Cassation dismissal upholding convictions for unauthorized forestry exploitation despite alleged valid licenses: objective elements of forestry offenses and limits of cassation review.

Asupra recursurilor în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 47 din data de 21 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, printre altele, au fost admise în parte propunerile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii A., SC B. SRL, C., D., au fost trimişi în judecată, ridicate de instanţă, din oficiu, de inculpaţi sau de reprezentantul Ministerului Public şi, pe cale de consecinţă:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fiind reţinute:

Pentru inculpatul A., infracţiunile de: instigare la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. anterior; instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior; instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (6 acte materiale); instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (7 acte materiale); instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 din C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

Pentru inculpata SC B. SRL, infracţiunile de: instigare la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior; instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (6 acte materiale); instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (7 acte materiale); instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior; instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit.

a) din C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 din C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

Pentru inculpatul C., infracţiunile de: abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale); abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) din C. pen. abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (6 acte materiale); fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (7 acte materiale); abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, toate cu aplic. art. 33 din C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

Pentru inculpatul D., infracţiunile de: abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008; abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior; complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, toate cu aplic. art. 33 din C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (7 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, din care 4 ani pedeapsa cea mai grea şi 3 ani spor.

S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în condiţiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual în formă continuată (7 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei SC B. SRL pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 246 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 20.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 200.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 20.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 200.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 20.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 200.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 20.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 200.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 20.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 200.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata SC B. SRL la pedeapsa amenzii penale în sumă de 100.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1), lit. c) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpata SC B. SRL să execute pedeapsa rezultantă de 600.000 RON, din care 200.000 RON pedeapsa cea mai grea şi 400.000 RON spor.

S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în condiţiile art. 63 C. pen. anterior.

În baza art. 531 alin. (3) lit. d) C. pen., s-a interzis inculpatei SC B. SRL dreptul de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, (cu privire la contractului de prestări servicii silvice nr. 3924 din 30.08.2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 0964/2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de complicitate la tăierea fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 0965/2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (6 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (7 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01090/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01150/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de complicitate la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01151/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furtul de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008;

În baza art. 33 C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, reprezentând pedeapsa cea mai grea, fără spor.

S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în condiţiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, (cu privire la contractul de prestări servicii silvice nr. 3924 din 30.08.2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 0964/2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 0965/2010) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01090/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01150/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu (cu privire la documentaţia partizii 01151/2011) prev. de art. 246 din C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 33 C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, reprezentând pedeapsa cea mai grea, fără spor.

S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în condiţiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 397 rap. la art. 19 alin. (5) C. proc. pen., art. 194 lit. c) şi art. 200 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus anularea acţiunii civile formulate de Statul Român prin E. SA şi prin Ministerul Finanţelor Publice.

În baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Asociaţia proprietarilor de pădure Oarja.

În baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de numiţii F., G., H., I., J., K. şi F. şi, pe cale de consecinţă:

În baza disp. art. 1357, art. 1369 şi art. 1373 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., SC B. SRL, C. şi D., precum şi partea responsabilă civilmente Direcţia Silvică Argeş la plata în favoarea persoanelor vătămate F., G., H., I., J., K. şi F. a sumei de 140.000 RON.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

a. contractul de prestări serviciu silvice nr. 3924 din 30.08.2010 şi anexa la acesta, aflate în original la filele x;

b. toate înscrisurile aflate la dosarele partizilor nr. x/2010, nr. y/2010, nr. z/2011, nr. w/2011 şi nr. 01151/2011, cu excepţia următoarelor: antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.08.2010 de BNP L. (partida x/2010); a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate M.; N., O., P., Q., R., S. şi T.; U., V., W. şi R.; X., Y., Z. şi AA. pe de o parte şi SC B. SRL, a procurii autentificată sub nr. x/27.08.2004 de BNP BB. şi a procurii autentificată sub nr. x/20.01.2005 de BNP CC. (dosarul partizii 0965/2010); a titlului de proprietate nr. x/2008 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.06.2011 de BNP L. (partida 01150/2011); a titlului de proprietate nr. x/2009 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş şi a contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, datat în 30.06.2011 (partida 01151/2011).

S-a respins solicitarea procurorului de a se dispune obligarea inculpaţilor condamnaţi prin prezenta sentinţă la reîmpădurirea suprafeţei de 26,22 ha pădure.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului aplicat pe conturile şi bunurile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 2.231.374,62 RON, după cum urmează:

- casa de locuit în suprafaţă de 194 mp, anexe în suprafaţă de 140 mp, teren curţi construcţii în suprafaţă de 675 mp şi teren agricol în suprafaţă de 8.000 mp, toate situate pe raza com. Pietroşani, jud. Argeş;

- autoutilitara marca DD. cu nr. de înmatriculare AG.11. DZY, nr. de identificare: x;

- Codul fiscal Banca Centrală 361579, denumire bancă centrală EE. SA, cont deschis la data de 23.02.2005, arondare 033001;

- Codul fiscal Banca Centrală 361820, denumire bancă centrală FF. SA, cont deschis la data de 29.03.2006, arondare 034005;

- teren în suprafaţă de 2.286 mp, categoria arabil, situat în com. Pietroşani, jud. Argeş, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 2.400 mp, categoria arabil, situat în com. Pietroşani, jud. Argeş, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 1.200 mp, categoria livadă, situat în com. Pietroşani, jud. Argeş, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 5.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 6D, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 5.800 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 5C, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 20.700 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 5B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 8.300 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 5B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 6.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 5B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 6.300 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 5B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 39.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 8B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 27.400 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI, U.A. 7A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 5.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 7A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 20.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 8B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 60.000 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 3.200 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 10.400 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 25.400 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 7.400 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 67.200 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6A, U.A. 6B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 10.000 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6B, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 15.004 mp, categoria pădure, situat în com. Nucşoara, U.P. VI Zârna, U.A. 6A, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 1.009 mp, categoria curţi construcţii, construcţii locuinţe şi construcţii anexe, situat în com. Pietroşani, jud. Argeş, nr. cadastral x, y, z, w.

