Inadmissibility of annulment appeal against jurisdictional declination decision under Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by way of annulment (contestaţie în anulare) as inadmissible, thereby upholding the procedural status quo where the original claim for land rectification had previously been rejected for res judicata and the subsequent jurisdictional ruling stood. The dispute arose from a civil action filed against a local municipal authority to correct a cadastral registration error regarding a specific plot of land, which progressed through lower courts resulting in a final rejection of the claim and a complex procedural battle over material jurisdiction between the Court of Appeal and the High Court. The decisive legal basis was Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, which establishes that decisions declining material jurisdiction are not subject to any ordinary or extraordinary appeal, and Article 457(1), which reinforces the constitutional principle that only statutory remedies may be employed to challenge judicial decisions, rendering the filed annulment procedurally unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of annulment appeal against jurisdictional declination decision under Civil Procedure Code: Aşa fiind, în aplicarea ipotezei prevăzută de dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., evocate anterior, împotriva deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2018, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 05.10.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaş a solicitat rectificarea suprafeţei CF x cu privire la suprafaţa de 719 m.p. înscrisă greşit, din evidenţe reieşind o suprafaţă de 1494 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 3915 din 24.03.2017, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 1285 din 6.11.2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins apelul promovat în cauză.
Această decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamam.
Prin decizia civilă nr. 52 din 29.03.2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 2288 din 6 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materiala şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 iunie 2018.
La termenul din 4 octombrie 2018, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 132 C. proc. civ. stipulează:
"(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu, sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. (2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. încheierea poate îl atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză. (3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, ai tui organ cu activitate jurisdicţională competent" în speţă, se reţine că decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost pronunţată într-o declinare de competenţă, fiind admisă în acest caz excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi declinată competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1285 din 6.11.2017, a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Aşa fiind, în aplicarea ipotezei prevăzută de dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., evocate anterior, împotriva deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2018, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare exercitată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.