat şi cu privire la soluţia din acest dosar.

Totodată, a precizat că în doctrină s-a reţinut că acest motiv de incompatibilitate este incident în ipoteza în care judecătorul se antepronunţă cu privire la soluţia pe care urmează a o da asupra unei excepţii procesuale, iar nu numai asupra soluţiei finale, în măsura în care prin modul de soluţionare a excepţiei se întrevede rezultatul final al procesului, precum şi în situaţia în care a soluţionat anterior o cerere de ordonanţă preşedinţială între aceleaşi părţi.

Prin încheierea din 28 februarie 2018, Înalta Curte a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă privind suspendarea executării silite a deciziei nr. 462 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, motivat de împrejurarea că aceasta nu a achitat cauţiunea stabilită de instanţă conform dispoziţiilor art. 1056 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 2 mai 2018, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la 7 mai 2018, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 23 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 12 decembrie 2018, Înalta Curte, constatând că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de reclamantă şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la data de 30 ianuarie 2019, termenul fiind, ulterior, preschimbat din oficiu pentru data de 15 februarie 2019.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 41-53 C. proc. civ. şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.:

"judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri".

În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care prevăd că judecătorul este incompatibil de a judeca:

"când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece".

Înalta Curte constată că, în dosarul nr. x/2017 în care s-a pronunţat decizia nr. 353/2017, având ca obiect apel formulat împotriva sentinţei civile nr. 365/F/2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în procedura ordonanţei preşedinţiale, completul compus din doamnele judecător vizate de cererea de recuzare a examinat atribuţiile judecătorului sindic, în contextul art. 45 din Legea nr. 85/2014, însă această examinare nu s-a realizat prin raportare la fondul dedus judecăţii în cadrul dosarului x/2017, în care s-a formulat cererea de recuzare (dosarul având ca obiect apel vizând soluţia pronunţată pe fondul cauzei, cu privire la: constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 6.2 din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de către H. sub nr. x/02.10.2015, a declaraţiei de rezoluţiune unilaterală nr. 95/26.09.2016 înregistrată pe rolul BEJ - I. ori anularea acesteia, a declaraţiei de rezoluţiune unilaterală nr. 37 din 21.11.2016 înregistrată pe rolul BEJ - J. ori anularea acesteia şi obligarea pârâtului E. la executarea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de către H. sub nr. x/2.10.2015 cu privire la exploatarea complexului hotelier K.).

Având în vedere faptul că obiectul celor două dosare este diferit, în cauză nu se poate reţine că doamnele judecător şi-au spus părerea, în concret, asupra competenţei instanţei de a soluţiona cauza în fond, nefiind îndeplinite condiţiile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL şi administrator special G. împotriva încheierii nr. 67 din 04 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL şi administrator special G. împotriva încheierii nr. 67 din 04 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2019.