Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 7951/2004 AI generated

Employment liability imputation: Court of Accounts lack of jurisdiction established, case quashed and remanded to labor court

Case Number Decizia nr. 7951/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, cassated the decisions of the Court of Accounts (jurisdictional section) and the initial instance, and remanded the case to the Bihor County Court (Labor and Social Security Section) for competent resolution. The dispute concerned a decision to impose a financial liability of approximately 381 million lei on an employee by their employer, which the employee challenged. The court determined that because the alleged damage was not established through a control conducted by the specialized organs of the Court of Accounts, the provisions of Article 46 of Law No. 94/1992 did not apply, meaning the Court of Accounts lacked material jurisdiction to hear the matter; instead, the case fell under the jurisdiction of the ordinary labor courts pursuant to Article 2(1)(b1) of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 46 din Legea nr. 94/1992; Employment liability imputation: Court of Accounts lack of jurisdiction established, case quashed and remanded to labor court: Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că instanța nu a ținut seama de apărările invocate prin întâmpinare, în hotărâre sunt invocate motive străine de natura pricinii, iar instanța a confundat natura juridică și data de la care încep să curgă, atât termenul de 3 ani, cu privire la constatarea prejudiciului, cât și termenul de 60 de zile, referitor la emiterea deciziei de imputare.

Keywords

AI generated
lack of jurisdiction social security liability financial accounts Civil Procedure Code matter in dispute breach of employment obligations

Cited Legislation

AI generated
art. 46 din Legea nr. 94/1992
Prejudiciul care se vrea a fi recuperat de la M.V., nu a fost stabilit în urma unui control efectuat de organele specializate ale Curții de Conturi, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data formulării contestației.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 20 din 28 februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis contestația formulată de M.V., în contradictoriu cu intimata SC H. SA Ștei, a respins excepția privind nulitatea deciziei de imputare, pe motivul emiterii ei de un organ necompetent; a admis excepția de tardivitate și a anulat decizia de imputare nr. 336 din 14 noiembrie 2002, ca fiind tardiv emisă. Totodată, a obligat intimata, la plata sumei de 700.000 lei, cheltuieli de judecată către contestator.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 407 din 13 iunie 2003, a admis recursul jurisdicțional formulat de SC H. SA Ștei, județul Bihor, a casat sentința atacată și a trimis cauza, aceluiași colegiu jurisdicțional, pentru continuarea judecății; a înlăturat obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată către stat, menționând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că instanța nu a ținut seama de apărările invocate prin întâmpinare, în hotărâre sunt invocate motive străine de natura pricinii, iar instanța a confundat natura juridică și data de la care încep să curgă, atât termenul de 3 ani, cu privire la constatarea prejudiciului, cât și termenul de 60 de zile, referitor la emiterea deciziei de imputare.

Curtea, verificând cauza, constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează:

Decizia de imputare a fost emisă de SC H. SA Ștei, în sarcina contestatorului M.V., reținându-se o obligație de plată în sumă de 381.104.183 lei.

Prejudiciul care se vrea a fi recuperat de la M.V., nu a fost stabilit în urma unui control efectuat de organele specializate ale Curții de Conturi, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data formulării contestației.

Drept urmare, instanțele Curții de Conturi nu aveau competența materială să soluționeze pricina.

Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârile instanțelor Curții de Conturi se vor casa și cauza va fi trimisă, spre competentă soluționare, Tribunalului Bihor, secția conflicte și litigii de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.V. împotriva deciziei nr. 407 din 13 iunie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr. 20 din 28 februarie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bihor și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Bihor, secția conflicte și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.