Bank credit recovery: contractual priority of doubtful credits over remaining debts in statutory debt imputation

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.02.2014, reclamanţii S.C. A. S.R.L. Negreşti Oaş, B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta D. - FILIALA NEGREŞTI OAŞ, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să oblige pârâta la plata sumei de 3.900.840.000 RON vechi reprezentând pretenţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 13 martie 2014, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei capacităţii de exerciţiu în privinţa reclamanţilor B. şi C. şi a autorităţii de lucru judecat invocate de pârâta D. S.A. - SUCURSALA NEGREŞTI OAŞ.

A respins ca neîntemeiată acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Prin decizia nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii B. şi C., împotriva sentinţei nr. 66 din 13 martie 2014.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în ambele faze procesuale, rezultă că prin contractul de credit nr. x, intimata-pârâtă D.. S.A. a acordat societăţii A. S.R.L. un credit pentru activitatea curentă de producţie (credit global de exploatare), în sumă de 3.950 milioane ROL cu scadenţă la data de 13.04.2001. Potrivit prevederilor art. 20 din contract, împrumutatul a garantat creditul şi dobânzile aferente prin cesionarea în favoarea băncii a cash flow-ului care se va derula prin conturi deschise la bancă, prin ipotecă asupra imobilului apartament nr. 5, bl. 44, str. x, Negreşti Oaş proprietatea S.C. E. S.R.L., prin ipoteca asupra imobilelor apartament nr. 7, bl. 44, str. x, Negreşti Oaş, apartament nr. 8, bl. 44, str. x, Negreşti Oaş şi apartament nr. 2/A, bl. 44, str. x, Negreşti Oaş proprietatea giranţilor B. şi C., prin ipoteca asupra imobilului apartament nr. 8, bl. 17, str. x, Negreşti Oaş proprietatea giranţilor F. şi G., precum şi printr-un gaj propriu-zis, fără deposedare, asupra utilajelor şi echipamentelor proprietatea girantei S.C. H. S.R.L.

Deoarece la termenul scadent stabilit prin contract pentru data de 13.04.2001, societatea A. S.R.L. nu a rambursat băncii nici o sumă de bani din creditul angajat, prin actul adiţional nr. xa/13.04.2001, banca, în acord cu societatea, a reeşalonat datele scadente ale creditului, stabilindu-se de comun acord noi termene scadente şi 6 rate de rambursare a creditului, începând cu data de 07.05.2001 şi până la data de 05.10.2001.

Deoarece nici ulterior acestui moment ratele nr. 1 şi 2 rescadenţate, în sumă totală de 1.700 milioane ROL nu au fost achitate la termenul scadent, pârâta le-a trecut ca şi restante în data de 06.06.2001.

La data scadenţei ratei a treia, în urma cererii formulate de către apelanta C., asociat şi administrator al S.C. A. S.R.L., se încheie un nou act adiţional nr. x/05.07.2001, prin care restul ratelor în sumă totală de 2.250 milioane ROL, se rescadenţează din nou, în două rate egale cu termen de plată la data de 24.12.2001, respectiv14.01.2002, însă fără a se rescadenţa suma de 1.700 milioane ROL, pe care banca a menţinut-o ca şi sumă restantă.

Prin contractul de credit nr. x, banca intimată a acordat aceleiaşi societăţi un alt credit pentru activitatea curentă de comerţ, în sumă de 2.000 milioane ROL cu scadenţa la data de 08.07.2001, credit acordat prin cont separat de împrumut denumit "Credite pe cecuri remise spre încasare". Acest credit a fost garantat prin cesionarea în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă, printr-un gaj general asupra întregului patrimoniu al societăţii şi prin cesiunea de creanţă asupra drepturilor de încasat ce decurg din cecul seria x emis de I. S.A. filiala Lugoj, pentru S.C. J. S.R.L. Negreşti Oaş, către beneficiarul S.C. A. S.R.L. în sumă de 2.500 milioane ROL cu scadenta de încasare 24.06.2001.

