Jurisdiction for land restitution and compensation claims: application of Law 18/1991 situs jurisdiction over Law 165/2013 administrative review

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Făgăraş, A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Cincu reprezentată prin primar, Comisia judeţeană de fond funciar Braşov reprezentată prin prefect, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, să se constate calitatea reclamantei de moştenitoare după B. şi C. şi calitatea acesteia de persoană îndreptăţită la restituirea suprafeţei de 44,46 ha teren preluat de stat în perioada regimului comunist; precum şi obligarea pârâtelor ia restituirea respectivului teren în natură, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, iar, în subsidiar, prin echivalent, respectiv acordare de măsuri compensatorii sau despăgubiri.

Prin cererea modificatoare din 29 ianuarie 2018, reclamanta a arătat că renunţă la pretenţiile formulate împotriva Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a solicitat obligarea pârâtelor să-i restituie în natură suprafaţa de 44,46 ha teren ce a aparţinut autorilor săi, pe vechiul amplasament sau pe alt amplasament, respectiv să identifice terenul ce urmează a fi restituit în natură, să efectueze punerea în posesie şi să emită titlul de proprietate. în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la finalizarea procesului de restituire prin echivalent, respectiv înaintarea dosarului de retrocedare către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor cu propunere de emitere a deciziei de compensare şi acordare a măsurilor compensatorii/despăgubirilor pentru suprafaţa de teren menţionată.

Prin încheierea din 28 februarie 2018, Judecătoria Făgăraş a disjuns cererea subsidiară a petitului II din acţiunea iniţială, care a primit număr de Dosar nr. x/2018

Judecătoria Făgăraş, prin sentinţa civila nr. 412 din 15 martie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de acordare a măsurilor compensatorii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a reţinut, în esenţă, faţa de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1264 din 19 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "fond funciar - declinare" în favoarea Judecătoriei Făgăraş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

S-a constatat că obiectul capătului de cerere disjuns, formulat în subsidiar în cadrul cererii de chemare în judecată ce formează Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Făgăraş este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, că anterior disjungerii, reclamanta a formulat cerere de renunţare la judecată în contradictoriu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

S-a reţinut, în raport de art. 53 din Legea nr. 18/1991 şi constatând că dosarul se află In procedura administrativă la Comisia locală Cincu, că soluţionarea cauzei intră în sfera de competenţă a judecătoriei de la locul situării terenului.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta a dedus judecăţii un litigiu care, potrivit petitului şi motivării cererii, ridică o problema de constatare a calităţii de moştenitoare şi de persoană îndreptăţită la restituire, precum şi de restituire, în natură sau prin echivalent, cu acordarea măsurilor compensatorii sau despăgubiri, a unui teren. Cererea care a generat prezentul conflict de competenţă vizează, ca urmare a disjungerii, solicitarea subsidiară privind restituirea terenului prin echivalent, prin acordarea de măsuri compensatorii sau despăgubiri.

Examinând - exclusiv în vederea determinării exacte a acestui obiect - susţinerile reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată şi prin cererea modificatoare, se reţine că acţiunea ridică o problemă legată de restituirea unei diferenţe de teren, rămase după ce i se recunoscuse dreptul reclamantei la restituire pentru suprafaţa de 5 ha în temeiul Legii nr. 18/1991 în legătură cu care s-a emis titlul de proprietate.

Potrivit precizărilor suplimentare, consemnate în încheierea de dezbateri din 5 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta, prin apărător, a arătat că a renunţat la judecata cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care au fost de acord cu renunţarea. Reclamanta a mai declarat că în cauza disjunsă a solicitat acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent, în ipoteza în care terenul nu poate fi restituit m natură şi înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar Cincu şi Comisia judeţeană de fond funciar Braşov prin Prefect, Totodată a precizat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi că dosarul de despăgubire se află la Comisia locală de fond funciar Cincu.

Astfel fiind, se constată că litigiul de faţă, este unul care îşi găseşte rezolvare în condiţiile Legii nr. 18/1991 (act normativ indicat de reclamantă ca temei al acţiunii sale şi a cărui incidenţă este atrasă, urmare a determinării obiectului cererii şi calificării naturii litigiului dedus judecăţii, care este unul de fond funciar), care ia art. 53 alin. (2) menţionează judecătoria în a cărei rază este situat terenul, în speţă Judecătoria Făgăraş.

Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât prin cererea de modificare a acţiunii principale şi prin susţinerile orale de la termenul din 5 iunie 2018, reclamanta a arătat că renunţă la pretenţiile formulate împotriva pârâtelor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, întrucât acţiunea nu a fost formulată în temeiul Legii nr. 165/2013,

Or, pentru a fi atrasă competenţa Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea unei cereri formulate în baza art. 35 din Legea nr. 165/2013, acţiunea ar fi trebuit să vizeze anularea unei decizii emise în condiţiile art. 33 şi 34 din lege (respectiv obligarea la emiterea unei decizii pe aceleaşi temeiuri).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.