În baza art. 397 alin. (2) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului aplicat pe conturile şi bunurile aparţinând inculpatei SC B. SRL, până la concurenţa sumei de 2.831.374,62 RON, după cum urmează:

- teren în suprafaţă de 1.100 mp, categoria fâneaţă, situat în com. Pietroşani, jud. Argeş, nr. cadastral x;

- teren în suprafaţă de 35.000 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI U.A. 5B U.P. Zârna U.A. 6C, nr. cadastral x şi

- teren în suprafaţă de 52.500 mp, categoria pădure, situat în U.P. VI Zârna, U.A. 7A, nr. cadastral x;

- autocamionul marca GG. 260 EY cu nr. de identificare: x;

- autocamionul marca GG. cu nr. de identificare: x;

- autoturismul marca SS. cu nr. de identificare: x;

- autoturismul marca SS. cu nr. de identificare: x;

- autoturismul marca HH. cu nr. de identificare: x;

- remorca marca II. cu nr. de identificare: x;

- Codul fiscal Banca Centrală 361820, denumire bancă centrală FF. SA, cont deschis la data de 23.09.2004, arondare 034005.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului aplicat pe conturile şi bunurile aparţinând inculpatului C., până la concurenţa sumei de 2.228.374,62 RON, după cum urmează:

- autoturismul marca JJ. cu nr. de identificare: x;

- Codul fiscal Banca Centrală 361820, denumire bancă centrală FF. SA, cont deschis la data de 19.04.2004, arondare 034005.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului aplicat pe conturile şi bunurile aparţinând inculpatului D., până la concurenţa sumei de 2.228.374,62 RON, după cum urmează:

- autoturismul marca DD. cu nr. de identificare: x;

- Codul fiscal Banca Centrală 361579, denumire bancă centrală EE. SA, cont deschis la data de 22.05.2007, arondare 033002;

- Codul fiscal Banca Centrală 361820, denumire bancă centrală FF. SA, cont deschis la data de 02.09.2008, arondare 033003.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii condamnaţi prin prezenta sentinţă la plata cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul proces, după cum urmează: 7250 RON inculpatul A.; 7250 RON inculpatul SC B. SRL; 4250 RON inculpatul C.; 4250 RON inculpatul D.; 2250 RON inculpatul U.; 2250 RON inculpatul KK.. Onorariul apărătorului din oficiu, av. LL., în sumă de 520 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, inculpaţii A., SC B. SRL, C., D. şi partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş.

Prin Decizia penală nr. 688/A din 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, printre altele, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, de către inculpaţii A., SC B. SRL, D. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 47 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2016.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa şi:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi s-a înlăturat sporul de 3 ani închisoare privind pe inculpatul A..

S-a înlăturat condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. anterior (o singură infracţiune, săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2010);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. anterior (o singură infracţiune, săvârşită la 17.09.2010);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. anterior (o singură infracţiune, săvârşită la 16.09.2010).

Rejudecând s-a încetat procesul penal pentru aceste infracţiuni, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru cele 5 infracţiuni de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori şi condamnarea pentru infracţiunea de participaţie improprie la furt de arbori.

S-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică pentru cele 5 infracţiuni de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori şi pentru infracţiunea de participaţie improprie la furt de arbori.

Rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din 5 infracţiuni prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. în 5 infracţiuni prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat, la 5 pedepse de câte 4 ani închisoare (câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune)

S-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 110 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-au recontopit pedepsele la care inculpatul A. a fost condamnat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în total inculpatul va executa 6 ani închisoare, în condiţii de penitenciar.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 600.000 RON amendă penală şi s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 400.000 RON amendă penală privind pe inculpata SC B. SRL.

S-a înlăturat condamnarea la pedeapsa de 20.000 RON amendă penală a inculpatei SC B. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior (o singură infracţiune, săvârşită în perioada septembrie- octombrie 2010).

Rejudecând, s-a încetat procesul penal pentru această infracţiune ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a înlăturat condamnarea inculpatei pentru cele 5 infracţiuni de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori şi condamnarea pentru infracţiunea de participaţie improprie la furt de arbori.

S-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică pentru cele 5 infracţiuni de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori şi pentru infracţiunea de participaţie improprie la furt de arbori.

Rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din 5 infracţiuni prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. în 5 infracţiuni prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata, la 5 pedepse de câte 200.000 RON amendă penală (câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune).

S-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 110 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, şi a fost condamnată inculpata la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 100.000 RON.

S-au recontopit pedepsele la care inculpata SC B. SRL a fost condamnată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 200.000 RON, sporită cu 380.000 RON, în total inculpata va executa 580.000 RON amendă penală.

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare privind pe inculpatul D.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior (o singură infracţiune, săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2010).

Rejudecând, s-a încetat procesul penal pentru această infracţiune ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru cele 5 infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori.

S-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică pentru cele 5 infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori.

Rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din 5 infracţiuni prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în 5 infracţiuni prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul, la 5 pedepse de câte 4 ani închisoare (câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune).

S-au recontopit pedepsele la care inculpatul D. a fost condamnat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare în condiţii de penitenciar.

4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare privind pe inculpatul C.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului C. pentru cele 3 infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori şi condamnarea pentru infracţiunea de complicitate la furt de arbori.

S-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică pentru cele 3 infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori.

S-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică pentru infracţiunea de complicitate la furt de arbori.

Rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din 3 infracţiuni prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, pentru care a fost condamnat în 3 infracţiuni prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul, la 3 pedepse de câte 4 ani închisoare (câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune)

S-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 110 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-au recontopit pedepsele la care inculpatul C. a fost condamnat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare în condiţii de penitenciar.

S-a înlăturat obligarea inculpaţilor condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi rejudecând, în baza art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat de la fond, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. PRIN Direcţia Silvică Argeş, după cum urmează: 7250 RON inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, 7250 RON inculpata SC B. SRL, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, 4250 RON inculpatul C., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, 4250 RON inculpatul D., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, 2250 RON inculpatul U., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, 2250 RON inculpatul KK., în solidar cu partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş.

S-a confiscat de la inculpata SC B. SRL suma de 21.496 RON.

S-a menţinut, în rest, sentinţa apelată.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, împotriva Sentinţei penale nr. 47 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au declarat recurs în casaţie inculpaţii:

- A. şi SC B. SRL, la data de 13.08.2018, iar la data de 22.10.2018 au fost depuse de aceiaşi inculpaţi completare la motivele de recurs în casaţie;

- C., la data de 08.08.2018, pentru ca la data de 16.10.2018 să fie depusă o completare la motivele de recurs în casaţie;

- D., la data de 15.10.2018 (cerere de recurs în casaţie şi memoriu);

- partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, la data de 06.12.2018.

Recurenţii inculpaţi A. şi SC B. SRL şi-au întemeiat, în drept, calea extraordinară de atac, pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o cauză care nu este prevăzută de legea penală, precum şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie formulate la data de 13.08.2018, inculpaţii A. şi SC B. SRL au arătat că, în speţă, regulile de drept au fost profund încălcate prin condamnarea acestora pentru fapte care nu sunt prevăzute şi sancţionate ca infracţiuni şi prin aceea că, sub pretextul aplicării legii mai favorabile, s-au aplicat norme mai defavorabile şi pedepse mai mari decât la fond, generând o situaţie mai grea prin propriul apel. Pe latură civilă, au fost stabilite în sarcina inculpaţilor obligaţii de plată şi s-au constituit garanţii fără legătură de cauzalitate cu faptele reţinute.