Cu privire la acest contract de credit, curtea a constatat că fila CEC acceptată de către S.C. A. S.R.L. de la clientul său S.C. J. S.R.L. şi prezentată băncii drept garanţie, a fost refuzată la plată de către banca plătitorului I. S.A. în data de 05.07.2001, deoarece cecul a aparţinut unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie, a fost emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară, precum şi pentru lipsa totală de disponibil, fiind înregistrat în CIP un incident de plată major.

La data de 09.07.2001, în contul curent al S.C. A. S.R.L. s-a încasat suma de 2.107 milioane RON (Rol), iar intimata-pârâtă a dispus de acest disponibil, cu menţiunea "rambursare anticipata" a creditului restant de 2.000 milioane RON ROL acordat firmei S.C. A. S.R.L. prin contractul de credit nr. x, respectiv a sumei de 107 milioane comisioane aferente acestui împrumut.

Datorită efectuării acestei operaţiuni de către bancă, apelanţii invocă faptul că li s-ar fi produs prejudiciul solicitat a fi reparat prin acţiunea ce face obiectul cauzei, pe considerentul că ar fi trebuit rambursat creditul restant aferent contractului de credit nr. x şi nu creditul aferent contractului de credit nr. x, fiind încălcate prevederile art. 19 din contractele de credit privitoare la ordinea încasării creanţelor, ale punctelor 599 şi 601 din Normele metodologice interne ale băncii nr. 1/2000 şi prevederile art. 1113 C. civ.

În vederea verificării modului în care au fost efectuate operaţiunile bancare contestate de către apelanţi, instanţa de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, precum şi a unui raport de contraexpertiză contabilă întocmit de un colectiv de experţi format din experţi contabili, la efectuarea contraexpertizei participând şi câte un expert asistent pentru fiecare parte procesuală.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în ambele faze procesuale, curtea a constatat, în acord cu cele reţinute de către prima instanţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii băncii intimate invocate de către apelanţi, intimata procedând conform dispoziţiilor contractuale şi legale la stingerea creanţelor restante aferente celor două contracte de credit din speţă.

S-a reţinut că ambele contracte prevăd la art. 19 că ordinea de încasare a creanţelor cuvenite băncii începe cu comisioane şi taxe bancare, dobânzi îndoielnice, dobânzi restante, creanţe ataşate creditelor îndoielnice, creanţe ataşate creditelor restante, credite îndoielnice, credite restante, creanţe ataşate creditelor curente şi credite curente. Prevederile art. 25 din ambele contracte precizează că "banca are dreptul să încaseze din conturile împrumutatului, fără acceptul acestuia, obligaţiile scadente rezultate din contract cu prioritate faţă de alte datorii ale acestuia, cu excepţiile prevăzute de lege". Ambele credite erau garantate cu gaj pe contul curent al împrumutatei cu precizarea contractuală "cesionare obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă". De asemenea, la art. 30 din contractul de credit nr. x se stipulează că "eventualele disponibilităţi ale contului curent pot fi utilizate la rambursarea creditelor angajate direct de către banca cu nota contabila sau cu ordin de plata emis de împrumutat".

Ordinea de stingere a creanţelor prevăzută în contracte este stipulată similar şi în cuprinsul pct. 601 din Normele metodologice nr. 1/2000 ale D..

În data de 09.07.2011, când intimata a retras din contul curent al S.C. A. S.R.L. suma de 2.107 milioane ROL, această societate înregistra restanţe la ambele contracte de credit, respectiv suma de 1.700 milioane RON ROL restanţă din contractul de credit 9/15.01.2001, trecută la restanţă prin nota contabilă întocmită de ofiţerii de credite, precum şi suma de 2.000 milioane RON ROL restanţă din contractul de credit 145/28.05.2001, deoarece creditul nu a fost achitat la termenul contractual scadent stabilit pentru data de 08.07.2001.

Însă, la data respectivă, creditul acordat prin contractul de credit nr. x devenise un credit cu risc de rambursare, îndoielnic şi cu minus de garanţii în condiţiile în care fila CEC acceptată de S.C. A. S.R.L. de la clientul său S.C. J. S.R.L. şi prezentata băncii drept garanţie, a fost refuzată la plată de către banca plătitorului I. S.A. în data de 05.07.2001. Pe acest document s-a înscris la data refuzului menţiunea că cecul a fost emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, cecul fiind retras din circulaţie. Aceste menţiuni efectuate pe instrumentul de plată, denotă că la data prezentării cecului pentru decontare, J. S.R.L. Negreşti Oaş era deja declarata în CIP pentru alte incidente de plată majore produse în circuitul bancar şi avea interdicţie de a emite cecuri pe timp de un an de la data înregistrării în CIP a incidentului, având inclusiv obligaţia de a restitui băncii cecul prezentat pentru decontare.

