Clarification of judgment operative part to identify co-claimants in indivision and admissibility of clarification after initiation of enforcement

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, la data de 16 marile 2018 sub nr. x/2006, petentul A. a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017 a aceleiaşi instanţe, în sensul de a se preciza către care reclamanţi a stabilit instanţa de judecată obligaţia de plată a despăgubirilor pentru terenul de 38.245 mp situat în Bucureşti, în sarcina Municipiului Bucureşti, prin primar general.

Petentul a arătat că a solicitat executarea silită a debitorului Municipiul Bucureşti, prin primar general, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la recuperarea sumei de 3.196.907,20 euro (cota de 40% din suma de 7.992.268 euro), reprezentând despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în Bucureşti, Cererea a format obiectul Dosarului de executare nr. x/2017 pe rolul BEJ B. Acest birou a formulat cerere de încuviinţare a executării silite, conform dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ., înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, Instanţa a pronunţat încheierea din data de 22.12.2017, prin care a respins cererea de încuviinţare a executării silite, reţinând că este necesară lămurirea dispozitivului titlului executoriu, în sensul indicării către care reclamanţi urmează a se plăti despăgubirile din titlul executoriu, având în vedere şi paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu, în care s-a arătat că la termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declaraţie de renunţare parţială la drepturi, prin care a arătat că înţelege să dea eficienţă convenţiei de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006 şi să-şi realizeze drepturile, la care a renunţat în respectiva cauză, pe calea unui proces declanşat la Tribunalul Bucureşti.

Petentul a mai arătat că, deşi a formulat la data de 30.10.2012 o declaraţie de renunţare parţială ia drepturi în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2009 (al doilea ciclu procesual), în realitate, această cerere de renunţare parţială la drepturi a fost respinsă, aşa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 189 din 28.05.2013, care a reţinut că deşi este intitulată declaraţie de renunţare parţială la drepturi, ea nu poate fi calificată în acest sens, având în vedere că acest act de dispoziţie este făcut în considerarea convenţiei de partaj anexate. Or, prin convenţia autentificată sub nr. x din 13.03.2006, reclamanţii s-au învoit asupra modului de partajare a drepturilor pe care urmează să le primească în urma acţiunilor de revendicare existente fie pe rolul instanţelor judecătoreşti, fie în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, imobile printre care se află şi cel ce face obiectul prezentei cauze. în acest context, instanţa nu a dat eficienţă acestui act procedural, urmând a stabili măsuri reparatorii pentru întregul teren ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel fiind, drepturile asupra cărora instanţa a statuat prin decizia sa, au vizat pe toţi reclamanţii, precum şi bunul în întregul său.

Prin încheierea de şedinţă din 25 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis sesizarea din oficiu privind eroarea materială şi cererea de lămurire a petentului; a îndreptat eroarea materială referitoare la anul pronunţării deciziei, ca fiind 2017 în loc de 2016; a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017 în sensul că reclamanţi înseamnă C., D. şi A., faţă de aceştia fiind obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să achite despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp.

Pentru a se pronunţa astfel. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 au fost admise apelurile formulate de către apelanţii-reclamanţi C. şi D. şi de către apelantul Municipiul Bucureşti, prin primar general, fiind obligat pârâtul Municipiul Bucureşti la piaţa de despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în fostă str. x, respectiv str. y. Or, în cauză, calitatea de reclamanţi au avut-o atât apelanţii-reclamanţi C. şi D., cât şi intimatul-reclamant A., iar potrivit prevederilor art. 47 raportate la cele ale art. 48 C. proc. civ., dat fiind faptul că acţiunea dedusă judecăţii, soluţionată definitiv prin decizia a cărei lămurire se solicită, avea ca obiect terenul deţinut în indiviziune atât de către apelanţii-reclamanţi, cât şi de către intimatul-reclamant, efectul apelului formulat şi al actelor de procedură ale apelanţilor-reclamanţi C. şi D. s-a produs şi în privinţa intimatului-reclamant A., petent în prezenta cauză, dată fiind natura raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum a fost menţionat.

Mai mult, prin Decizia nr. 189/2013 pronunţată în apei, în ciclul procesual anterior, s-a respins cererea prin care intimatul-reclamant solicita a se lua act de renunţarea la dreptul său, iar această măsură a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 846 din 13.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 189/A/2013, sens în care calitatea procesuală de reclamant a petentului-intimat-reclamant A. a trecut în puterea lucrului judecat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Bucureşti, formulând următoarele critici:

- Cererea de lămurire este inadmisibilă, întrucât în cauză s-a solicitat deja executarea silită a hotărârii a cărei lămurire se cere, măsura lămuririi putând fi dispusă, în lipsa prevederii exprese a unui termen în acest sens, câtă vreme nu s-a cerut punerea în executare a hotărârii. Pârâtul a executat decizia în discuţie în cadrul cererii de executare silită demarată de C. şi D., aşa cum rezultă din extrasul de cont din 02.04.2018, fiind eliberată suma de 22.605.592,07 lei către BEJ E. Pe de altă parte şi A. a formulat o astfel de cerere de executare silită, care a fost respinsă prin încheierea din 22.12.2017 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti în Dosar nr. x/2017, situaţie faţă de care petentul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., ci de art. 712 alin. (2) din acelaşi cod privind contestaţia la executare;

