Salary dispute under GO 10/2007 assigned to Argeș Tribunal via Article 127 derogation, with plaintiffs’ clerks status triggering impartiality rule.

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Argeş, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia de Investigare A Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce, respectiv obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia De Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Structura Centrală să plătească reclamanţilor drepturile reprezentând creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale penalizatoare.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2017, instanţa, din oficiu, a dispus disjungerea cauzei, pentru reclamanţii L., M. şi N. formându-se Dosarul nr. x/2017.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3624 din 2 noiembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţiile de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii L., M. şi N. în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

S-a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competenţa soluţionării conflictului individual de muncă revine Tribunalului Mehedinţi, în circumscripţia căruia reclamanţii îşi au locurile de muncă.

Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 423 din 19 iunie 2018, în baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a disjuns acţiunea formulată de reclamantul N. şi a fixat termen de judecată, cu citarea părţilor. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele L. şi M. în favoarea Tribunalului Argeş. A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă. A suspendat judecata cauzei şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi având în vedere faptul că reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Direcţia De Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Mehedinţi, că în cazul litigiilor de muncă, competenţa teritorială este derogatorie de la cea reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele L. şi M., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi având ea obiect drepturi salariale.

Se observă că instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale în soluţionarea acţiunii, au apreciat ca fiind aplicabile, fie dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., fie cele cuprinse la art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantelor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de grefieri ce-şi desfăşoară activitatea în Biroul Teritorial Mehedinţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a cărei activitate este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care la art. 4 alin. (1) prevede că "Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în structură centrală şi structură teritorială", iar la alin. (5) stipulează că "Prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a3 Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se pot înfiinţa în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora ori desfiinţa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi".

La art. 9 din actul normativ menţionat se prevede că "Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, personal auxiliar de specialitate, personal economic şi administrativ, în limita posturilor aprobate potrivit legii", iar art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate a! instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice stipulează la alin. (2) că "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate In circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Dispoziţiile alin. (3) prevăd că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Norma legală menţionată reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanţei competente dacă este cea la care acesta îşi desfăşoară activitatea,

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de ia normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Argeş, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi, unde aceştia îşi desfăşoară activitatea în calitate de grefieri.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.