În susţinerea motivelor circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpaţii au arătat, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au considerat că infracţiunea de tăiere fără drept de arbori s-ar fi realizat prin recoltarea de masă lemnoasă marcată şi permisă la tăiere prin APV emis conform amenajament şi silvic şi avizat de MM., însă, în opinia instanţei, infracţiunea s-a săvârşit prin următoarele fapte (acte materiale):

a) prin omisiunea inculpaţilor B. SRL şi A. de a dobândi dreptul de exploatare forestieră prin acte autentice de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii de terenuri cu vegetaţie forestieră;

b) prin fapta de a se realiza acte de producţie forestieră fără să fi fost încheiate în prealabil contracte de pază între Ocolul Silvic şi proprietarii terenurilor cu vegetaţie forestieră;

c) prin omisiunea şefului de Ocol Silvic de a semna două din cele cinci autorizaţii de exploatare emise în sistemul SUMAL, după avizarea APV pentru 5 partizi de producţie şi de a emite autorizaţie pentru realizarea unui drum de scos-apropiat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de furt de arbori, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au considerat că infracţiunea s-ar fi săvârşit prin tăierea de către inculpaţii A. şi B. SRL a unor arbori marcaţi de Ocolul Silvic în două loturi vecine, care nu au făcut obiectul convenţiilor de achiziţie şi exploatare încheiate de A. şi B. SRL (loturi aparţinând familiilor NN. şi F.).

S-a reţinut de către instanţe că A. şi B. SRL nu au urmărit să-şi însuşească bunul altuia, însă ar fi acceptat această posibilitate în lipsa hotarului fizic, adică ar fi săvârşit infracţiunea de furt de arbori cu intenţie indirectă sau din culpă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii şi uz de fals, s-a arătat că instanţa a considerat că s-a săvârşit prin declararea în fals a calităţii de proprietar în contractul de pază nr. x/2010, deşi A. nu a cumpărat pădurea prin act autentic. Actul ar fi fost falsificat şi prin completarea pe acelaşi înscris a suprafeţelor de teren, pentru care s-a convenit prestarea serviciilor de pază între Ocolul Silvic Domneşti şi A..

În opinia inculpaţilor, faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, iar societatea a fost condamnată la amendă penală, nu sunt fapte prevăzute de legea penală ca infracţiuni, întrucât împrejurarea că B. SRL a primit autorizaţie de exploatare fără să fi cumpărat masă lemnoasă prin act autentic nu constituie infracţiune, nu este faptă prevăzută şi sancţionată de legea penală.

În realitate, actul de achiziţie masă lemnoasă pe picior prin act sub semnătura privată este un act permis de legea civilă şi de normele silvice, care dă dreptul titularului de a cere APV şi autorizaţie de exploatare. De altfel, normele legale permit emiterea autorizaţiei de exploatare dacă există acordul proprietarului pădurii.

În susţinerea motivelor de recurs în casaţie, s-a invocat art. 4 din Instrucţiunile emise de MADR/MMP în 2008 şi 2011, privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, care completează Codul silvic, astfel că titular al autorizaţiei de exploatare poate fi societatea forestieră atestată (cum este şi B. SRL) care a încheiat convenţie de exploatare cu proprietarul masei lemnoase pe picior, ori care a cumpărat masă lemnoasă pe picior, sau proprietarul persoană fizică, acesta din urmă însă numai pentru maximum 20 mc.

S-a mai susţinut că legea nu prevede nicio condiţie de formă în privinţa acordului de exploatare, astfel încât acesta urmează dreptul comun, guvernat de principiul consensualismului, conform art. 1169 C. civ. şi, de asemenea, nu prevede nicio condiţie de formă nici pentru actul de cumpărare a masei lemnoase pe picior, actul consensual fiind suficient ad validatem, iar actul sub semnătura privată fiind suficient ad probationem.

În speţă, A. şi B. SRL au încheiat cu proprietarii puşi în posesie conform legii fondului funciar, antecontractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, acte prin care s-a convenit în mod expres şi în privinţa acordării dreptului de exploatare din momentul semnării actului şi încasării preţului, fie acte de vânzare sub semnătura privată, cu achitarea integrală a preţului şi predarea pădurii în posesie, acte perfect valabile în privinţa vânzării masei lemnoase pe picior.

Astfel, societatea B. SRL, fiind societate autorizată în domeniul activităţii de producţie forestieră, a îndeplinit cerinţele art. 4 din Instrucţiuni pentru a dobândi în mod valabil autorizaţie de exploatare, în baza convenţiilor de exploatare încheiate cu proprietarii pădurilor şi/sau în baza actelor prin care A./B. SRL a achiziţionat masă lemnoasă pe picior.

Pe de altă parte, recurenţii susţin că şi în situaţia în care nu s-ar fi încheiat niciun act scris între proprietarii de terenuri cu vegetaţie forestieră pe care s-au constituit partizile de producţie şi societatea B. SRL şi A., ci doar acorduri consensuale, conform art. 1166, 1169 C. civ., în condiţiile în care toţi proprietarii de terenuri au declarat în dosar că au transmis inculpaţilor toate drepturile asupra pădurilor, inclusiv dreptul de exploatare şi nu au nicio pretenţie civilă sau penală, acest fapt este suficient pentru a constata că au fost respectate dispoziţiile art. 4 din Instrucţiuni privind dreptul de exploatare şi nu a fost săvârşită nicio faptă penală, potrivit art. 1174 alin. (1) şi (2) şi art. 1178 C. civ.

În opinia inculpaţilor, a nesocoti dreptul de dispoziţie al proprietarilor de terenuri cu vegetaţie forestieră de a dispune liber de bunul lor (cu respectarea normelor silvice) şi faptul de a impune o formă a actului necerută de lege, sub sancţiunea închisorii, reprezintă o ingerinţă nepermisă asupra dreptului de proprietate şi a libertăţii actelor civile, precum şi o ingerinţă gravă asupra libertăţii persoanei, care contravine art. 6 şi 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Primului Protocol adiţional la Convenţie.

În consecinţă, în raport de probele administrate în cauză, din înscrisuri şi din declaraţiile martorilor rezultând acordul expres al proprietarilor de terenuri pentru exploatarea masei lemnoase de pe terenul lor, în raport de dispoziţiile legale privind libertatea convenţiilor şi forma actelor civile, precum şi dispoziţiile art. 4 din Instrucţiuni, rezultă, în opinia recurenţilor, că actele materiale reţinute în decizia penală atacată nu sunt prevăzute ca fapte penale, aspect ce conduce la achitare în privinţa infracţiunii de "tăiere fără drept de arbori".

Totodată, s-a susţinut că, faptul de a se fi emis acte de punere în valoare (APV) de către Ocolul Silvic şi autorizaţii de exploatare (AE) fără să fi fost în prealabil încheiate contracte de pază între Ocolul Silvic şi proprietarii de terenuri, nu constituie infracţiune, ci contravenţie (Legea nr. 171/2010). Fapta de a nu se încheia contract de pază pentru loturile de pădure în care urmează să se desfăşoare producţie forestieră constituie contravenţie, iar nu infracţiune, potrivit art. 16 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind contravenţiile silvice şi se sancţionează cu amendă, nu cu închisoarea.