- Prin încheierea din 22.12.2017 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti în Dosar nr. x/2017, cererea de executare promovată de A. a fost respinsă cu motivarea că din paragraful 8 pagina 12 din titlul executoriu rezultă că la termenul din 30.10.2012 acesta a depus la dosar o declaraţie de renunţare parţială la drepturi, instanţa de executare sesizând o contradicţie între dispozitiv şi considerente. Prin lămurirea hotărârii însă, nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică şi se interpretează măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură este folosită doar când există contradicţii în cadrul dispozitivului, iar nu când există contradicţii între dispozitiv şi considerente. Or, aşa cum rezultă din considerentele încheierii recurate, pentru admiterea cererii de lămurire, instanţa a tăcut o analiză a considerentelor Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017, chiar prin raportare la alte decizii pronunţate în cauză, aspect contrar dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. Mai mult, instanţa a suplimentat considerentele Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017, pronunţându-se inclusiv asupra unor aspecte privind cadrul procesual şi calitatea deţinută de A. în cadrul litigiului prin raportare la art. 47 şi 48 C. proc. civ., chestiuni care exced cererii de lămurire formulată de acesta, nefiind invocate de către petent.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 pronunţată în Dosar nr. x/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelurile reclamanţilor C. şi D. şi pe cel al pârâtului Municipiului Bucureşti, prin primar, formulate în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi cu reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 399 din 25.02.2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă; a admis în parte cererea de despăgubiri a reclamanţilor şi a obligat pârâtul la plata, către reclamanţi, a sumei de 7,992.268 euro în echivalent RON la data plăţii, respectiv, despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în Bucureşti, fost str. x, str. y.

Cu prilejul punerii în executare a acestei decizii de către intimatul-reclamant A., prin încheierea din 22.12.2017 pronunţată în Dosar nr. x/2017, Judecătoria sector 5 Bucureşti a respins cererea de încuviinţare a executării silite, motivat de faptul că din dispozitivul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 52/2016, nu rezultă către care reclamanţi a fost obligat Municipiul Bucureşti să plătească despăgubiri, întrucât la paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu s-a arătat că la termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declaraţie de renunţare parţială la drepturi, prin care a arătat că înţelege să dea eficienţă convenţiei de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006 şi să-şi realizeze drepturile, la care a renunţat în respectiva cauză, pe calea unui proces declanşat la Tribunalul Bucureşti.

Faţă de respingerea cererii de executare silită, reclamantul A. a promovat o cerere de lămurire dispozitiv, soluţionată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 25.05.2018 în sensul admiterii şi constatării că, din reclamanţii faţă de care Municipiul Bucureşti a fost obligat la plata de despăgubiri face parte şi numitul A., întrucât efectul apelului formulat şi al actelor de procedură ale apelanţilor-reclamanţi C. şi D. s-a produs şi în privinţa intimatului-reclamant A., conform dispoziţiilor art. 47-48 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Municipiul Bucureşti supune recursului această soluţie, arătând, pe de o parte, că o dată începută executarea silită cererea de lămurire dispozitiv apare ca inadmisibilă (putând fi formulată, eventual, o contestaţie la executare în temeiul art. 712 C. proc. civ.), iar pe de altă parte că, statuând asupra cadrului procesual şi analizând considerentele deciziei a cărei lămurire se cere, instanţa a depăşit limitele impuse de art. 2811 C. proc. civ., suplimentând chiar aceste considerente, din perspectiva dispoziţiilor art. 47-48 C. proc. civ.

Referitor la imposibilitatea formulării unei cereri de lămurire a dispozitivului la momentul când pentru unele dintre părţi s-a declanşat deja executarea silită, Înalta Curte constată că această critică este nefondată şi va fi înlăturată.

Astfel, potrivit art. 2811 C. proc. civ. "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.'*

Textul legal nu condiţionează formularea cererii de lămurire de existenţa vreunui termen ori a unui moment, anterior sau ulterior declanşării executării silite şi nici de promovarea sau nu a unei contestaţii la executare, a cărei formulare rămâne la aprecierea persoanei interesate. în cauză, urmare a respingerii demersului de solicitare a încuviinţării executării silite, petentul A., raportat şi ia motivarea refuzului executării, a ales să formuleze o cerere de lămurire dispozitiv, în condiţiile legii. întrucât în promovarea lămuririi dispozitivului nu există vreo normă juridică care să condiţioneze ori să restricţioneze manifestarea de voinţă a solicitantului funcţie de promovarea altor cereri, apărările conform cărora calea procedurală ar fi greşită (impunându-se formularea unei contestaţii la executare) ori inadmisibilă, nu pot fi avute în vedere.

