Copyright authorship dispute: Nulity of cassation appeal for failure to frame grounds under Article 488 Code of Civil Procedure

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea civilă, astfel cum a fost modificată la data de 23.11.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtele să fie obligate la plata sumei de 1.000 euro pentru prejudiciul cauzat prin faptele lor culpabile, constând în încălcarea dreptului său de autor pentru textul "D." şi recunoaşterea dreptului său de autor pentru acest text, repararea prejudiciului în cuantum de 300.000 euro, conform art. 1387 alin. (2)-(4) şi art. 139 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, anularea înregistrării nr. x din 03.07.2015 emisă de ORDA, având ca obiect dreptul de autor al pârâtei B. pentru lucrarea "B. - D. (Video Liric)".

Prin sentinţa civilă nr. 3133 din 11 iulie 2017 Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C., respingând acţiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins acţiunea modificată în totalitate, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva sentinţei sus-menţionată a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 316 din 05.02.2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în majoritate, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.

A obligat apelantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte. Cu opinie separată în sensul că: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa, în sensul că: Admite în parte acţiunea modificată în contradictoriu cu pârâta B. Constată ca reclamantul A. este autorul operei "D." - text. Constată încălcarea dreptului de autor al reclamantului A. pentru textul "D." de către pârâta B. Dispune anularea înregistrării nr. x din 3.07.2015 din Registrul Naţional de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, vizând dreptul de autor al pârâtei B. asupra lucrării "D." - text. Obligă pârâta B. să plătească reclamantului suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri. Menţine dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. şi respingerea acţiunii faţă de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Obligă intimata B. să plătească apelantului suma de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul susţine, în esenţă, că faptul că el este autorul textului şi al artwork-ului (creaţie muzicală) "D.", ce a stat la baza videoclipului cu acelaşi titlu.

Recurentul achiesează în totalitate la motivarea din opinia minoritară formulată de unul dintre membrii completului de judecată de la instanţa de apel, opinie pe care o redă integral în motivele de recurs.

În continuare, recurentul reia fiecare paragraf al deciziei recurate, după care combate, prin afirmaţii şi susţineri nestructurate din punct de vedere juridic şi nemotivate sub aspectul ipotezelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., făcând referire la dovezile privind crearea de către reclamant a operei "D.", însuşirea în mod nelegal, fraudulos a acestei lucrări muzicale de către pârâtă şi înregistrarea acesteia la organismele abilitate ale statului pe numele acesteia, proferarea de ameninţări, inclusiv cu moartea, de către mama pârâtei la adresa sa şi a familiei lui, denigrarea recurentului-reclamant, plângerile penale dintre părţi şi dosarul penal a cărui soluţionare a atras condamnarea recurentului.

Recurentul susţine că toate probele de la dosar şi, în special, SMS-ui şi e-mail-ul din 25.05.2015 şi 1.06.2015 dovedesc faptul că el este autorul piesei D., textul fiind creat de el şi transmis cu mult înaintea publicării acesteia pe x şi site-ul oficial al pârâtei B. Mai mult, aceasta ştia, în momentul înregistrării frauduloase la ORDA, E., că textul D., furat de la recurent constituie obiectul Dosarului penal nr. x/2015 şi cu toate acestea l-a înregistrat ilegal.

Legea nr. 8/1996 prevede că înregistrările ORDA, E. nu sunt constitutive de drepturi de autor, fiind simple înregistrări la nişte ghişee ale unor opere care pot fi şi furate în momentul înregistrării.

De asemenea, arată reclamantul că, urmare însuşirii textului creaţiei muzicale de către intimata-pârâtă B. şi a aproprierii, fără drept, a calităţii de autor, nu a mai putut înregistra textul la ORDA, E., deoarece ar fi fost un lucru ilegal, fiind necesar ca, mai întâi, instanţa să anuleze cele trei înregistrări frauduloase pentru ca el să poată înregistra.

Aşa-zisul "proiect" al textului D. datând din 2014, depus de pârâta B. constituie un fals, putând fi foarte uşor editat şi tehnoredactat pe calculator, fiind simplu de contrafăcut, la fel obţinerea certificatelor ORDA, prin ascunderea faţă de autorităţi a furtului textului D. de pe SMS şi e-mail transmise de către recurent pârâtei.

Faţă de cele menţionate, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimata-pârâtă B. a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, întâmpinare ce a fost comunicată.

După comunicarea întâmpinării, în termen legal, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare şi admiterea recursului.

La data de 4 iulie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal, fund motivat şi timbrat, dar s-a opinat că, în cauză, criticile concepute de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 9 iulie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La dosar a fost depus punct de vedere la raport şi note scrise de către reclamant prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 5 octombrie 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport şi invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă B., faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din aceiaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire ia soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare ia decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Or, în speţă, pe lângă faptul ca recurentul-petent nu a indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, în plus, Înalta Curte neidentificând niciun motiv de casare de ordine publică, în contextul verificării aplicabilităţii art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esenţă, se susţine că recurentul-reclamant este autorul textului şi al artwork-ului creaţiei muzicale D., ce a stat la baza videoclipului "D.", fiind preluată în totalitate motivarea instanţei de apel din opinia minoritară, ce este redată integral în motivele de recurs şi este combătut fiecare paragraf al deciziei recurate din perspectiva interpretării greşite a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Înalta Curte reţine că pentru "a motiva" recursul, recurentul a ignorat hotărârea instanţei de apel, deşi trebuia sa dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanţa de apel în fundamentarea soluţiei pronunţate, în atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greşelile instanţei de apei pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, simpla nemulţumire a reclamantului faţă de hotărârea recurată, sub aspectul relaţiilor tensionate dintre părţi şi a dosarelor penale dintre acestea, precum şi a interpretării greşite a probatoriilor administrate în cauză, fără a se arăta ce prevederi legale au fost aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea în întregime a opiniei minoritare din apel, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de analiză în etapa procesuală a recursului, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de ordine publică şi de strică interpretare.

În acest context, se constată că susţinerile recurentului vizând interpretarea greşită a înscrisurilor de la dosarul cauzei sunt formale şi nu sunt apte a permite un control de legalitate a deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, criticile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică prin demersul instanţei învestite cu soluţionarea recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05.10.2018.