Territorial competence for compulsory execution requests against a subsidiary: seat of the requested debtor versus the judgment title’s main debtor

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 25.05.2018, sub nr. x/2018, executorul judecătoresc A., a solicitat ca, prin încheiere dată în camera de consiliu, să se încuviinţeze executarea silită, în oricare din modalităţile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor B. şi C. şi împotriva debitoarei S.C. D. S.A. - Sucursala Agnita, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2010 din 16.02.2016, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul civil nr. x/2015, definitivă prin perimarea apelului pronunţat prin Decizia civilă nr. 287/2018 a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea nr. 261 din 25 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Agnita, secţia generală în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se adresează de către executorul judecătoresc instanţei de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel,

Conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2010 din 16.02.2016, calitatea de pârât (debitor) nu a avut-o S.C. D. S.A. - Sucursala Agnita, ci S.C. D. S.A. cu sediul social în Bucureşti.

Or, potrivit H.G. nr. 337/1993 sediul acestei entităţi bancare este situat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile referitoare la competenţa teritoriala în materie de încuviinţare a executării silite privesc o competenţă exclusivă a instanţei, şi doar în cazurile în care legea dispune altfel, competenţa ar aparţine unei alte instanţe (de ex. în cazurile prevăzute de art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.), în temeiul art. 129 alin. (2), pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Agnita, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 7674 din 18 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Agnita A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-L soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petenţii-creditori au înţeles sa sesizeze un executor din raza teritoriala a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru executarea silită a unui debitor cu sediul în Agnita, jud. Sibiu.

S-a arătat că împrejurarea că în titlul executoriu este menţionat în calitate de debitor S.C. D. S. A., cu sediul în sectorul 3, prezintă relevanţă "pe fondul cererii de încuviinţare a executării silite, unde se verifică daca persoana împotriva căreia este formulată cererea de executare silită este şi persoana obligată în raportul juridic de drept substanţial (şi, în raport de aceste verificări, cererea se admite sau se respinge). Această analiză se realizează de instanţa de executare care, faţă de datele speţei, este instanţa de la sediul debitorului indicat de petentul-creditor (adică Judecătoria Agnita) întrucât, în acest cadru stabilit potrivit cererii, acesta înţelege să-şi realizeze creanţa pe care o pretinde, dar şi în raport de principiul disponibilităţii. Eventuala lipsă a calităţii de debitor a persoanei împotriva căreia s-a formulat cererea este o chestiune ce se analizează de către instanţa de executare, pe fondul cererii de încuviinţare a executării silite, dar nu determină competenta instanţei de executare.

Declinându-se cauza către Judecătoria sector 3, acestei instanţe i s-a impus şi debitorul (ca fiind S.C. D. S.A. cu sediul în sectorul 3), deşi atât cererea de executare silită cât şi cererea de încuviinţare a executării sunt formulate împotriva S.C. D. S.A. - Sucursala Agnita. Or, instanţa de executare nu poate modifica elementele cererii de încuviinţare a executării silite, aşa cum au fost stabilite de petent.

Prin urmare, având în vedere că Judecătoria Sectorului 3 nu este instanţa de la sediul debitorului împotriva căruia petentul-creditor înţelege să-şi realizeze creanţa (potrivit cererii de executare silită pe care este grefată şi cererea de încuviinţare a executării silite), în baza art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe ".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Competenţa stabilită prin art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

În cauza pendinte, creditorii B. şi C. s-au adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviinţarea executării silite a debitoarei S.C. D. S.A. - Sucursala Agnita în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2010 din 16.02.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul civil nr. x/2015, definitivă prin perimarea apelului pronunţat prin Decizia civilă nr. 287/2018 a Tribunalului Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Cum cererea de executare silită şi, implicit, cea privind încuviinţarea executării este îndreptată exclusiv împotriva S.C. D. S.A. - Sucursala Agnita, cu indicarea sa în calitate de debitoare, aceasta având sediul în Agnita, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se afla sediul acesteia, anume Judecătoria Agnita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita, secţia generală.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.