Recovery of property rights: Relevance of abrogated compensation law provisions to the unconstitutionality exception

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29.03.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat obligarea pârâtelor să concureze la emiterea unei decizii, prin care să fie soluţionată cererea sa de revendicare, în conformitate cu Dispoziţia primarului comunei Izvora Bîrzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1310 din 28.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis excepţia prematurităţii şi s-a respins acţiunea formulată de A., ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

În cuprinsul motivelor de apel, pe lângă criticile privind fondul litigiului, reclamanta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 şi a abrogării art. 17 alin. (1) Iit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013, texte de lege pe care apelanta le considera neconstituţionale şi discriminatorii.

Prin Decizia civilă nr. 358/A din data de 23 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1310 din 28.09.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013. S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013.

În motivare, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionale a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 şi abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013, texte de lege pe care apelanta le consideră neconstituţionale şi discriminatorii, curtea a reţinut incidenţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

În cauză, chestiunea litigioasă derivă din termenul prohibitiv defipt de lege pentru soluţionarea dosarului administrativ conţinând propunerile de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile speciale de reparaţie prevăzut de lege, şi nu are nicio legătură cu abrogarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013 (care prevedea atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a "asigura coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, în cauză fiind vorba de un dosar derivat din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001); a art. 20 din Legea nr. 165/2013 (ce prevedea modalitatea valorificării punctelor acordate prin Fondul naţional al terenurilor agricole şi ai altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului în cauză fiind vorba de un dosar derivat din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001); a art. 27-31 din Legea nr. 165/2013 (dispoziţii ce prevedeau modalitatea valorificării punctelor acordate prin decizia de compensare prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, or în cauză se solicită chiar sancţionarea netrimiterii deciziei de compensare).

În consecinţă, curtea a reţinut că nu este întrunită cerinţa prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată în privinţa prevederilor reclamate ca nefiind constituţionale, astfel încât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalitatea abrogării acestor texte legale a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 întrucât ar discrimina persoanele interesate ale căror dosare s-au depus ulterior intrării în vigoare a legii faţă de cei ale căror dosare erau deja înregistrate la data intrării în vigoare a legii, cerere admisibilă potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, curtea a apreciat-o ca nefondată.

A reţinut că textul criticat nu face altceva decât să soluţioneze diferit situaţia a două categorii de persoane interesate aflate în situaţii diferite, ceea ce solicită apelanta fiind o discriminare pozitivă, respectiv crearea unei situaţii mai favorabile persoanelor ale cărora dosare de despăgubiri erau deja înregistrate la data intrării în vigoare a legii.

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013, reclamanta A. a declarat apel, recalificat recurs, care face obiectul prezentului dosar, în motivare, a adus critici textelor de lege abrogate, susţinând că prin decizii ale Curţii Constituţionale, Guvernul avea obligaţia de a adopta un cadru legislativ pentru prorogarea termenului administrativ în vederea soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr. 165/2013.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa este abilitată în raport de prevederile alin. (1) şi (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluţionării cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din lege, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate printre care cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 şi a abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013.

Prin Decizia civilă nr. 358 A din data de 23 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că este corectă reţinerea curţii de apel, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate mai sus menţionate.

Aceasta deoarece art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013, cu privire la care recurenta reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate, nu mai era în vigoare la momentul invocării excepţiei, fiind abrogat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ce a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2016.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală, motiv pentru care recursul formulat de reclamantă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 358/A din data de 23 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.