Astfel, s-a arătat că inculpaţii au fost condamnaţi la 4 ani închisoare, respectiv la amendă penală, pentru o faptă care nu este prevăzută ca infracţiune de legea penală.

Mai mult, omisiunea imputată nici nu există, întrucât Ocolul Silvic a încheiat contracte de pază şi cu persoanele puse în posesie după ce au primit titlurile de proprietate. Aceste contracte nu au fost reziliate, iar obligaţiile au fost preluate ulterior de A., conform convenţiilor încheiate cu aceştia, fiind concentrate toate obligaţiile într-un singur act pentru toate suprafeţele, inclusiv pentru pădurea deja deţinută în proprietate de A. din 2006, pentru care există, de asemenea, contract de pază (contract nr. x/2010).

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. a) Codul silvic, Ocolul Silvic Domneşti a asigurat continuitatea serviciilor de pază după ce s-au restituit terenurile către proprietari, până în anul 2013 (adică şi în perioada 2010 - 2012), aspect certificat prin adresa E. depusă la dosarul de apel, iar faptul că două autorizaţii de exploatare nu au fost semnate de Şeful de Ocol, nu constituie infracţiune, ci constituie contravenţie, potrivit art. 16 lit. a) din Legea nr. 171/2010.

S-a arătat că şi în cazul în care lipsa semnăturii Şefului de Ocol pe cele două autorizaţii emise ar echivala cu lipsa totală a celor două acte, nici în această situaţie fapta nu constituie infracţiune, ci constituie contravenţie, conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 171/2010 şi se sancţionează cu amendă. În speţă, pentru toate cele 5 partizi au fost emise autorizaţiile în sistemul SUMAL, iar conform legii, emiterea autorizaţiilor se generează electronic. Lipsa semnăturii pe formularul printat nu este sancţionată.

În concluzie, lipsa semnăturii Şefului de Ocol pe două AE emise în SUMAL nu constituie faptă prevăzută şi sancţionată de vreo lege penală, ci constituie contravenţie, dacă autorizaţia ar lipsi complet, astfel încât şi pe acest motiv se impune achitarea inculpaţilor.

S-a arătat că instanţa de apel, precum şi instanţa de fond, însuşind opinia Parchetului, au dat un alt conţinut constitutiv infracţiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 108 şi art. 107 Cod silvic, care nu are suport legal, adăugând elementului material al laturii obiective fapte care nu sunt prevăzute ca încălcări ale legii şi nu intră în conţinutul legal al acestei infracţiuni.

Astfel, deşi art. 108 Cod silvic nu arată ce se înţelege prin tăiere fără drept de arbori, respectiv care încălcări ale normelor silvice constituie element material al infracţiunii, latura obiectivă a infracţiunii rezultă, în opinia recurenţilor, din prevederile art. 13 lit. p) din Instrucţiunile MMP din 03.06.2011, şi anume tăierea unor arbori nedestinaţi exploatării, pentru care nu s-a emis APV avizat şi care nu au fost marcaţi în vederea exploatării.

Deopotrivă, săvârşirea infracţiunii este eminamente condiţionată de producerea unui prejudiciu pentru fondul forestier. Or, potrivit art. 33 alin. (3) din Anexa 1 la Legea nr. 46/2008, lucrările de exploatare forestieră realizate conform instrucţiunilor tehnice nu reprezintă prejudiciu adus pădurii.

Astfel, lucrările de exploatare făcute cu respectarea APV şi a marcajelor realizate conform APV nu constituie prejudiciu adus pădurii, implicit nu constituie infracţiune de tăiere fără drept.

Cum din actele şi lucrările dosarului rezultă că nu s-au recoltat arbori nemarcaţi conform APV avizat de MM. în concordanţă cu amenajamentul silvic, aşa cum s-a constatat şi prin expertiza tehnică judiciară efectuată la fond, precum şi în raportul MM. realizat la cererea organului de urmărire penală, cum nu a existat prejudiciu pentru fondul forestier, în speţă nu există, în opinia recurenţilor, infracţiunea de tăiere fără drept de arbori.

De asemenea, s-a mai arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel şi instanţa de fond au condamnat inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de furt cu intenţie indirectă sau din culpă, faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de furt se săvârşeşte exclusiv cu intenţie directă, care presupune reprezentarea faptului că bunul aparţine altuia şi scopul de a însuşi bunul altuia pe nedrept. Or, sub aspectul laturii subiective, instanţele au reţinut că inculpaţii nu au urmărit să-şi însuşească bunul altuia, că au cerut APV, marcare şi autorizaţie de exploatare pentru terenurile identificate prin titlurile depuse la dosarul partizii, şi prin planurile de amenajament deţinute de Ocol şi MM. Marcarea s-a făcut cu respectarea planurilor de amenajament, iar exploatarea a respectat arborii marcaţi în teren. Or, chiar dacă a reţinut aceste aspecte, instanţa a considerat că este posibil că inculpaţii să fi acceptat că marcajele nu s-au realizat în terenul lor, ceea ce înseamnă posibilă culpă, posibilă intenţie indirectă. Dar furtul din culpă sau cu intenţie indirectă nu este prevăzut de lege.

Totodată, s-a susţinut că instanţa de apel şi instanţa de fond au condamnat inculpaţii pentru uz de fals conform art. 291 C. pen., constând în aceea că în contractul de pază nr. x/2010 s-ar fi menţionat în fals că A. şi B. SRL au calitatea de proprietari ai pădurii, suprafaţa aflată în pază s-a completat faţă de cea iniţial menţionată pe acelaşi înscris, ceea ce ar face ca înscrisul să fie fals, deşi nu se contestă realitatea faptelor consemnate, respectiv, realitatea prestării serviciilor de pază pentru toată suprafaţa din act.

În acest sens, recurenţii au arătat că menţiunea care nu este de natură să producă efecte juridice nu este susceptibilă de fals sau uz de fals, inculpaţii A./SC B. SRL fiind deţinătorii (posesorii) pădurilor în care s-au constituit partizile. Calitatea de proprietar menţionată în contractul de pază nu are nicio relevanţă juridică, în opinia recurenţilor, contractul fiind valabil încheiat şi cu deţinătorul.

Totodată, fapta de a se completa obiectul unui contract pe acelaşi înscris, în condiţiile în care aspectele consemnate concordă cu realitatea, nu constituie infracţiune, respectiv nu se contestă faptul că Ocolul Silvic a asigurat pază pentru 45 ha.

Pentru toate aceste considerente, inculpaţii au solicitat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se constate că toate faptele (actele materiale) pentru care s-a dispus condamnarea pentru fals, uz de fals, tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori nu sunt prevăzute de legea penală şi nu intră în conţinutul constitutiv legal al infracţiunilor prevăzute de art. 108 şi 110 Cod silvic şi art. 291 C. pen., prin urmare, să se dispună achitarea inculpaţilor şi respingerea acţiunii civile.

