Jurisdictional conflict over labor-imputation decisions: Court of Audits competence vs. ordinary labor courts under special procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the state-owned enterprise, quashed the lower courts' decisions, and remanded the case to the Bucharest Court of Appeals for determination on the merits, effectively ruling in favor of the employer regarding jurisdictional competence. The dispute concerned a labor-related financial imputation of 5,649,800 lei issued by the company's management based on internal disciplinary procedures under the Labor Code, which the employee challenged; the Court of Audits had previously exercised jurisdiction to uphold the imputation. The Supreme Court held that the Court of Audits lacked subject-matter jurisdiction because the imputation resulted from a control conducted by internal organizational organs outside the Court of Audits' system and was based on specific labor law provisions, making it a conflict of labor that must be adjudicated by the ordinary civil courts under the special procedure for labor disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, art. 36 din Legea nr. 94/1992, art. 304 pct. 3 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over labor-imputation decisions: Court of Audits competence vs. ordinary labor courts under special procedure: Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 7 din 15 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 26/2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi București, a respins contestația formulată de reclamanta C.M. și a menținut decizia de imputare nr. 66 din 24 iunie 2002, emisă de conducerea SC R. SA București, prin care i s-a imputat suma de 5.649.800 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs jurisdicțional, C.M., care a fost admis de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 185 din 14 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 118/2003.
În temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, recurenta SC R. SA București a declarat recurs împotriva deciziei, nr. 185 din 14 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 118/2003, solicitând menținerea măsurii de imputare a prejudiciului reținut în sarcina contestatoarei.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică privind instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de imputare.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar și care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.
Or, în cauza dedusă judecății, nu există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei de imputare emisă în urma controlului efectuat de organe de control din afara sistemului Curții de Conturi și întemeiată pe dispozițiile art. 102 - 108 C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite, intră în competența de soluționare a instanței de drept comun.
Astfel fiind, soluția Curții de Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei, la instanța competentă cu soluționarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC R. SA București împotriva deciziei nr. 185 din 14 martie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 7 din 15 ianuarie 2003 și trimite cauza, la Tribunalul București, secția a VIII-a, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.