Este adevărat că intimata a recepţionat fizic cecul refuzat la plată doar în data de 11.07.2001, după efectuarea operaţiunii de rambursare, însă potrivit uzanţelor bancare şi prevederilor Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea Centralei Incidentelor de Plăţi, refuzul cec-ului se comunică în sistemul informatic bancar la data operării acestuia în CIP, situaţie în care intimata a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă despre incidentul de plată încă din data de 05.07.2001prin consultarea sistemului informatic.

Într-adevăr, nu s-a întocmit de către intimată un document din care să rezulte expres că s-a procedat la efectuarea verificărilor în CIP, însă acest fapt nu exclude posibilitatea băncii de a verifica ori de câte ori consideră necesar şi oportun informaţiile înregistrate în CIP.

În cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra unui client, banca notifică la CIP incidentul de plată şi interdicţia bancară, iar Centrala Incidentelor de Plăţi gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv în scopul utilizatorilor, astfel încât acestea să permită evidenţierea şi valorificarea operativă de îndată a informaţiei privind refuzul la plată al cecurilor.

În aceste condiţii, curtea a constatat că S.C. A. S.R.L. a prezentat băncii o garanţie în vederea obţinerii creditului nr. 145/28.05.2001 constând într-un instrument de plată nevalabil, banca intimată aflându-se în situaţia gestionării unui credit acordat în sumă de 2.000 milioane ROL cu un minus de garanţie.

Potrivit convenţiei de cont încheiate între banca intimată şi societatea beneficiară a creditului, banca se obliga să presteze servicii bancare cu respectarea legilor în vigoare, a normelor elaborate de B.N.R. privind instrumentele de plată şi titlurile de credit, precum şi a propriilor reglementări de lucru în acest domeniu, având obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru eliminarea tuturor riscurilor care pot apărea pe parcursul derulării operaţiunilor.

Deoarece creditul nr. 145/28.05.2001 a devenit un credit cu risc de rambursare şi cu minus de garanţie, banca intimată a fost în situaţia de a proceda la gestionarea şi analizarea acestuia cu prioritate în raport de alte credite pe care le-a acordat aceleiaşi societăţi care nu prezentau aceleaşi riscuri de rambursare.

În consecinţă, dată fiind situaţia intervenită în privinţa creditului aferent contractului de credit nr. x, intimata nu era obligată la data de 09.07.2001 să achite prioritar din disponibilităţile contului curent al împrumutatei, creanţele creditului restant nr. 9/15.01.2001 faţă de cele ale creditului nr. 145/28.05.2001, câtă vreme ambele credite erau restante la data respectivă, însă cel de al doilea devenise unul cu risc de rambursare şi cu minus de garanţie, caracteristici care îl califică ca fiind unul îndoielnic.

Este adevărat că în nota contabilă şi extrasul de cont emise de către intimată se menţionează eronat că suma de 2000 milioane Rol reprezintă rambursare anticipată a creditului nr. 145/2001, deşi operaţiunea efectuată era de rambursare a unui credit restant, astfel cum se constată şi în cadrul lucrărilor de expertiză contabilă, însă acest fapt nu poate determina calificarea operaţiunii efectuate de către bancă ca fiind una neconformă cu prevederile contractuale, câtă vreme creditul era unul restant şi neachitat la scadenţa lui din data de 08.07.2001. Menţiunile efectuate de către funcţionarii bancari în cuprinsul notei contabile ori lipsa unei note contabile separate care să specifice expres că creditul era unul restant nu poate schimba calificarea creditului ca fiind restant care rezultă din clauzele contractuale datorită neplăţii lui la scadenţă. Nota contabilă ori extrasul de cont prevăzută de pct. 599 din normele interne ale băncii reprezintă un act intern al băncii prin care se consemnează în scris un incident intervenit în legătură cu creditul acordat, momentul întocmirii notei ori lipsa acesteia nefiind cea care determină restanţa unui credit. Acest fapt rezultă din nerespectarea datei la care trebuia restituit creditul, dată stabilită expres în contractul de credit. Obligaţia de restituire a creditului stabilită în contractul părţilor este o obligaţie cu termen, la împlinirea căruia obligaţia devine scadentă, astfel cum rezultă din prevederile art. 1022-1025 vechiul C. civ., aplicabil raportat la momentul încheierii contractelor.

