Labor jurisdiction conflict resolved in claimant's favor; Iași Tribunal assigned unpaid salary dispute.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative territorial jurisdiction conflict by assigning the case to the Iași Tribunal (Civil Section I), thereby favoring the claimant; the court ordered that this tribunal is competent to hear the action, overturning the Bucharest Tribunal's declination and confirming the Iași Tribunal's initial jurisdiction, with the decision being final. The underlying dispute is a labor claim by a former employee against a company seeking unpaid salary rights (10,500 RON for February 2016–May 2017), registration of employment contracts, and payment of related taxes; the conflict arose because the Iași Tribunal declined jurisdiction, finding the claimant domiciled in Bucharest and no workplace in Iași, while the Bucharest Tribunal declined, citing the claimant's workplace and the employer's registered office in Iași. The decisive legal basis is Article 210 of Law No. 62/2011, which establishes alternative territorial jurisdiction for individual labor disputes, allowing the claimant to choose between the court of their domicile or workplace; the Court held that the claimant validly chose the Iași Tribunal based on the workplace indicated in the employment contract and the employer's seat in Iași, making that court the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Labor jurisdiction conflict resolved in claimant's favor; Iași Tribunal assigned unpaid salary dispute: The underlying dispute is a labor claim by a former employee against a company seeking unpaid salary rights (10,500 RON for February 2016–May 2017), registration of employment contracts, and payment of related taxes; the conflict arose because the Iași Tribunal declined jurisdiction, finding the claimant domiciled in Bucharest and no workplace in Iași, while the Bucharest Tribunal declined, citing the claimant's workplace and the employer's registered office in Iași. The decisive legal basis is Article 210 of Law No. 62/2011, which establishes alternative territorial jurisdiction for individual labor disputes, allowing the claimant to choose between the court of their domicile or workplace; the Court held that the claimant validly chose the Iași Tribunal based on the workplace indicated in the employment contract and the employer's seat in Iași, making that court the competent forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to resolve the negative conflict of competence by establishing the competent court.
Used to identify the existence of a negative conflict of competence between two courts.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 23.01.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.500 RON reprezentând drepturi salariale aferente perioadei februarie 2016 - mai 2017, la declararea contractelor individuale de muncă la I.T.M. Iaşi şi A.J.F.P. Iaşi, la plata impozitelor şi taxelor aferente drepturilor salariale neachitate către bugetul de stat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 938 din 30 mai 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivare, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1), (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul sau locul de muncă reclamantul.
În speţă, reclamantul A. are domiciliul în Bucureşti.
De asemenea, din cuprinsul contractelor individuale de muncă încheiate cu societatea pârâtă nu rezultă că locul de muncă ar fi fost în municipiul Iaşi, la rubrica "locul de muncă" existând menţiunea "şofer camion internaţional".
Prin urmare, reclamantul nu are domiciliul în judeţul Iaşi şi nici locul de muncă nu a fost în judeţul Iaşi, în perioada în care a avut calitatea de salariat ai pârâtei.
În determinarea instanţei competente în soluţionarea cauzei nu prezintă relevanţă faptul că, în prezent, reclamantul are locul de muncă în Iaşi. în prezent reclamantul nu mai este angajatul pârâtei, ci ai unei alte societăţi comerciale, iar locui de muncă actual al acestuia nu prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente în soluţionarea conflictului de muncă dintre reclamant şi fostul angajator.
Prin sentinţa nr. 5606 din 4 iulie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivare, s-a reţinut că reclamantul, faţă de normele de competenţă alternativă, care-i conferă atributul alegerii instanţei la care să-şi înregistreze cauza, a învestit Tribunalul Iaşi, raportat la existenta locului de muncă în raza teritorială a acestei instanţe.
În speţă, chiar dacă meseria reclamantului impunea deplasări în străinătate, toate înscrisurile, activităţile derulate în perioadele în care nu se afla în cursă, se aflau/desfăşurau la sediul social alin. pârâtei situat în municipiul Iaşi.
Instanţa de trimitere nu avea cum să ignore susţinerile reclamantului, dovedite prin acte - C.L.M. nr. 57 din 03.01.2018 - fila 7 dosar Iaşi, cum că la data învestirii instanţei, locul său de muncă se afla situat în municipiul Iaşi, conform menţiunilor, de data aceasta explicite şi exprese, din conţinutul acestui C.L.M. în derulare, înregistrat la I.T.M. Iaşi - fila 8 dosar.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curie reţine următoarele:
Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speţei, prevede în Capitolul FI - Conflictele individuale de muncă care este procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă de către instanţele judecătoreşti.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 210 din lege ("cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Norma de competenţă enunţată are caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun, competenţa revenind instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa sau locul de muncă reclamantul.
Ca urmare, textul legii prevede o competenţă alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanţa competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.
În speţă, reclamantul A. a ales să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa în circumscripţia căreia a avut locul de muncă, şi anume, pe raza municipiului Iaşi, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat cu societatea, pârâtă S.C. B. S.R.L., aflat la filele 15-17 din dosarul Tribunalului Iaşi.
Aşadar, în determinarea competenţei teritorialele relevanţă faptul că sediul angajatorului, cu care reclamantul a avut încheiat contract de muncă şi care are calitatea de pârât în litigiul de faţă, se află, conform înscrisurilor doveditoare, în municipiul Iaşi.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece prezenta acţiune este instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei, respectiv Tribunalul Iaşi,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect "drepturi băneşti", în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10.10.2018.