Conflict of jurisdiction in forced eviction resolved by assigning competence to registered domicile court over de facto residence

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţa, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 11 mai 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei B., domiciliată în jud. Botoşani, prin evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul Bucureşti, în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 1491 din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 726 din 15 mai 2108, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că, potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, care, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere natura juridică a normelor care reglementează competenţa teritorială a instanţei de executare, prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi la cele ale art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a apreciat că aceasta este exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din acest act normativ.

Judecătoria Botoşani a reţinut că, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei B. era în jud. Botoşani, însă creditoarea C. a solicitat evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul Bucureşti, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, fiind instanţa de executare.

În raport de această împrejurare, Judecătoria Botoşani a concluzionat că debitoarea locuieşte efectiv în imobilul din care se solicită a fi evacuată, în acest caz prevalând domiciliul de fapt, iar nu cel scriptic în vederea stabilirii instanţei de executare.

De asemenea, a reţinut că stabilirea competenţei teritoriale în favoarea instanţei de la domiciliul debitoarei are la bază principiu) nevinovăţiei, urmărind crearea unei situaţii facile pentru cei care sunt pârâţi într-o anumită cauză, impunându-se desfăşurarea procedurii judiciare în locul unde aceştia locuiesc efectiv.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe roiul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 4 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 7264 din 11 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Botoşani. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut ca, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului.

Interpretând dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa a constatat că singurul criteriu avut în vedere de legiuitor pentru stabilirea competenţei teritoriale în soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor persoane fizice este domiciliul legal al acestora, ca element de identificare a persoanei fizice.

Fiind vorba despre un criteriu în raport de care se stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, a apreciat că noţiunea "domiciliu" poate fi interpretată limitativ, astfel cum este definită de dispoziţiile art. 87 C. civ., care prevede că domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Prezumţia de domiciliu, în temeiul căreia reşedinţa este considerată domiciliu, se poate aplica numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 90 C. civ., respectiv când domiciliul nu este cunoscut, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

Prin urmare, instanţa a constatat ca reşedinţa nu reprezintă, în accepţiunea art. 651 C. proc. civ., un criteriu în determinarea competenţei teritoriale pentru soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, faptul că se solicită evacuarea debitoarei din imobilul situat în municipiul Bucureşti, în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F." a fost apreciat că nu poate confirma că aceasta locuieşte în fapt la această adresă, în lipsa unei dovezi concrete a faptului că debitoarea a intrat în posesia apartamentului, unde şi-a stabilit reşedinţa.

Din verificările efectuate de instanţă la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că debitoarea domicilia, la data sesizării executorului judecătoresc, în municipiul Botoşani, neavând relevanţă, în privinţa stabilirii competenţei teritoriale, faptul că debitoarea s-a obligat să cumpere un imobil situat în Bucureşti, achitând şi o parte din preţul convenit de părţi.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Botoşani, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc "A." din data de 7 mai 2018, creditoarea C. a solicitat punerea în executare silită a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F." prin evacuarea debitoarei B., domiciliată în jud. Botoşani din imobilul situat în Bucureşti.

Prin încheierea din data de 7 mai 2018, Biroul Executorului Judecătoresc "A. a înregistrat cererea de executare silită formulată de creditoarea C. în registrul general şi a deschis dosarul de executare silită nr. 76/2018 împotriva debitoarei B., domiciliată în jud. Botoşani.

La data de 11 mai 2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti încuviinţarea executării silite a debitoarei B., domiciliată în jud. Botoşani, prin evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul Bucureşti, în baza unui act executoriu reprezentat de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F.".

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016, stipulează în sensul că, "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, potrivit menţiunilor cuprinse în cererea de executare silită, precum şi în titlul executoriu reprezentat de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F. ", la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitoarea B., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, avea domiciliul în jud. Botoşani.

Acest aspect rezultă şi din verificările efectuate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la data de 11 iunie 2018, la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, conform cărora, din data de 22 martie 2008, domiciliul activ al debitoarei este la adresa mai sus menţionată .

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Scopul acestei reglementări, în sens procesual, este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a se da eficienţă dreptului lor la apărare.

Prin urmare, noţiunea "domiciliul" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a debitorului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv.

Însă, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că debitoarea locuieşte în fapt în imobilul din care s-a solicitat evacuarea sa.

În plus, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosarul cauzei, notificările debitoarei cu privire la achitarea ratelor restante şi a penalităţilor aferente acestora, transmise de creditoarea C. la 9 ianuarie 2018, 5 februarie 2018 şi 30 martie 2018 prin intermediul Biroului Executorilor Judecătoreşti D. şi E., au fost expediate la adresa acesteia din jud. Botoşani.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, în lipsa unei dovezi concrete a faptului că debitoarea locuieşte în fapt în imobilul din care se solicită evacuarea sa, în baza prevederilor art. 135 alin. (4), Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.