Admissibility of revision against non-appealable transfer of jurisdiction decisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the extraordinary appeal for revision filed by the plaintiff against a prior ruling that had rejected her request to transfer the case to a different court, thereby leaving the initial dismissal in force. The dispute concerned the procedural admissibility of challenging a decision on the transfer of jurisdiction (strămutare) through the extraordinary remedy of revision. The court held that the appeal was procedurally barred because Article 40(4) of the Code of Civil Procedure explicitly excludes any means of appeal, including both ordinary and extraordinary ones, from decisions on transfer, and Article 322 provides an exhaustive list of judgments eligible for revision; recognizing such a challenge would violate the principles of legality and equality before the law, as procedural norms regarding jurisdiction and competence are matters of public order under Article 126(2) of the Romanian Constitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 40 alin. (4) C. proc. civ, art. 322 C. proc. civ; Admissibility of revision against non-appealable transfer of jurisdiction decisions: Se reţine însă că potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2395 din 13 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. prin care se solicita strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al instanţei supreme.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire A.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Se reţine că prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reţine însă că potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Totodată, din formularea art. 322 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese ca enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă, nepermiţând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac şi împotriva altor hotărâri.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsa ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii nr. 2395 din 13 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.