Conflict of jurisdiction resolved in favor of the court that authorized forced execution for garnishment validation

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la data de 12 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat validarea popririi, obligarea terţului poprit B. S.A. la plata sumei de 39.776,94 RON, compusă din 35.260 RON, debit restant potrivit titlului executoriu reprezentat de biletul fa ordin seria x nr. x, emis la data de 30 martie 2011, şi din 4.516,94 RON, cheltuieli de executare. De asemenea, a solicitat amendarea terţului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 RON şi 10.000 RON şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că în dosarul de executare nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc "C.", debitorul D. a fost obligat la plata sumei de 39.776,94 RON către creditoarea S.C. A. S.R.L., reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare.

Prin adresa din data de 5 decembrie 2017, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor deţinute de debitor ia terţul poprit B. S.A. Cu toate acestea, terţul poprit nu a consemnat suma urmăribilă, ci a eliberat-o debitorului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 790 C. proc. civ.

în cauză, la data de 16 februarie 2018, debitorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi.

La rândul său, prin întâmpinarea depusă la 1 martie 2018, terţul poprit a invocat, în principal, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Videle, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii deduse judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Videle a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de terţul poprit B. S.A. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Videle a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 790 C. proc. civ., dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Instanţa a constatat că, ia data la care a început executarea silită şi a fost încuviinţată executarea silită, 24 martie 2014, dispoziţiile art. 650 C. proc. civ. defineau instanţa de executare ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se afla sediul biroului executorului judecătoresc.

De asemenea, a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin x, emis la data de 30 martie 2011, pentru suma de 50.259,60 RON, scadent la 7 noiembrie 2011, avalizat de debitor.

Or, cererea de validare a popririi se soluţionează de instanţa, de executare.

Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. Raportat la efectele acestei decizii. Judecătoria Videle a apreciat că, în situaţia în care instanţa de executare a fost sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite anterior publicării în Monitorul Oficial, 16 iulie 2014, competenţa acestei instanţe este legal dobândită potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere, a cărei admitere constituie o premisă esenţială a executării silite înseşi şi, ca atare, reprezintă mai mult decât un simplu incident, ci şi pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul şi în legătură cu executarea silită.

În ceea ce priveşte noile reguli de drept tranzitoriu, prevăzute de art. 24 şi urmat. C. proc. civ., a reţinut că scopul acestora constă în asigurarea unei judecăţi sau executări silite unitare, prin aplicarea aceloraşi norme juridice în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau ia data începerii executării silite, garantând stabilitatea şi previzibilitatea raporturilor juridice procesuale.

A apreciat că, în măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la executarea silită, inclusiv procedurilor judiciare incidente, precum încuviinţarea executării silite, contestaţiile la executare sau validarea popririi. Totodată, a arătat că această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispoziţiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Cum în speţă executarea silită a început, şi a fost încuviinţată anterior datei de 16 iulie 2014, Judecătoria Videle a apreciat că instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se află sediul Biroului Executorului Judecătoresc "E. " (care a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu), fiind aceeaşi cu instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite, anume Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

De asemenea, a constatat că din modalitatea de redactare a dispoziţiilor art. 650 C. proc. civ. se deduce intenţia legiuitorului de a conferi instanţei de executare competenţă teritorială exclusivă.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 27 aprilie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 5331 din 22 mai 2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Videle. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., în vederea validării popririi va fi sesizată instanţa de executare.

Potrivit înscrisurilor aflate ia dosarul cauzei, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că, la data începerii executării silite, moment care se situează anterior încuviinţării executării silite prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2014, era în vigoare art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care prevedea, la acel moment, că "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Ulterior începerii executării silite, prin Decizia nr. 348/2014, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de această situaţie, instanţa a reţinut că textul legal menţionat nu poate ultraactiva, întrucât ar însemna să creeze un reziduu de neconstituţionalitate, aspect care contravine atât principiului supremaţiei Constituţiei, cât şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia efectelor deciziilor de neconstituţionalitate, care sunt general obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor.

Pe cale de consecinţă, pentru determinarea instanţei competente în această materie, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a considerat că trebuie să se aplice criteriul general ai domiciliului debitorului, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ., întrucât modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 138/2014 nu sunt aplicabile în prezenta procedură de executare silită, faţă de prevederile art. 25 alin. (1) din cod.

Aplicând aceste criterii cauzei deduse judecăţii, instanţa a apreciat că este competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi Judecătoria Videle, cu atât mai mult cu cât debitorul domiciliază în jud. Teleorman.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "E." a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire a debitorului D., urmare cererii formulate de creditoarea A. S.R.L.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 662 C. proc. civ., a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc "E." privind pe creditoarea A. S.R.L. şi pe debitorul D. A încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu, reprezentat de biletul la ordin x, emis la data de 30 martie 2011 pentru suma de 50.259,60 RON, scadent la data de 7 noiembrie 2011, avalizat de debitor, până la concurenţa creanţei în cuantum de 35.260 RON şi a cheltuielilor de executare. A dispus autorizarea creditoarei să procedeze la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.

Prin adresa din data de 5 decembrie 2017, emisă terţului poprit B. S.A. în dosarul de executare nr. x/2017, Biroul Executorului Judecătoresc "C.", prin raportare la titlul executoriu mal sus menţionat şi la încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti In dosarul nr. x/2014, a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor deschise de debitor la această instituţie bancară, până la concurenţa sumei de 39.776,94 RON.

La data de 12 ianuarie 2018, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle sub nr. x/2018, în baza art. 790 C. proc. civ., creditoarea A. S.R.L. a solicitat validarea popririi şi obligarea terţului poprit B. S.A. Sa plata sumei de 39.776,94 RON, reprezentând debit restant în cuantum de 4.516,94 RON şi cheltuieli de executare, precum şi amendarea acestuia cu o sumă cuprinsă între 2.000 RON şi 10.000 RON pentru neîndeplinirea obligaţiilor care îi reveneau pentru efectuarea popririi.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ. "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că executarea silită a. început şi a fost încuviinţată anterior datei de 16 iulie 2014, data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. (art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în forma republicată) care stipulau că .instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă în considerarea faptului ca aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părţile litigante, aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoaşterii, de către debitor, a instanţei de executare competente.

Cum încuviinţarea declanşării acestei proceduri de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avut loc înainte de publicarea Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 în Monitorul Oficial al României, anume la 24 martie 2014, se constată că instanţa de executare a fost stabilită anterior acestui moment.

Or, conform prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. în forma republicată, "Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

În cauză, cererea de executare silită a fost depusă de creditoarea A. S.R.L. la Biroul Executorului judecătoresc "E.", cu sediul profesional în municipiul Bucureşti, care a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti încuviinţarea executării silite a titlului executoriu. Astfel cum s-a arătat, această din urmă cerere a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Cum în speţă executarea silită a fost încuviinţată anterior datei de 16 iulie 2014, rezultă că instanţa de executare este instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite, anume Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Întrucât validarea popririi reprezintă un incident procedural, aceasta se supune sub toate aspectele legii aplicabile executării silite înseşi.

Reţinând că, în raport de art. 790 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi este instanţa de executare, legiuitorul instituind o competenţă teritorială exclusivă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.