Aceasta întrucât la momentul înregistrării cererii de lămurire dispozitiv (16.03.2018), cererea petentului de încuviinţare a executării silite fusese respinsă (conform încheierii de şedinţă din 22.12.2017, definitivă prin respingerea apelului petentului prin Decizia nr. 933 din 14.03.2018 a Tribunalului Bucureşti), iar cererea de executare silită formulată de către ceilalţi reclamanţi viza doar partea lor din creanţă şi soluţia pronunţată în acel dosar de executare producea efecte doar eu privire la acei reclamanţi creditori.

Referitor la depăşirea cadrului procesual de către instanţa care a soluţionat cererea de lămurire dispozitiv, nici această critică nu poate fi primită.

Cu titlu prealabil, se reţine că, în contradicţie cu afirmaţiile recurentului, în speţă nu se pune problema contradicţiei între dispozitiv şi considerente, ci problema clarificării dispozitivului în sensul stabilirii persoanelor având calitatea de reclamanţi faţă de care Municipiul Bucureşti fusese obligat la despăgubiri.

În cauza soluţionată prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, calitatea de reclamanţi a aparţinut mai multor persoane, dar numai unele dintre acestea au promovat calea de atac a apelului, iar în dispozitivul hotărârii instanţa de apel a uzat de formularea generică "obligă pe pârât la plata către reclamante.", fără a indica nominal aceste persoane.

Contrar argumentelor din motivele de recurs, pentru a desluşi dacă în categoria reclamanţilor cărora pârâtul Municipiul Bucureşti le datora despăgubiri se afla şi reclamantul A., prin raportare la motivarea cu care cererea de încuviinţare a executării silite formulată de acesta fusese respinsă, instanţa învestită cu cererea de lămurire nu putea face abstracţie de considerentele deciziei supuse lămuririi, la care a făcut referire fără a le denatura sau completa, cum în mod eronat pretinde recurentul

Astfel, petentul a arătat ca instanţa de executare a reţinut că dispozitivul este neclar, întrucât la paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu s-a menţionat că ia termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declaraţie de renunţare parţială la drepturi, prin care a precizat ca înţelege să dea eficienţă convenţiei de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006.

Instanţa învestită cu cererea de lămurire era datoare să verifice acest aspect şi să lămurească dispozitivul din perspectiva celor învederate de către petent, respectiv, să clarifice, iar nu să stabilească, care a fost efectul juridic al cererii de renunţare la drepturi (aşa cum a fost constatat de către instanţa care a judecat apelul), în raport de care instanţa de executare a apreciat că titlul executoriu nu este suficient de explicit.

În această analiză, instanţa de judecată a expus cele reţinute cu autoritate de lucru judecat în cauză cu privire la calitatea procesuală a părţilor şi a constatat că acţiunea soluţionată prin decizia supusă lămuririi avea ca obiect terenul deţinut în indiviziune atât de către apelanţii-reclamanţi (C., D.), cât şi de către intimatul-reclamant A., situaţie faţă de care, conform legii, efectul declanşării căii de atac s-a răsfrânt şi asupra acestuia din urmă, dat fiind raportul juridic dedus judecăţii.

Împrejurarea că în această constatare s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 47-48 C. proc. civ. nu excede limitelor învestirii cum greşit susţine recurentul, ci reprezintă indicarea, în cadrul lămuririi, a textului legai în virtutea căruia numitului A. îi profita apelul declarat de către ceilalţi reclamanţi, venind să justifice raţiunile pentru care acesta figura printre reclamanţii creditori ai obligaţiei de despăgubire.

Referitor la cererea de renunţare de drepturi ce a determinat respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa a constatat că prin Decizia nr. 189/A din 28.05.2013 (pronunţată în apel în ciclu procesual anterior) aceasta a fost respinsă, soluţie intrată în puterea de lucru judecat prin respingerea recursului formulat de către A. împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 846 din 13.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cum neclaritatea titlului executoriu era dată de modalitatea de soluţionare a cererii de renunţare la drepturi şi de neindicarea nominală a reclamantului A. în dispozitivul deciziei respective, în mod obligatoriu instanţa învestită cu cererea de lămurire trebuia să arate de ce respectiva cerere de renunţare nu produce efecte juridice, prin raportare la deciziile pronunţate în cauză şi de ce petentul este şi el, la rândul său, creditor al obligaţiei de despăgubire, potrivit textelor legale indicate.

Faţă de cele arătate, rezultă cu evidenţă că printre reclamanţii îndreptăţiţi la despăgubirea stabilită în sarcina Municipiului Bucureşti se număra şi petentul A., aşa cum în mod corect a constatat instanţa învestită cu cererea de lămurire dispozitiv.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar generai împotriva încheierii din 25 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.10.2018.