Supreme Court declinates jurisdiction over civil case transfer request, assigning competence to the Court of Appeal under Article 142
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the petitioner's request for a transfer of jurisdiction (strămutare) based on a plea of material incompetence and referred the case to the Court of Appeal of Ploiești, effectively denying the relief sought by the applicant who alleged legitimate suspicion against the tribunal. The dispute arose from a motion to transfer a civil case from the Prahova County Tribunal to another court of equal degree, where the applicant initially filed the request with the Supreme Court due to a clerical error but later clarified the target court. Relying on Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the competence to adjudicate a transfer request against a tribunal or court belongs to the Court of Appeal within whose territorial jurisdiction that instance operates, explicitly rejecting the appellant's arguments that cited Constitutional Court decisions and a prior Supreme Court ruling, which the court deemed inapplicable to the specific facts or insufficient to constitute a relevant judicial practice.
Legislator headnote
AI generatedart. 142 alin. (1) C. proc. civ; Supreme Court declinates jurisdiction over civil case transfer request, assigning competence to the Court of Appeal under Article 142: Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secţia I civilă, în favoarea Curtea de Apel Ploieşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 10 august 2018, petenta A. a solicitat strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Ploieşti, la o altă instanţă egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă.
La data de 14 septembrie 2018, data poştei, petenta a depus precizări în sensul că în cererea de strămutare s-a strecurat o eroare de tehnoredactare, iar cauza a cărei strămutare se solicită în realitate este cea care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secţia I civilă. Aceleaşi precizări au fost formulate şi în şedinţa din data de 24 octombrie 2018 de către avocatul petentei.
Reţinând că petenta solicita strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.
Analizând excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuiala legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia…"
Având în vedere că, în speţa de faţă, se solicită, pentru motive de bănuială legitimă, strămutarea judecării pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate, competenţa de soluţionare a cererii de strămutare aparţine Curţii de Apel Ploieşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află tribunalul de la care se solicită strămutarea.
Nu pot fi primite susţinerile petentei privind incidenţa celor reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 558/2014 şi nr. 169/2016, întrucât acestea vizează situaţiile particulare în care partea fie are calitatea de judecător la curtea de apel, fie este chiar curtea de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului şi nu pot fi extinse la alte situaţii.
În ceea ce priveşte decizia nr. 455/2017, pronunţată de secţia a II-a civilă a acestei instanţe, invocată de către petentă ca practică judiciară relevantă In susţinerea poziţiei potrivit căreia instanţa supremă este competentă să soluţioneze prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte reţine, sub un prim aspect, împrejurarea că practica judiciară nu constituie, în sistemul normativ român, izvor de drept.
În al doilea rând, constată că şi în decizia invocată cu titlu de practică judiciară soluţia a fost de declinare a competenţei soluţionării cererii de strămutare în favoarea curţii de apel, hotărârea fiind pronunţată, sub acest aspect, în majoritate.
Astfel, această decizie nu este de natură a dovedi existenţa unei practici judiciare la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul celor afirmate de către petentă.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secţia I civilă, în favoarea Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină în favoarea Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secţia I civilă, formulată de petentă A.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.10.2018.