În speţă, nu s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 1113 din C. civ. invocate de către apelanţi, care stipulează că dacă datoriile sunt de egală natură, imputaţia se face asupra celei mai vechi, deoarece datoriile restante ale societăţii împrumutate nu erau egale câtă vreme una viza un credit cu garanţii imobiliare şi cealaltă unul îndoielnic, cu risc de rambursare şi cu minus de garanţii.

Pe de altă parte, în contractele de credit, părţile au stipulat expres condiţiile în care se va face imputaţia plăţilor la art. 19, unde se menţionează că au prioritate la încasare creditele îndoielnice faţă de cele restante. În aceste condiţii, devin incidente prevederile contractuale, deoarece imputaţia plăţii se face mai întâi conform acordului părţilor şi doar în lipsa convenţiei părţilor sunt aplicabile prevederile art. 1110 şi urm. C. civ. referitoare la imputaţia plăţii. Ori, câtă vreme creditul acordat prin contractul nr. x/2001 este unul îndoielnic, acesta trebuia încasat anterior creditului restant din contractul nr. x/2001, deoarece prin convenţia părţilor s-a stipulat că cel îndoielnic se încasează înaintea celui restant.

Prin urmare, în mod judicios a reţinut prima instanţă că vechimea debitelor nu are relevanţă din punct de vedere legal, câtă vreme creditul restant nr. 9/15.01.2001 beneficia de garanţii imobiliare, fiind acoperit în caz de neplată, iar cel de al doilea era unul cu risc de rambursare, debitarea activului contului asociat ca urmare a neachitării creditului cu risc, nefiind o acţiune culpabilă a băncii intimate.

De asemenea, nu se poate omite împrejurarea că societatea împrumutată a fost cea care a propus intimatei, în vederea obţinerii creditului nr. 145/2001, garanţia constând în drepturile de încasat ce decurg din CEC-ul emis de o altă societate comercială, situaţie în care diligenţele ca garanţia propusă băncii să fie una validă şi reală trebuiau să aparţină părţii care obţinea folosul împrumutului bancar, respectiv debitoarei împrumutate, intimata neavând decât obligaţia de a efectua verificările uzuale asupra existenţei garanţiei, respectiv existenţa unei obligaţii între împrumutată şi societatea căreia îi fuseseră vândute produsele, precum şi cele legate de legala circulaţie a CEC-ului.

Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere constatările instanţei penale în cadrul dosarul nr. x al Tribunalului Satu Mare, din care rezultă că reclamanţii-apelanţi au decis să comită infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnat unul dintre aceştia, cu scopul de a procura injust pentru societăţile E. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. disponibilităţi băneşti din credite acordate de D.. S.A. - SUCURSALA NEGREŞTI OAŞ, sume de bani care să fie folosite pentru acordarea ilicită de credite altor societăţi, în scopul obţinerii de folos sub forma unor dobânzi sau penalităţi, aceştia urmărind realizarea acestui scop ilicit prin înţelegeri frauduloase cu funcţionarii bancari şi cu persoane aflate în poziţie de decizie în mai multe societăţi comerciale pentru a înfăptui activitatea de comerţ cu sume de bani în interesul dobândirii unui profit însemnat.

Concluzionând, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale ale băncii intimate, motivele de apel invocate sub acest aspect de către apelanţii-reclamanţi fiind nefondate, fapt pentru care, în mod corect şi legal, a dispus prima instanţă respingerea acţiunii formulate de către aceştia.

Recurenţii - reclamanţi B. şi C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., recurenţii arată că instanţa de apel nu a reţinut în mod corect situaţia celor două credite nr. 9/15.01.2001 şi nr. 145/28.05.2001.

