Arbitration clause in local public procurement contract upheld; award annulment set aside and case remanded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 136/2016, pronunţată la data de 28 noiembrie 2016, în dosarul nr. x, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Judeţeană "Apa Serv" S.A. Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâta S.C. "A." S.A. Piatra Neamţ; a dispus anularea sentinţei arbitrale nr. 01/06.04.2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; s-a constatat, în esenţă, că litigiul a fost soluţionat de către o jurisdicţie alternativă, cu caracter privat, contrar prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, şi, astfel, înlăturând clauza compromisorie şi constatând aplicabilitatea acestor din urmă prevederi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. "A." S.A. Piatra Neamţ, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bacău pentru judecata pe fond a acţiunii în anulare.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurenta- pârâtă S.C. "A." S.A. Piatra Neamţ a relevat pe scurt, soluţia primei instanţe, şi, în esenţă, cele ce au fost reţinute în motivare, iar în dezvoltarea criticilor de nelegalitate invocate a susţinut următoarele:

Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, acordând prioritate prevederilor Legii nr. 554/2004 în detrimentul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 542 C. proc. civ.

Plecând de la obiectul contractului dintre părţi, a arătat recurenta, este de precizat faptul că în această materie sunt norme juridice speciale care guvernează relaţiile dintre părţi.

Astfel, s-a arătat, prin Ordinul nr. 2266/6.06.2012 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice s-au stabilit "modelele de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de "proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale", "execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă", "proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare şi tratare mecano-bioiogică a deşeurilor', "execuţie de depozit conform de deşeuri".

A susţinut recurenta că, contractul dintre părţi, numit Acord Contractual, a fost întocmit conform Anexelor 1-4 ale acestui ordin, iar la pct. 1.5 este prevăzută prioritatea documentelor, unde Condiţiile Speciale sunt trecute înaintea Condiţiilor Generale.

Deci, soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului este conform prevederilor legale în acest domeniu special şi reflectate în contractul încheiat de părţi.

Dar, a arătat recurenta, chiar dacă nu ar fi existat aceste norme juridice speciale, în cauză sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006, contractul încheiat de cate părţi fiind printre cele la care se referă art. 3 lit. f) şi g), art. 31 şi art. 4 din O.U.G. nr. 34/2006.

Recurenta- pârâtă a mai susţinut că, în cauza de faţă, Compania Judeţeană "Apa Serv" S.A. nu este un organ al administraţiei de stat şi nu prestează un serviciu public în regim de putere publică; deci, contractele încheiate de către această societate comercială nu sunt supuse legii contenciosului administrativ.

De altfel, a mai arătat recurenta, art. 10 alin. (1)1 la care a făcut referire prima instanţă nu este aplicabil, deoarece, se referă la acte administrative emise de către autorităţi publice centrale, ceea ce nu este cazul Companiei Judeţene "Apa Serv" S.A.

În concluzie, recurenta- pârâtă susţine că legea aplicabilă soluţionării prezentei cauze este Ordinul nr. 2266/6.06.2012 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi O.U.G. nr. 34/2006.

Faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, la dosar a fost depusă întâmpinare de către intimata- reclamantă Compania Judeţeană "Apa Serv" S.A. Neamţ, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În litigiul dedus judecăţii, pretenţiile reclamantei se întemeiază pe Contractul de execuţie de lucrări nr. 26201 din 26.09.2013, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între S.C. "A." S.A. PIATRA NEAMŢ (recurentă- pârâtă, s.n.) şi Compania Judeţeană "APA SERV" S.A. NEAMŢ (intimată- reclamantă, s.n.), privind lucrarea CL 7- alimentare cu apă şi reţele de canalizare în aglomerarea Bicaz.

Ca o primă constatare, se impune a se reţine faptul că, în speţă, nu s-a contestat în vreun fel natura juridică de contract de achiziţie publică a Contractului de execuţie de lucrări din 26 septembrie 2013, pe care se întemeiază pretenţiile sale materiale.

Cum contractele de achiziţie publică sunt fie contracte de lucrări, fie contracte de furnizare, fie contracte de servicii (art. 31 din ordonanţă), este în afară de orice dubiu că Contractul de execuţie, în temeiul căruia reclamanta, în calitate de antreprenor, a furnizat pârâtei, în calitate de beneficiar, servicii de licenţiere neexclusivă a aplicaţiei "S.E.A. - Sistem Electronic de Arhivare şi Management Electronic Integrat al Documentelor", precum şi echipamentul tehnic aferent infrastructurii necesare funcţionării acesteia în bune condiţii reprezintă un contract de achiziţie publică, căruia i se aplică dispoziţiile O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere, de asemenea, că prin "contract de achiziţie publică" se înţelege contractul care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă [art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006)].

Astfel, este în afară de orice dubiu că demersul judiciar al reclamantei prin care aceasta urmăreşte obligarea autorităţii pârâte să-şi execute obligaţiile asumate prin contractul de achiziţie publică încheiat este de competenţa exclusivă a instanţelor de judecată de drept comun, iar litigiul este arbitrabil, chiar dacă arbitrajul este organizat- de o instituţie permanentă de arbitraj, cum este cazul în speţă. Aceasta, pentru că scopul urmărit de legiuitor este de a proteja interesul public care stă la baza încheierii contractelor de achiziţie publică şi de a sustrage respectivele contracte de la posibilitatea intervenţiei unor organe private (cum este în materie de arbitraj), care să stabilească legalitatea şi temeinicia acestor acte juridice.

În acord cu dispoziţiile legale incidente, dat fiind faptul că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pe încheierea între părţi a unui contract de achiziţie publică, Curtea de Apel Bacău în mod greşit a reţinut că prezentul litigiu a fost soluţionat de către o jurisdicţie alternativă cu caracter privat contrar prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în opinia instanţei, aplicabil.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va reţine că intimata-reclamantă COMPANIA JUDEŢEANĂ "APA SERV" S.A. NEAMŢ nu este organ al administraţiei publice centrale, spre a-i fi aplicabile prevederile greşit reţinute de instanţă, ci, având în vedere rangul autorităţii publice contractante în sistemul administraţiei publice, este o autoritate publică locală, cu posibilitatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului.

Pentru aceste considerente, găsind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta S.C. "A." S.A. PIATRA NEAMŢ, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru judecata pe fond a acţiunii în anulare formulate împotriva sentinţei arbitrale nr. 01/06.04.2016 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.C. "A." S.A. PIATRA NEAMŢ împotriva sentinţei nr. 136/2016 din 28 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.