În susţinerea motivelor de recurs în casaţie subsumate dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că, în ceea ce priveşte faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, C. pen. din 1968 este mai favorabil, atât în privinţa sporului facultativ, cât şi în privinţa amenzii pentru persoana juridică, dar în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de Legea nr. 46/2008, legea mai favorabilă este legea nouă.

În opinia inculpaţilor, a nu se aplica dispoziţiile Codului silvic nou, care sunt mai favorabile, pe motiv că, în cazul infracţiunilor prevăzute de C. pen., este mai favorabil C. pen. vechi, reprezintă o încălcare fără suport legal şi obiectiv a principiului retroactivităţii/ultraactivităţii legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.).

Prin urmare, aplicându-se Codul silvic vechi, prin hotărârea recurată au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu încălcarea art. 5 C. pen.

S-a apreciat că, în mod nelegal s-au aplicat inculpaţilor limitele de pedeapsă prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, în condiţiile în care nu s-a produs niciun prejudiciu fondului forestier.

Pe de altă parte, recurenţii au invocat şi faptul că chiar în situaţia în care prejudiciul ar fi egal cu toată masa lemnoasă recoltată, în cauză nu s-a stabilit în mod legal valoarea masei lemnoase recoltate, ceea ce atrage greşita stabilire a limitelor de pedeapsă.

Astfel, nu s-a arătat în raportul MM. nr. 8895/30.09.2014 care au fost criteriile pentru care masa lemnoasă exploatată face parte din pădurile încadrate prin amenajamente silvice în grupa I funcţională, pentru a fi aplicabile normele privind dublarea valorii, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008.

Mai mult, exploatarea masei lemnoase a avut loc în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012 (când erau în în vigoare OM 1343/2010 care stabilea un preţ de 74 RON/mc masă lemnoasă pe picior, precum şi OM 2353/2011 care stabilea un preţ de 71 RON/mc masă lemnoasă pe picior). Or, calculul valorii masei lemnoase s-a făcut de MM. în baza ordinului 3283/23.08.2012 care stabilea un preţ de 85 RON/mc masă lemnoasă pe picior.

Deşi în cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat un raport de expertiză, acesta a fost ignorat de instanţele de fond şi de apel, raportând valoarea pe baza căreia s-a făcut individualizarea pedepsei la un raport extrajudiciar, ipotetic şi care nu concorda cu raportul judiciar necontestat de părţi sau parchet.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat, deopotrivă, nelegală hotărârea recurată, întrucât s-a dispus plata sumei de 140.000 RON către moştenitorii lui F., în condiţiile în care această plată nu are niciun corespondent în vreo pagubă produsă acestora şi ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză pentru F. şi o sancţiune fără temei legal şi faptic pentru inculpaţi. Valoarea masei lemnoase recoltate este de 62.780 RON, una dintre moştenitoarele defunctului, OO. a primit suma de 7.000 RON, aşa încât diferenţa dintre suma stabilită de instanţă de 140.000 RON şi suma care s-ar fi cuvenit celorlalţi moştenitori - 55.780 RON, reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză pentru PP..

De asemenea, s-a apreciat că sumele calculate în favoarea familiei NN. au fost deja achitate, astfel că nu se poate dispune nici plata acestora către alte persoane (F.), neexistând niciun temei legal; nici confiscarea sumei de 21.496 RON nu este legală, aceasta fiind achitată de A. către moştenitorii lui NN., cu care s-a încheiat o mediere aflată la dosar.

S-a mai susţinut că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 1470 C. civ. care arată că orice plată presupune o datorie, precum şi dispoziţiile art. 703 alin. (1) C. proc. civ. privind stingerea dreptului de executare în situaţia în care obligaţia a fost deja plătită.

Sumele pentru care s-a dispus păstrarea sechestrului nu au nicio corespondenţă în obligaţiile de plată stabilite prin hotărâre şi reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate, sancţionat de art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere faptul că bunurile au valoarea menţionată în actele de dobândire şi/sau în certificatele fiscale independent de soluţia pe latura penală, s-a solicitat să se dispună ridicarea sechestrelor de pe bunuri în valoare de 2.281.374,62 RON - 580.000 RON = 1.701.374,62 RON şi ridicarea sechestrelor care indisponibilizează bunuri care nu sunt necesare garantării reparaţiei pentru suma de 55.580 RON stabilită în favoarea moştenitorilor lui F.

În cuprinsul aceloraşi motive de recurs în casaţie, inculpaţii au solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin completarea motivelor de recurs în casaţie formulate de aceiaşi inculpaţi la data de 22.10.2018, fără a se relua expunerile din cererea de recurs în casaţie iniţial formulată, în privinţa infracţiunii de furt de arbori, pentru care au fost trimişi în judecată, inculpaţii au arătat că instanţa de apel nu a analizat dacă fapta există sub aspectul laturii obiective, nu a analizat motivele de apel în care s-a arătat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă existenţa faptei.

S-a apreciat că hotărârea recurată, astfel cum a fost motivată, este nelegală, întrucât instanţa a dispus condamnarea în baza art. 108 C. silvic pentru fapte care în realitate nu sunt prevăzute de legea penală.

În opinia inculpaţilor, faptul că societatea autorizată pentru lucrări forestiere nu este proprietarul terenului cu vegetaţie forestieră pe care se aprobă exploatarea, nu constituie infracţiune, ci este faptă permisă de lege. Autorizaţia de exploatare se eliberează, de regulă, firmelor autorizate pentru producţie forestieră, iar nu în favoarea persoanelor fizice, potrivit art. 4 alin. (1) şi (4) din Instrucţiuni. Legea nu cere ca firmele autorizate pentru producţie forestieră să fie proprietarul terenului cu vegetaţie forestieră, exploatarea realizându-se în mod legal în baza convenţiilor de exploatare forestieră încheiate cu proprietarii sau deţinătorii pădurilor, sau în baza convenţiilor prin care s-a cumpărat masă lemnoasă pe picior (în privinţa convenţiilor nu se prevede nicio condiţie de formă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1166, art. 1178, art. 1240 C. civ.).

Având în vedere faptul că Societatea B. SRL este autorizată pentru servicii forestiere, având în vedere faptul că prin actele de vânzare-cumpărare încheiate sub semnătura privată a cumpărat masă lemnoasă pe picior, achitând preţul [ipoteză prevăzută de art. 4 alin. (4) lit. a) din Instrucţiuni], iar prin antecontractele de vânzare-cumpărare a convenit cu promitenţii vânzători şi asupra transmiterii dreptului de exploatare de la data semnării actelor [ipoteză prevăzută de art. 4 lit. b) din Instrucţiuni], s-a apreciat că instanţele, în mod nelegal, au dispus condamnarea la câte 4 ani de închisoare şi la amendă penală, pe motiv că societatea B. SRL nu era proprietar legal al zonei împădurite.

