Competence of labor court for multiple claimants in salary disputes under procedural co-participation rules

S-a luat în examinare conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Brăila.

În lipsa părţilor, a căror citare nu s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

După deliberare, Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2018, sub nr. Dosar x/2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanţii (menţionaţi în anexa nr. 1) au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, recalcularea salariului de bază lunar, a sporurilor pentru gestionarea datelor şi informaţiilor clasificate şi pentru condiţii vătămătoare aferente anului 2017, precum şi recalcularea drepturilor salariale în termenii specificaţi.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3155 din 13 aprilie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, disjuns din Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. în favoarea Tribunalului Brăila. în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia la instanţa competentă.

S-a reţinut, în esenţă, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi având în vedere că reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Brăila, că aparţine Tribunalului Brăila competenţa soluţionării cererii formulată de respectivii reclamanţi.

Nu a fost găsită ca fiind relevantă împrejurarea că în cauză pârâta este ordonator principal de credite, iar camerele de conturi teritoriale nu au personalitate juridică, nefiind reţinute nici susţinerile referitoare la coparticiparea procesuală, în condiţiile în care fiecare dintre reclamanţi a solicitat drepturi izvorâte din propriul raport de muncă cu unitatea angajatoare.

Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 446 din 18 iulie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut, în esenţa, în raport de prevederile art. 59 C. proc. civ., că întrucât drepturile băneşti pretinse angajatorului de către reclamanţi, în calitate de salariaţi, se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice fiind similare, sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale.

S-a constatat că în această situaţie devin incidente şi dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii care recunosc competenţa de soluţionare a cauzei după criteriile de la alin. (1) al aceluiaşi articol, care trebuie îndeplinite în persoana oricăruia dintre reclamanţii aflaţi în coparticipare procesuală facultativă.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii şi care a generat conflictul de competenţă priveşte acţiunea, având ca obiect drepturi salariale, formulată de mai mulţi reclamanţi şi adresată instanţei de la locul domiciliului majorităţii acestora.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului.

Alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cauză, acţiunea introductivă de instanţă, având ca obiect drepturi salariale, a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., U., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., fiind adresată Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la locul domiciliului majorităţii reclamanţilor.

Potrivit art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, daca drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Cum, în speţă, drepturile băneşti pretinse angajatorului de către reclamanţi, în calitate de salariaţi, se întemeiază pe o cauză juridică comună, raporturile juridice deduse judecaţii fiind similare, dispoziţiile legale citate sunt pe deplin aplicabile.

În atare situaţie devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii anterior evocate, ce recunosc competenţa de soluţionare a cauzei, după criteriile de la alin. (1) al aceluiaşi articol, care trebuie îndeplinite în persoana oricăruia dintre reclamanţii aflaţi în coparticipare procesuală facultativă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, se constata că Tribunalul Bucureşti a fost în mod corect şi legal sesizat, date fiind dispoziţiile legale incidente cauzei mai sus redate, astfel că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă (şi) consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa pretinsă a fi cea de la domiciliile reclamanţilor din prezentul dosar.

De vreme ce, la data învestirii sale, Tribunalul Bucureşti a fost legal sesizat în temeiul dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi întrucât, în caz de disjungere, instanţa de judecată rămâne competentă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.