Challenge to Non-Interlocutory and Procedural Orders in Administrative Litigation; Appealability of Preliminary Rulings and Nullity Grounds for Citations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeals filed by the claimant against three interlocutory and procedural orders issued by the Bucharest Court of Appeal, upholding the lower court's rulings as the final operative outcome. The dispute concerned the validity of specific procedural acts in an administrative litigation case, where the appellant challenged an interlocutory decision postponing the ruling on exceptions, the dismissal of a request to clarify or complete a judgment, and the dismissal of a correction request, alleging procedural violations such as incorrect citation wording, the lack of the court chief's paraph on a summons, and the suppression of the right to appeal the main judgment. The court held that the interlocutory decision of April 16, 2003, was not independently appealable under Article 282(2) of the Civil Procedure Code and could only be attacked with the merits, which were not appealed; the requests for clarification or correction under Article 281(1) were correctly dismissed as the appellant did not demonstrate material errors, omissions, or ambiguities but rather contested the substance of opposing arguments or missed deadlines; and the alleged missing paraph on the citation was not a nullity ground under Article 88(2) of the Civil Procedure Code, leading to the rejection of all appeals under Article 312.
Legislator headnote
AI generatedart. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 280 alin. (1) C. proc. civ, art. 281 alin. (1) C. proc. civ, art. 88 pct. 5 C. proc. civ, art. 88 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Challenge to Non-Interlocutory and Procedural Orders in Administrative Litigation; Appealability of Preliminary Rulings and Nullity Grounds for Citations: The dispute concerned the validity of specific procedural acts in an administrative litigation case, where the appellant challenged an interlocutory decision postponing the ruling on exceptions, the dismissal of a request to clarify or complete a judgment, and the dismissal of a correction request, alleging procedural violations such as incorrect citation wording, the lack of the court chief's paraph on a summons, and the suppression of the right to appeal the main judgment. The court held that the interlocutory decision of April 16, 2003, was not independently appealable under Article 282(2) of the Civil Procedure Code and could only be attacked with the merits, which were not appealed; the requests for clarification or correction under Article 281(1) were correctly dismissed as the appellant did not demonstrate material errors, omissions, or ambiguities but rather contested the substance of opposing arguments or missed deadlines; and the alleged missing paraph on the citation was not a nullity ground under Article 88(2) of the Civil Procedure Code, leading to the rejection of all appeals under Article 312.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural legal basis for the final decision to reject the appeals as unfounded.
Full text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile formulate și ulterior înaintate, Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 14 august 2003, 12 mai 2003 și respectiv, 20 iunie 2003, reclamantul-recurent I.I. a declarat recurs împotriva încheierilor pronunțate în dosarul nr. 611/2003 al Curții de Apel București, la 16 aprilie 2003, 19 mai 2003 și 30 iunie 2003.
În motivarea recursurilor, recurentul-reclamant a susținut în esență că:
- citația trimisă pentru termenul din 30 iunie 2003, nu are aplicată parafa șefului instanței;
- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii;
- citația pentru termenul din 19 mai 2003 are prevăzut ca obiect al cauzei, Legea nr. 29/1990, în loc de cerere de lămurire sau completare a dispozitivului;
- în mod abuziv i-a fost suprimat dreptul de recurs împotriva sentinței nr. 591/2003.
Analizând recursul formulat, în raport cu dispozițiile art. 304 - 3041 C. proc. civ. și cu motivele invocate, Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Încheierea din 16 aprilie 2003, pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2003, în dosarul nr. 611/2003, este o încheiere premergătoare, prin care a fost amânată pronunțarea cu privire la excepțiile ridicate pentru data de 23 aprilie 2004.
Această încheiere, fiind o încheiere premergătoare, nu poate fi atacată decât o dată cu fondul, respectiv cu sentința care a fost pronunțată în dosarul nr. 611/2003, sentință ce a fost pronunțată la 23 aprilie 2003 și care nu a fost recurată.
În acest sens, dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (în cazul de față recurs), decât o dată cu fondul.
În ceea ce privește încheierea din 19 mai 2003, aceasta a fost dată în camera de consiliu, în condițiile art. 280 alin. (1) C. proc. civ., la cererea recurentului-reclamant, din 12 mai 2003, prin care aceasta a solicitat să se dispună lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 591/2003, pronunțată în dosarul nr. 611/2003.
Instanța, soluționând cererea, a respins-o ca neîntemeiată, reținând în mod corect că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul-reclamant nu cere îndreptarea unor erori din hotărâre sau încheieri, ci acesta solicită să se constate unele neregularități din cuprinsul întâmpinărilor.
În recursul de față, recurentul a susținut că citația pentru data de 19 mai 2003 a avut trecut în dreptul obiectului pricinii, Legea nr. 29/1990, în loc de „cerere de îndreptare și completare”, ceea ce ar atinge nulitatea încheierii.
Susținerea recurentului este nefondată, urmând a fi respins ca atare, deoarece citarea s-a făcut în mod legal, iar mențiunea din art. 88 pct. 5 C. proc. civ., nu este prevăzută sub sancțiunea nulității [art. 88 alin. (2) C. proc. civ.].
Cât privește încheierea din 30 iunie 2003, aceasta a fost pronunțată în Camera de Consiliu, ca urmare a cererii formulate de același reclamant, cu privire la „îndreptarea încheierii dată în Camera de Consiliu, din 19 mai 2003”.
Prin această încheiere, instanța a respins ca inadmisibilă, cererea de „îndreptare”, reținând în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamantul nu invocă erori sau omisiuni, în sensul dispozițiilor legale mai sus citate, ci faptul că nu a primit citație pentru termenul din 19 mai 2003, cu cel puțin 5 zile înainte de termen.
În recursul de față, recurentul-reclamant a susținut că citația emisă pentru 30 iunie 2003, este nulă, deoarece nu are „aplicată parafa șefului instanței”.
Susținerea recurentului este nefondată, deoarece citația a fost emisă în condiții procedurale, ea cuprinde toate mențiunile prevăzute în lege, inclusiv ștampila instanței și semnătura grefierului.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., în raport cu cele mai sus reținute, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de I.I. împotriva încheierilor din 16 aprilie 2003, 19 mai 2003 și 30 iunie 2003, pronunțate în dosarul nr. 611/2003, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.