De asemenea, s-a apreciat că faptul că proprietarii cărora li s-a reconstituit dreptul, având emise titluri de proprietate, nu ar fi fost puşi în posesie, nu încalcă nici normă silvică, iar procesele-verbale de punere în posesie sunt prealabile emiterii titlului de proprietate şi sunt menţionate în fiecare titlu de proprietate. Fapta de a încheia convenţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Instrucţiuni cu proprietarii care nu ar avea procese-verbale de punere în posesie, nu este prevăzută de legea penală.

Recoltarea de produse principale şi secundare din fondul forestier, iar nu numai a produselor accidentale, afectate de factori biotici, nu reprezintă fapte prevăzute de legea penală.

În concluzie, s-a apreciat că produsele lemnoase supuse recoltării sunt, potrivit legii, şi produsele principale, şi secundare şi produsele de igienă, iar nu numai produsele accidentale, afectate de factori biotici. Amenajamentul silvic stabileşte modul şi cantitatea de recoltat într-un plan decenal, fără ca actele de recoltare de produse principale sau secundare să constituie faptă prevăzută de legea penală.

Inventarierea şi marcarea arborilor în vederea exploatării nu constituie fapte prevăzute de legea penală, ci constituie acte obligatorii prevăzute de normele silvice.

Prin urmare, faţă de toate aceste aspecte, inculpaţii A. şi B. SRL au solicitat admiterea recursului în casaţie formulat.

Cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. s-a întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o cauză care nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate iniţial la data de 08.08.2018, inculpatul C. a susţinut, în esenţă, că fiecăreia dintre faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare cu executare, îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce înseamnă, în opinia sa, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât instanţa de apel atunci când a analizat modul de întocmire a documentaţiei silvice, a reţinut că inculpatul a respectat legea şi a menţinut toate soluţiile de achitare dispuse de către instanţa de fond prin Sentinţa penală nr. 47/21.02.2018, astfel că, sub aspectul celor 20 de soluţii de achitare, sentinţa primei instanţe a rămas definitivă.

S-a arătat că s-a dispus condamnarea de către instanţa de apel pentru cele trei presupuse fapte de complicitate la tăiere fără drept de arbori şi o presupusă faptă de complicitate la furt de arbori la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru presupusul considerent că inculpatul nu ar fi întocmit corect dosarele de partidă.

Critica pe care o formulează inculpatul vizează împrejurarea că faptele pentru care a fost condamnat nu pot fi catalogate ca infracţiuni deoarece le lipseşte un element esenţial al infracţiunii şi anume, nu există probe din care să rezulte că presupusul prejudiciu ar exista şi că acesta ar depăşi de peste 50 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior

Acest element esenţial al infracţiunii trebuia analizat şi în raport de prevederile art. 3 şi art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 85/2006 (în formă valabilă la dată săvârşirii presupusei fapte), însă, la dosar, nu există un astfel de calcul sau o astfel de determinare a unui presupus prejudiciu. Mai mult, la dosarul de fond există o expertiză silvică, în care se concluzionează că personalul silvic a respectat legislaţia silvică şi că pentru niciuna dintre partizi, nu există prejudiciu.

De asemenea, s-a considerat că raportarea din rechizitoriu referitoare la faptul că presupusul prejudiciu s-a stabilit printr-un calcul făcut după APV-uri este contrară dispoziţiilor art. 3 şi art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 85/2006 (în formă valabilă la dată săvârşirii presupusei fapte), cu atât mai mult cu cât trebuie avută în vedere valoarea unui mc de masă lemnoasă pe picior aferentă anilor 2010 şi 2011 şi nu valoarea stabilită la nivelul anului 2012 aşa cum s-a stabilit prin rechizitoriu.

Aşadar, recurentul inculpat a apreciat că a fost condamnat pentru o faptă care nu reprezintă infracţiune şi care nu este prevăzută în legea penală, complicitatea la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori fiind condiţionată obligatoriu de existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie într-un anumit cuantum şi anume să depăşească de peste 50 de ori valoarea unui mc de masă lemnoasă pe picior.

La întocmirea dosarelor de partidă a fost respectată legislaţia silvică, iar tăierea de arbori s-a făcut legal fără producerea de prejudicii.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere concluziile raportului de expertiză silvică efectuat în cauză.

S-a arătat că, pe lângă cererile de marcare, declaraţii pe propria răspundere şi alte documente valabile, în cauză, la dosarul fiecărei partizi, există APV-uri (aprobate de către MM. Ploieşti), delegaţii de marcă, autorizaţie de exploatare valabilă, procese-verbale de primire şi de reprimire semnate de către şeful de Ocol [înregistrate în SUMAL conform art. 20 alin. (5) din H.G. nr. 996/2008], cantităţile exploatate sunt în deplină concordanţă cu SUMAL-ul şi cu actele întocmite.

Astfel, inculpatul a apreciat că a fost condamnat nelegal pentru trei presupuse fapte de complicitate la tăiere fără drept de arbori pentru care nu există prejudiciu, deşi textul de lege condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unui prejudiciu care să depăşească de peste 50 de ori preţul unui mc de masă lemnoasă pe picior.

De asemenea, recurentul a susţinut că a fost condamnat nelegal pentru o presupusă fapta de complicitate la furt de arbori pentru care s-a dovedit că nu există prejudiciu, deşi textul de lege condiţiona existenţa infracţiunii de producerea unui prejudiciu care să depăşească de peste 50 de ori preţul unui mc de masă lemnoasă pe picior.

Astfel, s-a apreciat că soluţia instanţei de apel de a menţine soluţia primei instanţe pe latura civilă şi de a-l obliga la plata unui presupus prejudiciu nu este legală, pentru că, pe de o parte, aşa cum a concluzionat expertiză silvică acest prejudiciu nu există, iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că acest prejudiciu ar exista, atunci instanţa trebuia să respecte prevederile art. 3 şi art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 85/2006, respectiv 50% din acest presupus prejudiciu trebuia pus în sarcina presupusului proprietar de pădure privată care afirmă că nu a încheiat contract de pază.

S-a solicitat să se constate că nu este indicată în concret nicio încălcare a unui text din conţinutul unei legi sau ordonanţe, iar simpla enumerare a unor texte de lege şi a unor presupuse stări de fapt, fără a se face şi o motivare amănunţită cu privire la existenţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, nu echivalează cu stabilirea vinovăţiei inculpatului C.

Cu referire la încheierea contractului de prestări servicii silvice, nu se menţionează de către instanţa de apel care a fost, în mod expres, textul de lege încălcat de către inculpat, iar ca urmare a acestei împrejurări, nu se indică, în concret, nici care a fost presupusul prejudiciu creat, deoarece faptele pentru care a fost condamnat trebuie să aibă drept scop o pagubă sau o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane (prin urmare, paguba trebuie să fie efectivă şi cuantificabilă). Contractul de prestări servicii silvice nr. 3924/30.08.2010 a mai fost semnat şi analizat la momentul încheierii lui, pe lângă inculpaţii D. şi C., şi de către alţi doi funcţionari ai Ocolului Silvic Domneşti, care au avut calitatea de inculpaţi în faza de urmărire penală, QQ. (care era responsabil tocmai cu pază pădurilor în cadrul Ocolului silvic) şi RR. (contabilul Ocolului silvic). Or, cu privire la aceste două persoane, în mod inechitabil, procurorul a dispus clasarea cauzei şi aplicarea unei amenzi administrative, deşi nu exista nicio probă care să facă diferenţa între presupusa activitate infracţională a recurentului şi presupusa activitate infracţională a celor doi funcţionari.

