Service of judgment at secondary business address and validity of election of domicile for procedural communications

Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 223 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca fiind tardiv declarat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că reclamanta S.C. A. S.R.L. a indicat drept sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură adresa din Constanţa.

Ulterior alegerii de sediu, la această adresă s-a realizat procedura de comunicare a actelor de procedură (adrese către experţi, încheiere de suspendare a judecăţii) către reclamantă în primă instanţa iar reprezentantul convenţional al acesteia s-a prezentat la termenele de judecată, sediul procesual ales fiind menţionat ca atare în încheierile de şedinţă ulterioare.

Prin urmare, reiese că procedura de comunicare a actelor către reclamantă la sediul ales a fost îndeplinită legal, această parte fiind încunoştinţată în legătura cu desfăşurarea procesului şi actele efectuate.

Instanţa de apel a arătat că nu se poate susţine, în contextul prezentat, că, deşi procedura de comunicare a celorlalte acte de procedură a fost îndeplinită în cauză la sediul ales indicat în acţiune, procedura de comunicare a hotărârii la acelaşi sediu nu ar fi fost eficace, din perspectiva neindicării persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei.

Prin urmare, susţinerile apelantei în sensul nerespectării prevederilor art. 93 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în contextul în care aceeaşi parte nu a invocat anterior eventualele vicii care fi provenit din comunicarea în această manieră a celorlalte acte de procedură comunicate la acelaşi sediu ales.

În consecinţă, Curtea a reţinut că hotărârea pronunţată de prima instanţă de fond a fost comunicată reclamantei la 13 noiembrie 2017, iar apelul a fost declarat la data de 23 ianuarie 2018, peste termenul legal prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii.

2. Recursul

2.1. Motive

Apelanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Actul de procedură al comunicării sentinţei nu este valabil întrucât nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la menţiunile a căror lipsă se sancţionează cu nulitatea actului de procedură - art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, de pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei nu reiese persona căreia i s-a tăcut înmânarea citaţiei. În mod greşit comunicarea sentinţei s-a făcut la adresa din Constanţa, jud. Constanţa - adresă la care îşi au sediul foarte multe societăţi, printre care şi pârâte.

În al doilea rând, instanţa de apel nu a dat eficientă art. 93 C. proc. civ. pentru ca reclamanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură la domiciliul ales. Prin urmare, comunicarea sentinţei trebuia să fie făcută la sediul societăţii în Bucureşti.

2.2. Analiza recursului

Analizând hotărârea recurată, în limita criticilor formulate în cuprinsul motivelor de recurs, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., -- precizat, verbal, şi de către reprezentanta recurentei, în şedinţa publică de la 18 octombrie 2018 -, Înalta Curte constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Sentinţa civilă nr. 1587 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, a fost comunicată recurentei prin afişare pe uşa principală a sediului din Constanţa, judeţ Constanţa, în condiţiile art. 921 teza finală C. proc. civ., agentul procedural menţionând în procesul-verbal de comunicare faptul că nicio persoană nu a fost găsită la acest sediu.

Recurenta a indicat drept motiv de casare nesocotirea prevederilor art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în procesul-verbal de comunicare a sentinţei nu au fost indicate numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut comunicarea.

Această critică nu poate fi primită, în condiţiile în care comunicarea sentinţei s-a făcut prin afişare, în sensul îngăduit de art. 921 C. proc. civ. susmenţionat. Or, art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu limitează cuprinsul procesului-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură numai la indicarea numelui şi calităţii celui căruia i s-a făcut înmânarea, ci cuprinde şi varianta indicării locului unde s-a făcut afişarea. Cum procesul-verbal îndosariat din dosarul tribunalului este corespunzător situaţiei cu care s-a confruntat agentul instrumentator la adresa indicata pentru comunicare, se constată legalitatea acrului de procedură săvârşit în aceste condiţii;

2. În cauză nu s-a făcut o veritabilă alegere de domiciliu, în sensul art. 93 C. proc. civ., de natură să justifice incidenţa acestui text.

Aceasta deoarece, în mod firesc se poate vorbi despre o alegere de domiciliu numai atunci când este indicat drept loc de comunicare a citaţiei şi a tuturor celorlalte acte de procedură un altul decât cele menţionate în art. 90-91 C. proc. civ.

În cauză, indicarea de către reclamantă, la 29 ianuarie 2014, drept loc de comunicare a actelor de procedură, a imobilului din Constanţa, judeţ Constanţa nu poate fi considerată o alegere de domiciliu, care să atragă consecinţele statuate de art. 93 C. proc. civ. în privinţa comunicării actelor de procedură,

Astfel, prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa la 8 februarie 2013.

Din datele oferite de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă ca din 10 mai 2010 reclamanta avea indicat drept sediu secundar imobilul din Constanţa, Şoseaua Industrială nr. 9, judeţ Constanţa "unde am primit fără probleme corespondenţa instanţei până în prezent" (conform propriilor susţineri făcute în cererea de strămutare depusă la 19 martie 2018).

În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în sensul că atunci când cel citat are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.

Pe cale de consecinţă, cum reclamanta nu a făcut în cauză o reală alegere de domiciliu, care să atragă comunicarea actelor de procedură la sediul indicat numai în caz de indicare a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, reproşul recurentei, vizând nesocotirea acestei ultime cerinţe, nu este întemeiat.

Având în vedere cele mai sus arătate, comunicarea sentinţei nr. 1587 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a făcut cu respectarea cerinţelor procedurale analizate, ceea ce face ca soluţia instanţei de apel să fie legală.

Întrucât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 223 din data de 3 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.10.2018.