Jurisdictional competence to annul labor-law-based financial imputations: mandatory referral of common law disputes from the Audit Court to ordinary labor courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the state office, allowing it to prevail over the individual claimants, and ordered the cancellation of the prior decisions from the Audit Court and the lower court, remanding the case to the Bucharest Court of Appeal for resolution by a common law tribunal. The dispute concerned the validity of two financial damage attribution decisions issued by the office's management against employees for a specific sum, which the Audit Court had initially annulled upon the employees' contestation. The decisive legal basis was a public order issue regarding jurisdiction; the High Court determined that because the underlying control was performed by organs outside the Audit Court system and relied on labor code provisions, the matter fell under the jurisdiction of common law labor courts rather than the specialized jurisdiction of the Audit Court, necessitating the cassation of the lower rulings under procedural civil code provisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, art. 36 din Legea nr. 94/1992, art. 304 pct. 3 C. proc. civ; Jurisdictional competence to annul labor-law-based financial imputations: mandatory referral of common law disputes from the Audit Court to ordinary labor courts: Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 47 din 26 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 242/2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi București, a admis contestațiile formulate de reclamantele L.A. și J.A. și a anulat deciziile de imputare nr. C12/50 și nr. C12/52, emise de conducerea Oficiului Central de Stocare București, prin care li se imputase fiecăreia, suma de 450.407 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs jurisdicțional, Oficiul Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale, care a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 510 din 19 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 426/2003.
În temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, recurentul Oficiul Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând menținerea măsurii de imputare a prejudiciului reținut în sarcina contestatoarelor-intimate.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică privind instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de imputare.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar și care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.
Or, în cauza dedusă judecății, nu există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei de imputare emisă în urma controlului efectuat de organe de control din afara sistemului Curții de Conturi și întemeiată pe dispozițiile art. 102 - 108 C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite, intră în competența de soluționare a instanței de drept comun.
Astfel fiind, soluția Curții de Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei, la instanța competentă cu soluționarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății - Oficiul Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale, împotriva deciziei nr. 510 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 47 din 26 noiembrie 2003 și trimite cauza, la Tribunalul București, secția a VIII-a, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.