Material incompetence declared and appeal remanded to Court of Appeal in insurance subrogation dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared itself materially incompetent to hear the appeal against a civil decision issued by a Tribunal, thereby declining jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, leaving the lower court's dismissal of the plaintiff's subrogation claim in force. The dispute arose from an insurance company's action for reimbursement of damages paid under a liability policy, which was initially granted by the first-instance court but reversed on appeal by the Tribunal; the Supreme Court analyzed whether it possessed general competence to review appeals against tribunal decisions. Relying on Articles 97(1) and 483(3)-(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that its appellate jurisdiction is limited to judgments rendered by Courts of Appeal unless expressly provided otherwise by law, rejecting the argument that the Constitutional role of ensuring uniform interpretation of the law creates a residual competence for all appeals, as such an interpretation would impermissibly create new jurisdictional rules contrary to Article 122 of the Code of Civil Procedure and Article 126(2) of the Constitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (4) din C. proc. civ; Material incompetence declared and appeal remanded to Court of Appeal in insurance subrogation dispute: The dispute arose from an insurance company's action for reimbursement of damages paid under a liability policy, which was initially granted by the first-instance court but reversed on appeal by the Tribunal; the Supreme Court analyzed whether it possessed general competence to review appeals against tribunal decisions. Relying on Articles 97(1) and 483(3)-(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that its appellate jurisdiction is limited to judgments rendered by Courts of Appeal unless expressly provided otherwise by law, rejecting the argument that the Constitutional role of ensuring uniform interpretation of the law creates a residual competence for all appeals, as such an interpretation would impermissibly create new jurisdictional rules contrary to Article 122 of the Code of Civil Procedure and Article 126(2) of the Constitution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the Supreme Court incompetent, as it establishes that the court only hears appeals against appellate court decisions unless expressly provided otherwise.
Procedural rule cited in the dispositive context regarding the exception of incompetence and the obligation to decline jurisdiction.
Procedural rule establishing that appellate courts are competent to hear appeals against tribunal decisions, justifying the referral to the Bucharest Court of Appeal.
Procedural rule applied in the dispositive to effectuate the declination of competence to the competent court.
Full text
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin cererea de înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 09.11.2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 11.450.60 RON reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate persoanei păgubite în dosarul de daună x, deschis în baza poliţei de asigurare seria x nr. x şi a suma de 869.79 RON reprezentând contravaloare dobândă legală, calculată de la data achitării despăgubirii respectiv 14.05.2015 şi până la 26.10.2016, dobândă care curge până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 177/2017, Judecătoria Călăraşi a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantei următoarele sume: 1) 11.450,60 RON debit principal; 2) 869,79 RON reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data de 14.07.2015 şi până la data de 26.10.2016; 3) dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 27.10.2016 şi până la data plăţii efective.
Prin aceeaşi sentinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 743,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).
Prin decizia civilă nr. 19 din 17.01.2018, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei Judecătoriei Călăraşi, pe care a schimbat-o în tot şi rejudecând, a respins acţiunea.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A.
Prin Decizia civilă nr. 274 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lII-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 august 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.
Prin rezoluţia din data de 3 septembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la 16 octombrie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de recurs.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:,,1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa’'.
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa care a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanţă, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competenţa pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Constatări similare se impun şi în privinţa art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că; "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Nici această normă nu conţine o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date in mod expres în competenţa altor instanţe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenţionat consacrarea Înaltei Curţi ca instanţă de drept comun pentru soluţionarea recursurilor.
Raţiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curţi îi revine prin lege competenţa de soluţionare a recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de alte instanţe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia; "Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Este incontestabil că Înalta Curte are roiul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competenţa în soluţionarea recursurilor, în absenţa unei norme exprese de competenţă în acest sens. Astfel. art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale".
Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri. atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.
Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.
Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor. astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.
Cum în speţă, judecătoria a fost instanţa învestită cu soluţionarea fondului, iar soluţionarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidenţă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme.
O altfel de interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale (conform art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ. (,,reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").
În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Călăraşi revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 19 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţate Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16.10.2018.