Intimata D.. S.A. a depus actele justificative (contracte, extrase de cont etc.) înscrisuri, dar Curtea de Apel Oradea nu le-a analizat.

Astfel:

1) Contractul de credit nr. x "Credit global de exploatare" 20155.1-21.12 Rol, angajat în sumă de 3.950.000 RON (Rol) garantat şi cu ipoteci imobiliare proprietatea recurenţilor, avea ca dată scadentă 13.04.2001 (anexa nr. l).

Întrucât la data scadenţei din 13.04.2001, creditul nr. 9/2001 nu a fost rambursat, s-a încheiat la data de 13.04.2001 "Actul adiţional nr. x/2001 la Contractul de credit nr. x", reeşalonându-se data scadenţei creditului în alte şase rate scadente (anexa nr. 2).

Nerespectându-se de împrumutată nici scadenţa primelor două rate scadente precizate prin "Actul adiţional" din data de 07.05.2001 în sumă de 500. 000 RON (Rol) şi din data de 05.06.2001 în sumă de 1.200.000 RON (Rol), D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş, prin ofiţerul de credite, a trecut la restanţe aceste rate scadente, în sumă totală de 1.700.000 RON (Rol) cu notele contabile nr. x şi y din 06. 06.2011 (anexa nr. 3).

Creditul nr. x/15.01.2001 a devenit astfel în parte, pentru suma de 1.700. 000 RON (Rol) "credit restant", trecându-se suma într-un nou cont de credit. nr. x/Rol (anexa nr. 4).

Restul sumei de 2.500.000.000 RON (Rol) rămânând evidenţiată în continuare ca şi credit curent în curs de decontare, nr. x/Rol, întrucât la data de 05.07.2001 prin "Actul adiţional nr. x/2001 la contractul de credit nr. x" s-a reeşalonat scadenţa ratelor de rambursat a acestei diferenţe a sumei de 1.125.000.000 RON (Rol) pentru data de 24.12.2001 şi pentru data de 14.01.2002 a diferenţei de 1.125.000.000 RON (Rol) - (anexa nr. 5).

Conform prevederilor art. 25 din contractul de credit nr. x, după un preaviz al băncii de 5 zile acordat împrumutatei S.C. A. S.R.L., la ultima dată a scadenţei din 14.01.2002, D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş trece, conform x/14.02.2002, suma de 1.125.000.000 RON (Rol) în categoria creditelor îndoielnice, înregistrând astfel acestă sumă într-un nou cont (de credit îndoielnic) nr. x/Rol, conform extrasului de cont şi a notei contabile nr. x/15.01.2002, depusă de intimată în faţa instanţei de apel (anexa nr. 6).

2.) Contractul de credit nr. x angajat de S.C. A. S.R.L. de la D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş, în sumă de 2.000.000.000 RON (Rol), a fost acordat în contul "nr. x/Rol", "Credit pe cecuri remise spre încasare", având data scadenţei la 08.07.2001, conform art. 15 din contract. (anexa nr. 7).

Acest credit nr. x, în sumă de 2.000.000.000 RON (Rol), a fost "rambursat anticipat " de D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş la data de 09.07.2001 cu nota contabilă nr. x/09.07.2001, conform extras de cont nr. x/09.07.2001, din disponibilităţile contului curent al S.C. A. S.R.L. nr. 2511.1-21.1/Rol (anexa nr. 8).

La data de 09.07.2001, creditul nr. x/2001 era credit curent (ajuns la scadenţă), rambursarea făcându-se în favoarea şi pentru contul nr. x/Rol, acelaşi cont în care s-a angajat creditul (art. 3 din contract).

Acest credit nu a fost trecut niciodată în categoria creditelor restante conform prevederilor Normelor Metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. (pct. 599) şi nici în categoria "creditelor îndoielnice" conform prevederilor art. 24 şi 25 din contractul de credit nr. x (anexa nr. 7), nefiind îndeplinite de D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş aceste clauze contractuale şi norme bancare.

