Suspendability of civil proceedings under Art. 413(1)(1) CPC requires demonstrable interdependence of disputed rights

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, prin încheierea de şedinţă publică din 28 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a suspendat judecata cauzei privind soluţionarea apelurilor declarate de apelantul- reclamant A. şi de apelantul- pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 147 din data de 21.06.2016, pronunţate de către Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2013, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 şi a dosarului nr. x/2013 aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea continuării judecăţii.

Recurentul- reclamant A. se raportează în motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile Noului C. proc. civ.- art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 noul C. proc. civ., reproşând instanţei de apel, în primul rând, că pleacă de la o situaţie de fapt eronată, şi, în al doilea rând, nu motivează în ce măsură soluţiile definitive din dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 pot avea înrâurire asupra soluţiei din dosarul de faţă, din punctul său de vedere nefiind justificată suspendarea judecăţii prezentului litigiu; a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

În recursul său, recurentul- reclamant a relevat aspecte referitoare la obiectul şi părţile celor trei litigii, nr. x/2013, nr. y/2013/a9 şi nr. z/2013* (renumerotat, w/2017), în raport de care instanţa de apel a dispus suspendarea celui dintâi până la soluţionarea celorlalte două dosare şi reţinerile instanţei de apel, susţinând recurentul că aceasta a reţinut că soluţia definitivă din dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 este de natură să influenţeze soluţionarea dosarului nr. x/2013, plecând de la examinarea comparativă a obiectului celor trei litigii şi reţinerea punctelor comune, fără să motiveze efectiv de ce este necesar ca dosarul de faţă să fie suspendat până la soluţionarea celorlalte dosare.

În dezvoltarea criticilor referitoare la încheierea recurată, recurentul a susţinut, în primul rând, că instanţa de apel pleacă de la o situaţie de fapt eronată, reţinând că: în dosarul nr. x/2013 recurentul ar solicita plata de daune pentru abuzul procesual săvârşit prin promovarea a 11 acţiuni identice, la judecata cărora s-a renunţat după strămutare. A arătat recurentul că, prezentul litigiu nu are ca obiect sancţionarea abuzului de drept procesual, analizat în condiţiile art. 12 N. C. proc. civ./art. 723 vechiul C. proc. civ., ci sancţionarea unui complex de fapte (nu doar cele 11 acţiuni identice) săvârşite pe o durată îndelungată, în temeiul art. 998-999 C. civ., şi că, în dosarul nr. x/2013 s-ar fi acordat daune morale recurentului, în condiţiile în care, în realitate, hotărârea pronunţată în acest dosar priveşte societatea A., ca şi reclamant.

În al doilea rând, a susţinut recurentul, instanţa de apel nu motivează în ce măsură soluţiile definitive din dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 pot avea înrâurire asupra soluţiei din dosarul de faţă, şi, din punctul de vedere al recurentului, suspendarea judecăţii prezentului litigiu nu se justifică, în continuare, recurentul relevând aspecte în referire la litigiul nr. x/2013/a9 şi nr. y/2013*.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

În drept, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dispoziţiile legale sus-menţionate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, caz ce intervine când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca: problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de derulare, pe rolul unei instanţei judecătoreşti,.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.

Împrejurarea că acest caz de suspendare a judecării unei cauze civile este una facultativă, lăsată, deci, la latitudinea instanţei, nu ar trebui însă să o transforme într-o suspendare arbitrară a cursului judecării unui litigiu civil, ci instanţa ar trebui să se preocupe de stabilirea corectă şi deplină a împrejurărilor deduse judecăţii.

În plus, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părţi.

Astfel, nu doar îndeplinirea condiţiei de tip obiectiv - existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi - trebuie să fie reţinută, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinţei legale, ce este supusă aprecierii instanţei, ca soluţionarea litigiului civil cu care este învestită să depindă de dreptul ce face obiectul unei alte judecăţi, deci, ca acestea să se afle într-un raport de interdependenţă.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către instanţa de apel a fost determinată de existenţa unor alte dosare, apreciindu-se că soluţia ce va fi pronunţată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii raportat la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., apreciere care este, însă, nefondată,nefiind îndeplinite condiţiile impuse de acest text.

În consecinţă, reţinând incidenţa în cauză a motivului de recurs înscris în art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi art. 497 din acelaşi cod, va casa încheierea atacată şi va dispune trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 28 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2013.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.