Refusal of security deposit restitution upheld: appeal dismissed as unfounded due to pending irrevocable resolution

Deliberând asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contentios administrativ şi fiscal, la data de 06 iunie 2017, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 56.475 RON, achitată la B. cu recipisa de consemnare nr. x din 07 septembrie 2015.

Prin încheierea nr. 5 din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contentios administrativ şi fiscal a respins cererea petentei S.C. A. S.R.L. privind restituirea cauţiunii achitată în dosarul nr. x/2015 având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 82/COM/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia Civilă.

În motivarea acestei încheieri, instanţa a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., reiese că, anterior soluţionării irevocabile a fondului cauzei, cauţiune nu poate fi restituită, cu excepţia situaţiei în care partea potrivnică declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri.

În acest sens, instanţa a constatat că, prin decizia nr. 126/04.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. C. S.R.L. prin administrator, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar CII D. în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 82/COM din 28 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 445.325,75 RON. A fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă în favoarea S.C. C. S.R.L. şi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 mai 2017.

În acest context, raportat la prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a reţinut că, până la pronunţarea Înaltei Curţi asupra recursurilor, cauza nu este considerată ca fiind soluţionată irevocabil, ceea ce determină neîndeplinirea condiţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că, în speţă, nu este incidentă nici situaţia de excepţie reglementată de teza finală a acestui articol, întrucât partea interesată, în speţă S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar D., nu şi-a exprimat poziţia în sensul că nu ar urmări obligarea petentei la despăgubiri.

Împotriva încheierii nr. 5 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contentios administrativ şi fiscal, a formulat recurs S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea/modificarea încheierii atacate, cu consecinţa admiterii cererii privind restituirea cauţiunii achitată în cadrul dosarului nr. x/2015

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că, încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 280 C. proc. civ.

În opinia recurentei, efectele încheierii de suspendare au încetat de drept în momentul pronunţării instanţei de apel asupra apelurilor declarate în dosarul nr. x/2012.

Recurenta a susţinut că suspendarea nu operează până la soluţionarea unei cauze, ci până la soluţionarea unei căi de atac.

În plus, s-a învederat că în cadrul recursului a formulat o nouă cerere de suspendare a executării deciziei din apel, pentru soluţionarea căreia instanţa de recurs a stabilit o cauţiune în cuantum de 30.000 RON, astfel încât, toate cauţiunile achitate atât în apel, recurs, cât şi în cadrul contestaţiei la executare sunt excesiv de împovărătoare.

Mai mult decât atât, s-a susţinut că, întreaga sumă de bani la care a fost obligată recurenta, a fost poprită de către E. S.A. - Sucursala Oradea, astfel încât nu există motive pentru a nu fi restituită cauţiunea achitată în cadrul apelului.

Analizând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu care Înalta Curte reţine următoarele:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 280 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a contestat soluţia Curţii de Apel Oradea de respingerea a cererii de restituire a cauţiunii, susţinând că efectele încheierii de suspendare au încetat de drept în momentul pronunţării instanţei asupra apelurilor declarate în dosarul nr. x/2012.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, în şedinţa publică din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit în sarcina apelantei S.C. A. S.R.L., obligaţia depunerii unei cauţiuni în cuantum de 56.475 RON, pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei nr. 82/COM/2015 a Tribunalului Bihor, pe care a constatat-o achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 7 septembrie 2015 emisă de B. Oradea, depusă în dosarul de suspendare provizorie.

Prin încheierea din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 82/COM/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, până la soluţionarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2012

Prin decizia nr. 126 din 04 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2012, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva sentinţei nr. 82/COM din 28 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 445.325,75 RON.

A fost înlăturată dispoziţia tribunalului privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă în favoarea S.C. C. S.R.L. şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părţi, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanţei, s-a constatat că recursurile ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 nu au fost soluţionate irevocabil, având stabilit termen de judecată la data de 20 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., "cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la îndeplinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri".

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că, admisibilitatea cererii de restituire este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume: existenţa unei hotarâri irevocabile prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi neformularea de către cel îndreptaţit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabilă a hotărârii care a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că aceste două condiţii nu au fost îndeplinite.

Astfel, recursurile formulate de reclamantă şi pârâtă nu au fost soluţionate în mod irevocabil, iar intimata S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. nu şi-a exprimat poziţia în sensul că nu ar urmări obligarea societăţii A. S.R.L. la plata despăgubirilor.

În consecinţă, raportat la aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 5 din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.