Singura creanţa aferentă acestui contract de credit, trecut din categoria "dobânzii curente" în categoria "dobânzi restante " a fost suma de 116.845 RON (Rol), trecută la restanţă de ofiţerii de credit cu nota contabilă nr. 11, conform extras de cont nr. 4/09.07.2001, schimbându-se astfel nr. de cont "dobânzi curente" nr. x/Rol în cont "dobânzi restante "cu nr. x/Rol, depusă de intimată în faţa instanţei de apel (anexa nr. 9) .

Această sumă a fost încasată apoi de bancă la data de 17.07.2001 din contul curent al S.C. A. S.R.L. cu nota contabilă nr. x/17.07.2001, conform extras de cont nr. x/17.07.2001(anexa nr. 9), înscrisuri comunicate şi împrumutatei S.C. A. S.R.L., conform prevederilor art. 14 alin. (2) şi art. 18 din contractul de credit (anexa nr. 7).

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. vizează faptul că decizia civilă încalcă prevederile art. 1113 din C. civ., Normele metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. şi clauzele contractuale din contractul de credit nr. x şi din contractul de credit nr. x

Instanţa de apel şi-a motivat soluţia, prin stabilirea caracterului de credit îndoielnic a creditului nr. 145/28.05.2001, fără nici o probă şi fără să supună dezbaterii publice această chestiune, pentru ca părţile să-şi poată exprima poziţia, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor.

Instanţa de apel a dat mai mult intimatei, fără probe, fără ca intimata D.. S.A. sau experţii contabili să invoce calitatea de credit îndoielnic a creditului nr. 145/2001 şi fără să se fi îndeplinit prevederile art. 25 din contractul de credit nr. x, încălcându-se principiul contractorialităţii.

Calitatea de credit îndoielnic a fost invocată de către instanţa de apel doar în motivarea hotărârii. Voinţa părţilor trebuie dovedită şi confirmată cu înscrisuri întocmite de bancă.

Instanţa de apel, prin decizia recurată, a inventat categoria de credit îndoielnic contrar înscrisurilor depuse la dosar de D.. S.A. (anexele 1-9) şi fără ca instanţa sau intimata să facă dovada existenţei "unui preaviz de 5 zile " conform art. 25 alin. (1), raportat la art. 24 din contractul de credit nr. x şi a notei contabile cu extras de cont emise de D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş, aşa cum a procedat banca, în ceea ce priveşte creditului nr. x/2001, la data de 14.01.2002, conform notei contabile x/14.01.2002 (anexa nr. 6).

Fostul director al D.. S.A. - Sucursala Negreşti Oaş, K., care a acordat cele două credite, nr. x/15.01.2001 şi nr. y/28.05.2001 către S.C. A. S.R.L., a declarat în faţa notarului public L., conform încheierii de legalizare nr. x/19.dec. 2012 (anexa 10), următoarele:

"Creditul nr. x/28.05.2001, la data rambursării creditului, de ofiţerii de credit, prin nota contabilă nr. x/09.07.2001, era "credit curent ajuns la scadenţă" înregistrat în cont nr. x/9.1-21.15/Rol şi nu era "credit îndoielnic ", nefiind trecută creanţa într-un alt nr. de cont.

Daca acest credil era credit îndoielnic, ar fi existat un preaviz de 5 zile, formulat de D. S.A. în scris către S.C. A. S.R.L. pentru rambursarea acestui credit conform art. 25 alin. (1) din contractul de credit nr. x

Dar creditul nr. 145/2001 era garantat şi cu gaj general asupra întregului patrimoniu al împrumutatei şi cesionarea cash flow-ului in favoarea bancii."

A solicitat acte în probaţiune.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul C. proc. civ., coroborate cu art. 299 şi urm. din acelaşi cod.

Intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi C..

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus note de şedinţă, prin care a solicitat admiterea recursului, apreciind că decizia recurată este nulă, raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (2) şi urm. din vechiul C. proc. civ., întrucât instanţa de apel, prin dispozitivul deciziei nu s-a pronunţat şi faţă de această intimată.

Mai mult decât atât, instanţa de apel nu a citat intimata S.C. A. S.R.L. nici la momentul administrării probelor, nici la dezbaterea în fond a apelului, nerespectându-se principiul contradictorialităţii.

