Conflicting territorial jurisdiction for parental authority measures: application of presidential order competence tied to the court adjudicating the underlying residence dispute

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, la data de 5 iulie 2018, sub nr. de x/2018, reclamanta A. a solicitat instanţei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul B., cu participarea Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 3 Bucureşti, să se dispună stabilirea locuinţei minorului C. la mamă, stabilirea unui program de vizită pentru tată, obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare pentru creşterea şi educarea minorului în cotă de A din venituri, suplinirea consimţământului pârâtului la efectuarea paşaportului minorului, suplinirea consimţământului pârâtului în ceea ce priveşte înscrierea minorului la şcoala din Leeds, precum şi pentru scoaterea minorului în afara graniţelor ţării, începând cu data pronunţării soluţiei din prezenta cauză şi până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 7800 din data de 12 iulie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţei, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotăra astfel, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţiala se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. este instituită o competenţă teritorială exclusivă m materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie care se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

A constatat că în cauză este vorba despre stabilirea domiciliului minorului în cazul cererii formulate de pârât în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa.

Astfel, pentru a determina criteriul care atrage competenţa teritorială în soluţionarea cererii reclamantei, respectiv domiciliul minorului, instanţa va avea în vedere faptul că prin Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori, încheiată la Biroul Notarilor Publici Asociaţi D. în Dosarul de divorţ nr. 5/2017, locuinţa minorului C. a fost stabilită la mama acestuia, la adresa din municipiul Bucureşti, s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, s-a stabilit ca fiecare dintre părinţi să contribuie lunar cu suma de 600 RON la cheltuielile de creştere şi educare a minorului, iar în favoarea tatălui s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul. Or, astfel cum rezultă din cererea reclamantei şi din susţinerile pârâtului prezenta cerere dar şi cererea formulată cu privire la fondul dreptului au fost depuse în urma exercitării acestui drept de luare a minorului, în limitele dispoziţiilor convenţiei anterior menţionate.

Ca urmare, a apreciat că nu se poate susţine că prin depăşirea termenului în care pârâtul avea dreptul de a lua minorul acesta ar avea un alt domiciliul decât cel stabilit anterior prin convenţia menţionată. Chiar dacă noţiunea de domiciliu trebuie interpretată ca fiind domiciliul în fapt ai minorului nu poate fî vorba despre o astfel de modificare faţă de dispoziţiile convenţiei menţionate în condiţiile în care minorul a fost luat de la domiciliul său, stabilit ca fiind cel al mamei sale, în limitele convenţiei menţionate. Ca urmare instanţa a concluzionat în sensul că ia data formulării prezentei cereri domiciliul persoanei ocrotite este la domiciliul mamei sale, în municipiul Bucureşti.

Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9206 din data de 9 august 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, in esenţă, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că în speţă, din actele dosarului (susţinerile părţilor şi concluziile raportului de anchetă psihosocială) rezultă că minorul locuia la data acţiunii şi locuieşte şi în prezent împreună cu tatăl său, în municipiul Constanţa.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizata, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersului judiciar iniţiat de către reclamanta A. pe calea ordonanţei preşedinţiale acesta a solicitat luarea mai multor măsuri cu privire la minorul C. până la soluţionarea pe fond a Dosarului nr. x/2018 cu obiect stabilire minor.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte retine ca prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, reclamantul E. (pârâtul din prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâta A. (reclamanta din litigiul pendinte), a solicitat să se stabilească locuinţa copilului minor C. la tată şi pârâta să fie obligată la o contribuţie bănească lunară în favoarea minorului.

Prin cererea reconvenţională formulată pârâta a solicitat stabilirea locuinţei la mamă, în Anglia, stabilirea unui program de vizită pentru tată, suplinirea acordului reclamantului referitor la dreptul de a-şi da acordul pentru înscrierea la instituţiile de învăţământ şi pentru scoaterea minorului din România, suplinirea acordului reclamantului referitor la obţinerea paşaportului, obligarea tatălui la o contribuţie bănească lunară în cotă de 14 din veniturile realizate - solicitări identice cu cele formulate pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale. Totodată, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a reţinut că la termenul din data de 7 septembrie 2018, pârâta a renunţat la excepţia invocată, însă judecătoria a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Soluţionând excepţia, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a respins-o şi a apreciat că este competentă teritorial şi material să soluţioneze pricina, în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi de împrejurarea că minorul locuieşte cu tatăl său în Constanţa de la începutul anului 2018.

Dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. reglementate în Titlul VI al C. proc. civ. - Procedura ordonanţei preşedinţiale, stipulează că " Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce, la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, "Aşadar, competenţa de a soluţiona cererea de ordonanţă preşedinţială este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului, dispoziţiile citate mai sus vizând atât competenţa materială cât şi cea teritorială a instanţei’’.

În cauză Judecătoria Constanţa, secţia civilă, pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2018, este instanţa învestită să soluţioneze litigiul ce priveşte fondul dreptului cererii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale ce formează obiectul prezentei pricini.

Având în vedere considerentele ce preced şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Constanţa, secţia civilă este instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, aşa încât va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.