Succession dispute assigned to Cluj-Napoca Court as last-domicile residence, not death certificate notation.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. x/2075 din data de 11 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul D., decedat, se compune din suprafaţa de 85,33 ha teren cu vegetaţie forestieră în Vişeul de Sus, identificat în UP VII, UA16, 17A, 17B, 18A, cuprins în Hotărârea nr. 744/l/C din 16.10.2006 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din judeţul Maramureş şi din suprafaţa de 85 ha teren cu vegetaţie forestieră în Vişeul de Sus, identificat în CF x şi CF x Vişeul de Sus, respectiv în UP III şi UP VII a Ocolului Silvic Vişeul de Sus; să se constate că vocaţie succesorală la prezenta masă succesorală o are pârâta de ordin 1, în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de 1/4, şi pârâta de ordin 2, în calitate de fiică, în cotă de 3/4 parte; să se dispună predarea succesiunii conform cotelor mai sus arătate, ca urmare a acceptării tacite a moştenirii; să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 108.700 euro conform punctului 3 din "Acordul de mediere" încheiat la data de 10.11.2011 între reclamant şi defunctul D.

În drept au fost invocate disp. art. 1108, art. 1110 alin. (1) şi (2), art. 1114 alin. (1) şi (2) şi urm. C. civ.

Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca prescrisă, în principal, şi ca neîntemeiată, în subsidiar, precum şi cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 53.200 euro reprezentând jumătate din costurile de reîmpădurire pentru suprafaţa de 28 ha conform contractului de vânzare-cumpărare atestat de avocat sub nr. x din 15.07.2008 şi contractului de vânzare-cumpărare atestat de avocat sub nr. x din 28.11.2008; să constate operarea de drept a compensaţiei între suma de 108.700 euro şi suma de 53.200 până la concurenţa sumei mai mici.

La data de 07.03.2017 reclamantul a formulat modificare de acţiune solicitând acordarea de daune - interese moratorii, constând în dobânda legală de ia data scadenţei obligaţiei alegate în sarcina pârâtelor potrivit petitului nr. 4 până la data plăţii efective a acestei sume.

Prin sentinţa civilă nr. 2482 din 04.04.2018, Judecătoria CIuj Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a decimat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sighişoara.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a arătat că obiectul principal al prezentei acţiuni îl reprezintă o cerere în materie de moştenire, iar nu o acţiune de împărţeală judiciară, cum greşit s-a reţinut de către reclamant, iar Noul C. proc. civ. consacră expres competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului şi pentru cererile privitoare la sarcinile moştenirii, reţinând, din înscrisurile depuse la dosar, că ultimul domiciliu al defunctului a fost situat în raza teritorială a Judecătoriei Sighişoara, jud. Mureş, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighişoara în a cărei circumscripţie teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la data de 01.08.2017 sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 795 din 14.06.2018 Judecătoria Sighişoara, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de părţile din dosar şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.

Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori, conform art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sighişoara a reţinut următoarele considerente:

Referitor la noţiunea de "ultimul domiciliu al defunctului", interesează situaţia de fapt concretă, adică ultima locuinţă a lui D., iar nu eventualul domiciliu care era înscris în actul de identitate al acestuia.

Chiar dacă, potrivit art. 954 alin. (2) din. C. civ., dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces, pentru stabilirea locuinţei efective a defunctului, este admisibilă dovada contrară menţiunilor din aceste acte.

Din extrasul din Registrul de deces comunicat de către Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, Direcţia de evidenţă a persoanelor, Serviciul de stare civilă, rezultă că D. a avut domiciliul în mun. Sighişoara, însă martorii E. şi F. au subliniat că D. a locuit în fapt numai în mun. Cluj - Napoca, în ultimii ani înaintea decesului, iar când venea în vizită în Sighişoara, se caza în hotel. Totodată, familia acestuia locuieşte în municipiul Cluj - Napoca, iar decesul a intervenit tot în municipiul Cluj - Napoca, după cum rezultă din extrasul din Registrul de deces.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 118 din C. proc. civ., prevede că "în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar".

Acest articol reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând cu unele modificări, regula de competenţă din art. 14 din C. proc. civ. de la 1865.

De asemenea, art. 954 alin. (2) din C. civ. prevede că; "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o sintagmei "ultimul domiciliu al defunctului" din cuprinsul art. 118 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 954 alin. (2) din C. civ., în situaţia în care menţiunile din certificatul de deces nu concordă cu cele din actul de identitate al defunctului, iar domiciliul din actul de identitate coincide cu locuinţa efectivă a defunctului la data decesului.

În conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator alin. decesului şi a declaraţiei verbale făcute de persoanele anume prevăzute, iar declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, după caz, documentul de evidenţă militară ale celui decedat.

Potrivit ari 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, ofiţerul de stare civilă este obligat sa verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant.

Din interpretarea coroborată a acestor norme, rezultă că certificatul de deces se completează şi pe baza actului de identitate, în măsura în care acesta conţine date relevante pentru întocmirea actului de stare civilă, ceea ce înseamnă preluarea menţiunii domiciliului din documentul de identitate.

Drept urmare, menţiunea privind domiciliul din cele două acte ar trebui să concorde.

În măsura în care acest lucru nu se întâmplă în fapt, indiferent de motiv, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cererilor în materie de moştenire trebuie să se acorde prioritate menţiunii din actul de identitate.

Ultimul domiciliu al defunctului, în sensul normei de competenţă, corespunde ultimei locuinţe efective a acestuia, pentru asigurarea unei administrări eficiente a justiţiei prin prisma probelor ce interesează soluţionarea cererilor în materie de moştenire. Asocierea explicită pe care legiuitorul o face în definiţia domiciliului din art. 87 din C. civ. cu locuinţa principală confirmă ideea de domiciliu, ca situaţie de fapt, susceptibilă de probare în orice mod şi lăsată la aprecierea suverană a instanţei, şi nu ideea de domiciliu ca noţiune juridică.

Conform art. 91 din C. civ., dovada domiciliului se face cu menţiunile din actul de identitate şi ar urma să fie înlăturate numai dacă acestea nu ar reflecta locuinţa efectivă, în cauză, defunctul D. a avut domiciliul în municipiul Cluj Napoca, conform cărţii de identitate emise la data de 30 octombrie 2009 (depusă la fila 173 dosar Judecătoria Sighişoara), iar din declaraţiile martorilor audiaţi la Judecătoria Sighişoara, respectiv E. şi F., a reieşit că D. a locuit în mod statornic numai în municipiul Cluj - Napoca, în ultimii ani înainte de decesul survenit la 22 noiembrie 2011 în aceeaşi localitate.

În condiţiile în care locuinţa efectivă a defunctului anterior decesului s-a aflat în Cluj - Napoca, iar menţiunile din actul de identitate indică aceeaşi localitate, este lipsită de relevanţă, pentru considerentele deja arătate, împrejurarea că certificatul de deces menţionează că ultimul domiciliu al defunctului ar fi fost în Sighişoara.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii în materie de succesiune formulată de reclamantul A. aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca, sens în care Înalta Curte urmează a dispune, pe temeiul art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

SN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05.10.2018.