Recurenţii - reclamanţi B. şi C. au depus note de şedinţă la întâmpinarea formulată de intimata D. S.A., arătând că această parte nu face referire la prevederea art. 25 alin. (1) din contractul de credit nr. x şi, ca urmare a refuzului acesteia de a depuse înscrisurile solicitate în probaţiune, anexează Circulara B.N.R. nr. 21 din 01.07.2002.

Intimata D. S.A. a depus concluzii scrise.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv al recursului declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., vizează faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În argumentarea acestui motiv, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu a reţinut în mod corect situaţia celor două credite: nr. x/15.01.2001 şi nr. y/28.05.2001.

Prealabil, se impune a se arăta că motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, potrivit art. 261 alin. (1) din C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.

Dispoziţiile evocate au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi exercitarea controlului judiciar de către instanţele superioare.

Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă şi necontradictorie, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar.

În speţă, Înalta Curte constată că argumentele recurenţilor în susţinerea acestui motiv de recurs vizează situaţia de fapt, ce excede controlului instanţei de recurs, fără a se arăta în concret în ce anume constă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Recurenţii au invocat, de asemenea, dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. în sensul că instanţa a încălcat prevederile art. 1113 din C. civ., Normele metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. şi clauzele contractelor de credit nr. x şi nr. y/28.05.2001.

Imputaţia plăţii este reglementată de vechiul C. civ. în art. 1110-1113, potrivit cărora:

"Art. 1110. - Debitorul, având mai multe datorii, al căror obiect este de aceeaşi speţă, are dreptul de a declara, când plăteste, care este datoria ce voieşte a desface.

Art. 1111. - Debitorul unei datorii, pentru care se plăteşte dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferinţa asupra renditei sau a dobânzii. Plata parţială, făcută pe capital şi dobandă, se impută mai întâi asupra dobânzii.

Art. 1112. - Când debitorul unor deosebite datorii a primit o chitanţă prin care creditorul impută aceea ce a luat special asupra uneia din aceste datorii, debitorul nu mai poate cere ca imputaţia să se facă asupra unei alte datorii, afară numai dacă creditorul l-a amăgit, sau l-a surprins.

Art. 1113. - Când în chitanţă nu se zice nimic despre imputaţie, plata trebuie să se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, în acel timp, avea mai mare interes a o desface. În caz de o datorie ajunsă la termen şi alta neajunsă, deşi aceasta din urmă ar fi mai oneroasă, imputaţia se face asupra celei ajunse la termen.

Dacă datoriile sunt de egală natură, imputaţia se face asupra celei mai vechi; dacă datoriile sunt în toate egale, imputaţia se face proporţional asupra tuturora".

Trebuie subliniat faptul că imputaţia plăţii poate fi făcută mai întâi prin acordul părţilor şi că, numai în lipsa convenţiei părţilor, operează imputaţia legală.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a textelor legale mai sus enunţate, reţinând că imputaţia convenţională, aplicabilă în speţă, raportat la dispoziţiile art. 19 din contractual de credit nr. x din 28 mai 2001 şi respectiv nr. y din 15.01.2001, este prioritară imputaţiei legale invocate de către recurenţi.

Mai mult decât atât, în mod legal instanţa de apel a coroborat dispoziţiile art. 19 cu prevederile art. 25 din cele două contracte mai sus arătate, instanţa având, totodată, în vedere şi art. 30 din contractual de credit nr. x din 28 mai 2001 şi art. 601 din Normele metodologice nr. 1/2000 ale D..

Argumentele recurenţilor referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii, ca urmare a faptului că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor caracterul de credit îndoielnic a împrumutului acordat prin contractul nr. x din 28 mai 2001 nu pot fi reţinute, în condiţiile în care, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2017, apelanţii-reclamanţi B. şi C., prin apărător, au pus concluzii inclusiv cu privire la "creditul restant cu minus de garanţie".

Apectele ce ţin de nelegala citare a intimatei S.C. A. S.R.L., invocate oral de către recurenţi în faţa instanţei de recurs nu pot fi analizate, în condiţiile în care nu există nicio critică în acest sens în recursul dedus judecăţii, aceste alegaţii regăsindu-se în notele scrise depuse la dosar de către această intimată.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.