Tot cu referire la contractul de prestări servicii silvice, recurentul a arătat că acuzaţiile parchetului pornesc de la împrejurarea că acesta ar fi fost falsificat de inculpatul C.

În opinia inculpatului, falsificarea înscrisului oficial trebuie să se facă în momentul sau cu ocazia întocmirii lui de către funcţionar. Potrivit expertizei criminalistice grafice nr. 250226/11.02.2015, presupusul fals s-a realizat într-un moment ulterior, iar această împrejurare echivalează cu neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii. Astfel, deşi proba ştiinţifică nu confirmă că inculpatul C. a falsificat Contractul de prestări servicii silvice nr. 3924/30.08.2010, acesta este trimis în judecată pentru abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals, complicitate la tăiere fără drept de arbori, respectiv complicitate la furt de arbori, infracţiuni care au avut ca punct de plecare şi analiză această presupusă activitate a inculpatului de falsificare a unui contract.

Recurentul a mai arătat că, la data de 07.09.2010, inculpatul A., în temeiul art. 17 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 46/2008, a dat o declaraţie pe proprie răspundere la Ocolul silvic prin care a atestat că este proprietarul pădurii. Potrivit art. 17 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 46/2008, SC B. SRL, înainte de depunerea cererii de marcare a arborilor, avea obligaţia legală de a indica personalului silvic semnele de hotar unde află suprafaţa de pădure.

În baza cererii şi a declaraţiei dată pe propria răspundere, reprezentanţii Ocolului silvic s-au deplasat în limitele de hotar indicate de către reprezentantul SC B. SRL şi au inventariat masa lemnoasă, iar ulterior au procedat la marcarea arborilor.

Prin urmare, inculpatul A. a solicitat marcarea arborilor existenţi în loturi care erau delimitate, iar această marcare s-a realizat de către personalul silvic (care primise delegaţie de marca din partea şefului de ocol) în limitele de delimitare menţionate.

Experţii nu au constatat că datele din carnetele de teren care mai apoi au fost introduse în SUMAL pentru emiterea APV-ului (aprobat de MM. Ploieşti) ar face dovada unor marcări în alte loturi decât în cele care erau delimitate prin borne şi semne silvice naturale şi artificiale. În acest sens au fost întocmite actele de punere în valoare (APV) şi pentru această operaţiune, şeful ocolului silvic, condamnatul D., la data de 06.09.2010 a emis delegaţie de marca pentru personalul silvic, în speţă, inculpatul, pentru ca acesta să fie delegat să utilizeze ciocanul de marcat.

Prin urmare, inculpatul C. s-a deplasat în limita de hotar indicată de către reprezentantul SC B. SRL şi a îndeplinit o sarcină dată de către şeful de ocol care i-a eliberat acea delegaţie nominală de marcat.

Astfel, s-a apreciat că, dacă masa lemnoasă a fost înregistrată în programul SUMAL (atât APV-ul, cât şi autorizaţia de exploatare, cu precizarea că autorizaţia de exploatare nu se poate emite decât dacă programul era accesat prin utilizarea unei parole atribuită exclusiv şefului de ocol), această are o provenienţă legală, conform art. 20 alin. (4) şi (5) din Normele din 27.08.2008, aprobate prin H.G. nr. 996/27.08.2008, dispoziţii legale în vigoare la data săvârşirii presupuselor fapte descrise în rechizitoriu. Controlul de legalitate s-a realizat şi prin verificările efectuate de către reprezentanţii fostului I.T.R.S.V Ploieşti (actuală Garda Forestieră Ploieşti). În prezent, H.G. nr. 996/27.08.2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, a fost abrogată prin H.G. nr. 470/2014 prin care au fost aprobate noile Norme din 4 iunie 2014 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn.

Prin urmare, în opinia recurentului inculpat, autorizarea s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie valabile la nivelul anului 2010. Exploatarea masei lemnoase s-a realizat după întocmirea întregii documentaţii prevăzută de lege.

Cu privire la presupusul Contract de prestări servicii silvice nr. 3924/30.08. 010, inculpatul a arătat că nu a avut cunoştinţă de acest act presupus a fi falsificat şi nu el este autorul falsului.

În opinia inculpatului, se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală şi cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, pentru că legea nu mai prevede că temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, iar singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective nu poate fi decât cel de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzuta de legea penală.

Prin cererea completatoare de recurs în casaţie formulată de acelaşi inculpat, la data de 16.10.2018, în esenţă, s-a arătat că nu s-au luat în consideraţie dispoziţiile art. 6 din C. proc. pen. şi efectele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României, prin tripla incriminare a faptelor cu acelaşi conţinut, în abuz în serviciu şi ulterior în complicitate la tăieri de arbori fără drept şi complicitate la furt de arbori, aspect care a generat soluţii contrare, încălcându-se principiul unicităţii incriminării faptei, a art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

S-a opinat că, prin lege penală se înţelege, potrivit art. 173 din C. pen., orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la dată adoptării lor aveau putere de lege, iar considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României indică raţiunile prin care elementele de reper, latura obiectivă şi conţinutul unei infracţiuni trebuie stabilit prin reglementări la nivel de lege, ceea ce nu se întâmplă în cazul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din Codul silvic.

S-a mai arătat că nu s-a analizat dezincriminarea faptei de tăiere de arbori fără drept - incriminată ca infracţiune în Codul silvic - prin art. 8 şi art. 14 lit. a) din Legea nr. 171/2010 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, prin care conţinutul acestei infracţiuni a fost restrâns, instituindu-se pentru aceeaşi faptă şi răspundere contravenţională, fără a se stabili prin lege înţelesul sintagmei tăiere fără drept şi preţul metrului cub pe picior masă lemnoasă.

În acelaşi sens, s-a criticat lipsa reglementării prin lege a conţinutului laturii materiale a infracţiunii de tăiere de arbori fără drept din Codul silvic comparativ cu fapta contravenţională din Legea nr. 171/2010, raportat la lipsa definirii sintagmei "prejudiciu stabilit în condiţiile legii" la data faptelor, în condiţiile în care o parte a acestor fapte au devenit contravenţie şi nu infracţiune.

Totodată, s-a invocat faptul că în cuprinsul deciziei recurate nu este prevăzută exact data fiecăreia din faptele pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, din anul 2010 până în prezent, modul de calcul al preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, elementul de departajare între cele două forme de răspundere penală şi contravenţională, nu este reglementat prin lege.

