Inadmissibility of revision against final order on transfer of jurisdiction under Art. 40(4) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petition for revision filed by one of the original petitioners against its own prior decision, leaving the initial dismissal of the transfer request intact. The dispute concerned a procedural application for the transfer of a labor dispute case pending at the Bucharest Court of Appeal, against which a party attempted to invoke revision. The Court ruled that such a revision is legally inadmissible because, under Article 40(4) of the Code of Civil Procedure, decisions on the transfer of jurisdiction are explicitly excluded from any form of appeal or challenge, a restriction supported by the constitutional principle that judicial decisions may only be attacked through means expressly provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of revision against final order on transfer of jurisdiction under Art. 40(4) CPC: Potrivit art. 40 alin. (4) C. proc. civ. 1865, hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2545 din 19.06.2018 pronunţată de Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins cererea formulată de petenţii A., B. şi C. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire revizuenta C.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
încheierea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, respectiv încheierea nr. 2545 din 19.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare formulată de petenţii A., B. şi C. privind pricina care formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale
Potrivit art. 40 alin. (4) C. proc. civ. 1865, hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cete prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcuta în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport de dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. 1865, încheierea nr. 2545 din 19.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare, nu este supusă prin lege cenzurii niciunei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii nr. 2545 din 19 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuenta C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii, nr. 2545 din 19 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuenta C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.