Inadmissibility of appeal against final social insurance judgment due to statutory limitation on appellate remedies
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal's decision rejecting the plaintiff's action for damages related to social insurance contributions. The dispute concerned a social insurance matter where the plaintiff sought compensation for the difference between the actual pension received and the amount that would have been calculated if the defendant companies had paid social insurance contributions on wages enforced through garnishment during the period from 2003 to 2006. The court held that, under Article 155 of Law No. 263/2010 and Article 18 of Law No. 2/2013, judgments in social insurance litigation are subject only to appeal at the Court of Appeals, making such appellate judgments final and definitive; consequently, pursuant to Article 508(4) of the Code of Civil Procedure, the Court of Appeal's decision rejecting the suspension of enforcement was not subject to further appeal to the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; Inadmissibility of appeal against final social insurance judgment due to statutory limitation on appellate remedies: De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunţate în litigii de asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe roiul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. - Sucursala Roman şi S.C. D. S.A. Bucureşti la plata de despăgubiri lunare de 400 RON, corespunzător perioadei de plată prin poprire 29.08.2003-30.04.2010 şi, ulterior, până ia depunerea declaraţiilor rectificative, despăgubiri constând în diferenţa dintre cuantumul pensiei la care ar fi avut dreptul reclamantul dacă pârâtele ar fi achitat contribuţiile de asigurări de sănătate la salariul de 1.275,8 RON şi cuantumul pensiei pe care reclamantul o primeşte efectiv. A solicitat ca sumele cuvenite să fie actualizate în funcţie de indicele de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 480 din 25.04.2016, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi excepţia de autoritate de lucru judecat. S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată. S-a respins cererea pârâtelor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1384 din 21.12.2018, pronunţata de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 480 din 25.04.2016, pronunţate de Tribunalul Bacău. S-a admis apelul incident formulat de apelantele S.C. B. S.A. - Sucursala Roman şi S.C. D. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 480 din 25.04.2016, pronunţată de Tribunalul Bacău. S-a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că s-a admis, în parte, cererea de cheltuieli de judecată şi, în consecinţă, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. B. S.A. Bucureşti 1.800 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat primă instanţă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Prin Decizia nr. 477 din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins Contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 21.12.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Împotriva Deciziei nr. 477 din 14 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 05 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, la data de 02 iulie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.
Intimata S.C. B. S.A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Prin rezoluţia din data de 05 iulie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat achitarea unei sume cu titlu de despăgubire, reprezentând diferenţa dintre pensia pe care o primeşte şi pensia care i s-ar ii calculat daca pârâtele ar fi achitat contribuţia de asigurări sociale pentru sumele achitate prin poprire în perioada 29.08.2003 - 14.07.2006, sume reprezentând drepturile salariale ale reclamantului aferente perioadei 01.01.2002 (dată la care trebuia ca reclamantul să fie reintegrat pe funcţie) - 26.08.2003 (data radierii S.C. C. SRL).
Prin Decizia nr. 477 din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ce face obiectul recursului, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 21.12.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Se reţine ca, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunţate în litigii de asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu cele ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale sunt supuse numai apelului la curtea de apel.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., hotărârea prin care se soluţionează apelul împotriva hotărârii primei instanţe, în soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.
Aşadar, Decizia civilă nr. 1384 din 21.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluţiei instanţei de fond, într-un litigiu de asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., Decizia nr. 477 din 14 mai 2018, prin care Bacău, secţia I civilă, a respins contestaţia In anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 21.12.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă, este la rândul său definitivă, nefiind supusă căli de atac a recursului.
În consecinţă, Decizia nr. 477 din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de contestaţie în anulare îndreptată împotriva hotărârii instanţei de apel, pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale, nu poate fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, recursul declarat de contestator este inadmisibil, hotărârea pronunţată de instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare fiind definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza 1 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 477 din 14 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 477 din 14 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.10.2018.