Romanian pensions dispute over 1970s teaching period assigned to Bacău Tribunal.

Asupra conflictului negativ de competenta de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând anularea refuzului Casei Naţionale de Pensii Publice, transmis prin adresa nr. x din 09.05.2017, aşa cum a fost, ’’completat" prin adresa Casei Naţionale de Pensii Publice nr. x din 22.05.2017, precum şi cel al Casei Judeţene de Pensii Bacău transmis prin email la 25 aprilie 2017. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să valorifice la stabilirea drepturilor sale de pensie corespunzătoare perioadei lucrate în România şi vechimea de muncă de 8 luni şi 14 zile (acumulată în anul şcolar 1974-1975, în care reclamanta a fost angajată suplinitor necalificat) şi să o certifice ca stagiu de cotizare, vechime confirmată prin adeverinţa nr. x din 16.03.2017 emisă de Şcoala Gimnazială Balint comunicată de Inspectoratul ŞcoIar Judeţean Timiş şi care în conformitate cu prevederile art. 16 lit. a) raportat la art. 159 alin. (1) şi art. 160 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 8371 din 22.11.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei m favoarea Tribunalului Bacău, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, singurul criteriu de determinare a competenţei în materia asigurărilor sociale este domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

S-a reţinut că reclamanta a solicitat Casei Judeţene de Pensii Bacău prin adresa înregistrată cu nr. x din 16.11.2016, în baza Regulamentului European nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, eliberarea "Atestatului privind cariera de asigurat în România" (E 205 RO) prin valorificarea adeverinţei nr. x din 07.11.2016 emisă de Şcoala Gimnazială Balint, iar ulterior prin adresa nr. x din 30.03.2017 valorificarea adeverinţei nr. x din 16.03.2017 emisă de Şcoala Gimnazială Balint .

Casa Judeţeană de Pensii Bacău prin adresa nr. x din 21.02.2017 (fila 43) a respins valorificarea adeverinţei nr. x din 07.11.2016 emisă de Şcoala Gimnazială Balint, iar ulterior a respins valorificarea adeverinţei nr. x din 16.03.2017 prin adresa nr. x din 09.05.2017, prin adresa Casei de Naţionale de Pensii Publice nr. x din 22.05.2017, precum şi prin emailul din 25 aprilie 2017 al Casei Judeţene de Pensii Bacău .

În baza actelor depuse la dosar, instanţa a reţinut că reclamanta are dublă cetăţenie, română şi franceză şi domiciliul în Franţa.

S-a reţinut că art. 103 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede că cererea de pensionare se depune la casa teritorială de pensii competentă în a cărei rază domiciliază persoana, iar alin. (3) din acelaşi articol prevede că, în aplicarea instrumentelor juridice eu caracter internaţional la care România este parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie în sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de ultimul loc în care au fost asigurate în România.

Având în vedere că reclamanta solicită printre celelalte capete de cerere şi anularea răspunsului (transmis prin e-mail - fila 19 dosar), emis de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, s-a apreciat că o astfel de cerere este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul instituţia competentă căreia i s-a adresat reclamanta, aceasta fiind şi cea care deţine dosarul de pensie al reclamantei.

S-a reţinut că nu poate fi atrasă competenţa de soluţionare raportat la pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, întrucât dispoziţiile art. 154 alin. (1) coroborate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevăd că singurul criteriu de determinare a competenţei este domiciliul sau ultimul loc de asigurare al persoanei pe teritoriul României.

Prin sentinţa nr. 421 din 23 aprilie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictual negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut că reclamanta este cetăţean român şi francez cu domiciliul în Franţa, neavând nici domiciliul nici reşedinţa în România şi că în această calitate a solicitat autorităţilor franceze acordarea drepturilor sale de pensie, conform regulamentului CE nr. 987/2009.

Pentru a completa vechimea de carieră profesională cu această perioadă, reclamanta a iniţiat demersurile legale în România pentru a obţine documentele care atestă şi această vechime în muncă, fiind obţinută, prin intermediul Inspectoratului Şcolar Timiş, adeverinţa nr. x din 16.03.2017 emisă de Şcoala Gimnazială Balint, jud. Timiş, adeverinţa cu privire la care reclamanta afirmă că autorităţile române au refuzat să o considere perioadă de vechime în muncă.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu prevăd expres că instanţa competentă cu privire la cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau a caselor teritoriale de pensie este cea de la ultimul domiciliu din România, ai asiguratului din sistemul public de pensii, ci doar că instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului.

Norma indicată stabileşte în materia asigurărilor sociale o competenţă teritorială de favoare pentru reclamanţi şi anume li se permite să introducă cererea împotriva autorităţilor care le-au lezat drepturi în materia asigurărilor sociale la domiciliul acestora din ţară.

Instanţa a mai reţinut că art. 156 din Legea nr. 263/2010 stabileşte că prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În concluzie, s-a reţinut că, potrivit art. 111 C. proc. civ. coroborat cu art. 112 din acelaşi cod, în lipsa unui domiciliul al reclamantei în România competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, având în vedere sediul pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice.

S-a mai reţinut că. aplicând art. 307 alin. (1) coroborat cu art. 112 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine tot Tribunalului Bucureşti, precum şi în cazul aplicării art. 1065 C. proc. civ. coroborat cu art. 1072 din aceiaşi cod competenţa aparţine, de asemenea, tot Tribunalului Bucureşti.

Cu privire la conflictual negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C, proc, civ, Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte a fost generat de raportarea ia norme de competenţă diferite, respectiv Tribunalul Bucureşti a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar Tribunalul Bacău a apreciat că în lipsa unui domiciliu al reclamantei în România, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun.

În cauză, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict şi cum rezultă din actele dosarului, reclamanta are dublă cetăţenie, română şi franceză şi domiciliul în Franţa. De asemenea, din conţinutul cererii de chemare în judecată, reiese că obiectul cauzei ÎI reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv anularea refuzului pârâtelor de rezolvare a cererii reclamantei şi obligarea acestora să valorifice la stabilirea drepturilor sale de pensie şi vechimea în muncă de 8 luni şi 14 zile (acumulată în anul şcolar 1974-1975 - în care a fost angajată ca suplinitor necalificat) şi să o certifice ca stagiu de cotizare, vechime confirmată prin adeverinţa nr. x din 16.03.2017 emisă de Şcoala Gimnazială Balint, Judeţul Timiş.

Întrucât reclamanta domiciliază în prezent în Franţa, faţă de obiectul cauzei, prin care nu se solicită recunoaşterea dreptului la pensie în integralitatea sa, ci numai parţial, pentru perioada de timp menţionată în adeverinţa nr. x din 16.03.2017 emisă de Şcoala Gimnazială Balint, devin incidente dispoziţiile legii speciale, iar nu cele ale dreptului comun, reprezentat de C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: "în aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie în sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de ultimul loc în care au fost asigurate în România".

Faţă de considerentele reţinute şi de textul legal evocat, precum şi faţă de împrejurarea că ultimul loc de asigurare al reclamantei pe teritoriul României a fost la Casa de Pensii a Municipiului Bacău competenţa soluţionării cauzei, în raport de dispoziţiile art. 154 raportat ia art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aparţine Tribunalului Bacău.

Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.10.2018.