Extraordinary annulment inadmissible for stamp duty interpretation errors in land restitition case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 163 din 16.02.2016, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G., Primăria Municipiului Tecuci reprezentată prin primar, Consiliul Local Tecuci reprezentat prin primar, Municipiul Tecuci reprezentat prin primar, Comisia Locală Tecuci pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Primăria Tecuci, Instituţia prefectului Galaţi, Comisia Judeţeană Galaţi pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Prefectura Galaţi.

Împotriva acestei sentinţei, reclamanta A. a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 295/A din 11.01.2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legat a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr. 1483 din 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 2/A din data de 11 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

În rejudecare. Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 295/A din 21 decembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamanta A.

A schimbat, în parte, sentinţa civilă nr. 163 din 16.02.2016 a Tribunalului Galaţi în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă:

A dispus anularea în parte a Titlului de proprietate nr. x din 27.03.1996 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Galaţi, pârâtului E., în ceea ce priveşte suprafaţa de 2.215 mp teren intravilan situat în T 160, P-494/1 şi P-494/2 Tecuci.

A dispus anularea în parte şi numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 2.215 mp teren intravilan, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25.05.2006 încheiat între pârâţii vânzători E. şi G. şi pârâţii cumpărători B. şi F.

A obligat pârâtele Comisia locală Tecuci şi Comisia Judeţeană Galaţi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să-i atribuie în proprietate reclamantei suprafaţa de 1.671 mp teren situată în str. x Tecuci, astfel cum este delimitată în schiţa Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul H. raport ce face parte din prezenta hotărâre.

A obligat pârâţii B. şi F. să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă reclamantei suprafaţa de 1.671 mp astfel cum este delimitată în schiţa Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert H.

A obligat în solidar pe pârâţii Comisia locală Tecuci, Comisia Judeţeană Galaţi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi pe pârâtul Municipiul Tecuci să-l plătească reclamantei eu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de 554 mp teren imposibil de restituit în natură, suma de 39.119,04 euro.

A obligat în solidar pe pârâţii Municipiul Tecuci, Comisia locală Tecuci şi Comisia Judeţeană Galaţi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor precum şi pe pârâţii E., G., B. şi F. să plătească reclamantei suma de 48.410 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci şi Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci şi pârâta Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Faţă de împrejurarea că, prin motivele de recurs, se contestă dispoziţia de obligare în solidar a pârâţilor la plata sumei de 39.119,04 euro, cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de 554 mp, teren imposibil de restituit în natură, cerere evaluabilă în bani, Înalta Curte a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus citarea pârâţilor recurenţi cu obligaţia timbrării căii de atac exercitate, cu suma de 2.619,17 RON, în solidar, sub sancţiunea anulării căii de atac ca netimbrată .

Prin Decizia civilă nr. 1346 din 19 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrate, recursurile declarate de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci şi Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci şi de pârâta Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Deciziei civile nr. 295/A din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, fiind obligaţi recurenţii să plătească suma de 7.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă A.

Împotriva acestei din urmă decizii a instanţei supreme au formulat contestaţii în anulare Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galaţi) şi Consiliul Local Tecuci, înregistrate ca dosare distincte, dar conexate la cauza de faţă prin încheierile pronunţate la data de 25 octombrie 2038.

În motivarea contestaţiilor în anulare, întemeiate pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., s-a susţinut că recurenţii erau scutiţi de la plata taxei judiciare de timbru atât în baza art. 161 şi art. 17 din Legea nr. 146/1997, cât şi a dispoziţiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând contestaţiile în anulare deduse judecăţii, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

În drept, contestaţia în anulare al cărei regim juridic este reglementat prin dispoziţiile art. 338 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de aceste dispoziţii legale, anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza prevăzuta de art. 318 prima teza C. proc. civ. - ipoteză al cărui conţinut a fost foarte clar conturat in doctrina de specialitate si jurisprudenţa instanţelor naţionale - vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este însa necesară o reexaminare/reapreciere a probelor administrate in cauza (cum se pretinde în prezenta contestaţie) sau o verificare a modului de interpretare şi de aplicare a legii de drept substanţial sau procedural.

Prin dispoziţia legală menţionată ca temei juridic expres al contestaţiei in anulare, legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de către aceeaşi instanţă, sub pretextul unei greşite interpretări a legii - de drept material si/sau substanţial - ştiut fiind că anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pentru un astfel de motiv ar echivala cu o nesocotire a puterii lucrului judecat, prezumţie de care se bucură astfel de hotărâri.

Pe de altă parte, este util a se observa că, pronunţându-se în Cauza Mitrea contra României la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea şi introdusă de una din părţile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental" care poale conduce la arbitrariu.

Totodată, în mod constant se afirmă în cadrul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului principiul supremaţiei dreptului reprezintă un element de patrimoniu comun al statelor semnatare ale convenţiei în ansamblul valorilor pe care Ie protejează, iar între acestea, din perspectiva art. 6 paragraf 1, securitatea rapturilor juridice este o dimensiune esenţială.

Acest concept presupune că o soluţie definitivă pronunţată de instanţe cu privire la orice controversă, să nu mai fie rejudecată (Cauza Brumărescu).

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive şi executorii numai cu scopul de a obţine reexaminarea cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Instanţele superioare nu trebuie să folosească puterea de control decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă examinare. Controlul nu trebuie să devină un apel mascat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra aceleiaşi probleme, nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză, principii reafirmate în numeroase cauze examinate de instanţa de contencios european (Cauza Stan şi Rosemberg, Belasin, Blidarii, SC Sefer SA, Cornif, Cârstoiu., SC Editura Orizonturi SRL, Creţu, Caracaş, Ionescu, Puşcaş, Tripon II, Savu, etc).

În speţă, având în vedere că prin motivele de recurs s-a contestat dispoziţia de obligare în solidar a pârâţilor la plata sumei de 39.13 9,04 euro, Înalta Curte a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus citarea pârâţilor recurenţi cu obligaţia timbrării căii de atac exercitate, cu suma de 2.619,17 RON, în solidar, însă recurenţii nu s-au conformat acestei obligaţii şi nici nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În cadrul contestaţiilor în anulare formulate în cauză, contestatoarele nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii, ci critică modul în care instanţa a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în materia taxelor judiciare de timbru, ceea ce poate constitui o eventuală greşeală de judecată, a cărei analizare şi remediere nu este posibilă pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, cum soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale în accepţiunea prescrisa de art. 318 teza I din C. proc. civ., contestaţiile în anulare deduse judecăţii nu pot fi primite, sens în care acestea urmează a fi respinse.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligaţi contestatorii din cele patru dosare conexate să plătească intimatei A. suma totală de 10.000 RON (fiecare la plata a câte 2.500 RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galaţi) şi Consiliul Local Tecuci împotriva Deciziei nr. 1346 din 19 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2011* de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Obligă pe contestatorii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galaţi) şi Consiliul Local Tecuci, fiecare la plata a câte 2.500 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.10.2018.