În intervalul 2010 - 2018, s-au emis ordine de ministru, fiecare cu un conţinut diferit, cu preţuri diferite, astfel că la data condamnării, nu s-a indicat modul de calcul la care se raportează "prejudiciul stabilit în condiţiile legii", în condiţiile în care expertiza care a concluzionat lipsa prejudiciului a fost înlăturată de instanţă, cu încălcarea art. 6, 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa incriminării prin lege precisă, clară a faptelor pentru care acesta a fost condamnat în condiţiile în care sintagma "tăiere fără drept" nu este definită prin lege, iar înţelesul acestei sintagme este restrâns prin Instrucţiunile de aplicare ale Codului silvic doar la tăierea fără drept a arborilor nedestinaţi exploatării, cum nu a fost definit nici modul de calcul al raportării legate de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Nu este stabilită prin lege nici definiţia sintagmei "partiza" la care se face referire în decizia recurată pentru a se face controlul de legalitate.

Acest calcul este element de departajare între fapta ce reprezintă contravenţie sau infracţiune şi din decizia recurată nu rezultă modul de calcul al acestei valori şi de indicare a formulei care să permită verificarea legalităţii acestui element al laturii obiective a infracţiunii silvice în discuţie.

În motivarea recursului în casaţie legat de lipsa faptei prevăzută de legea penale, sub aspectul dublei incriminări a aceleiaşi fapte, în contextul achitării pentru acestea şi al condamnării tot pentru acestea, inculpatul a arătat că prin decizia recurată, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a fost tratată de două ori în raport de două incriminări care au acelaşi conţinut pentru a se dispune condamnarea inculpatului C.

Tripla incriminare a aceloraşi fapte ce au legătură cu nerespectarea obligaţiilor de serviciu, cu îndeplinirea defectuoasă a acestora rezultă din hotărârea recurată, în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de abuz în serviciu, pentru care a fost achitat definitiv prin Sentinţa penală nr. 47/2017, dar şi pentru complicitate la tăiere de arbori fără drept şi complicitate la furt de arbori cu referire la conduita acestuia legat de dosarele partizei, fără a se indica acte, fapte concrete ce nu se referă la atribuţiile de serviciu îndeplinite defectuos, cu precizarea în clar a datei fiecăreia din cele 4 fapte pentru care a fost condamnat, ce nu se circumscriu încadrării de abuz în serviciu, ci în fapte de complicitate la tăiere fără drept de arbori şi complicitate la furt de arbori.

Tripla incriminare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu este evidentă şi ţine de elementele de tipicitate ale fiecăreia din infracţiunile în discuţie, dincolo de lipsa indicării legăturii de cauzalitate pe fiecare dintre inculpaţi cu atribuţiile ce le reveneau în mod concret din lege, legislaţie secundară, terţiară, fişa postului şi contribuţia raportat la data faptei. Infracţiunea de tăierea de arbori fără drept nu este precis definită prin lege, ci doar enunţată încălcându-se art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru că din art. 108 din Legea nr. 46/2008 lipsesc elementele de identificare a sintagmei "fără drept" stabilită prin lege în contextul în care legea trebuie să fie clară precisă şi definirea unei infracţiuni se impune a fi precisă, clară, accesibilă, previzibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Analizând art. 108 lit. d) din Legea nr. 46/2008, prin prisma celor cuprinse în legislaţia subsecventă, respectiv prin Instrucţiuni "Reguli silvice privind exploatarea masei lemnoase" rezultă că tăierea fără drept se referă la "tăierea arborilor nedestinaţi exploatării" şi nu la orice tăiere de arbori, ori arborii marcaţi se presupune că sunt destinaţi exploatării, ceea ce face imposibilă incriminarea sub aspectul invocat.

Existenţa infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, şi evident de complicitate la tăiere de arbori fără drept şi individualizarea pedepsei este raportată la valoarea prejudiciului care, în penal, nu numai că ţine de tipologia infracţiunii, dar trebuie probată. Or, concluziile expertizei dispusă de instanţa nu confirmă existenţa unui prejudiciu şi cu atât mai puţin în valorile reţinute prin decizia recurată, fiind contradictorie şi cu lipsa părţilor civile care să se constituie pentru această valoare totală ipotetic evidenţiată.

Lipsa motivării deciziei penale atacate, sub aspectele legate de data fiecăreia dintre cele cinci fapte apreciate a fi infracţiuni, raportat la atribuţiile de serviciu ale inculpatului C. şi ale contribuţiei acestuia, în condiţiile în care a avut loc o rejudecare în apel şi o nouă încadrare juridică, face imposibil de efectuat, în opinia recurentului, controlul de legalitate a hotărârii recurate.

Problema de drept în discuţie este, în opinia recurentului, dacă îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu ce nu derivă din lege, astfel că nu este incriminată prin infracţiunea de abuz în serviciu, poate fi incriminată ca şi participaţie indirectă, respectiv ca şi complicitate la o infracţiune silvică, în condiţiile în care elementul de tipicitate al fiecăreia din aceste trei infracţiuni este acelaşi prejudiciu, dacă ele există şi acţiunile şi omisiunile ce au generat îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, existând un conţinut comun.

Analizând rechizitoriul din perspectiva aspectelor apreciate de acuzare a fi imputabile inculpatului, acesta a arătat că rezultă cu evidenţă conţinutul comun şi aprecierea existenţei rezoluţiei unice, încălcându-se principiul incriminării aceleiaşi fapte de două sau de trei ori. Prin decizia recurată nu se prezintă, în concret faptele de complicitate la tăiere, fără drept, de arbori respectiv, furt de arbori, latura obiectivă şi subiectivă a fiecărei încadrări juridice a faptelor, în ce se concretizează complicitatea, data la care a avut loc, în ce a constat şi forma Legii nr. 46/2008 aplicabilă la fiecare din cele patru infracţiuni reţinute, în raport de data şi tratamentul mai favorabil, aplicarea legii cele mai favorabile.

În plus, s-a mai susţinut dezincriminarea parţială a faptei în condiţiile în care, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010, constituie contravenţie fapta de tăiere fără drept de arbori dacă valoarea prejudiciului este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 108 alin. (1) din Legea nr. 46/2008.

Pentru toate aceste aspecte, inculpatul C. a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat.

Totodată, inculpatul a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Recurentul inculpat D. a invocat în cererea de recurs în casaţie temeiului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o cauză care nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate, inculpatul D. a arătat, în esenţă, că se subsumează cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., criticile cu privire la încălcarea principiului unicităţii incriminării, în condiţiile în care faptelor ce rezultă din fişa postului li s-a dat o altă încadrare juridică decât cea pentru care se dispusese achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu reglementate prin acte subsecvente legii şi cu atât mai mult prin fişa postului a fost dezincriminată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale. În opinia recurentului, cu încălcarea art. 6 teza finală C. proc. pen., art. 6, 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 4, 5 C. pen. şi a Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, s-a ajuns la condamnarea sa pentru acţiuni tot de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului.

În subsidiar, s-a apreciat că sunt admisibile şi celelalte motive de recurs în casaţie invocate în apel de D., care nu au fost analizate sau pentru care nu au fost prezentate raţionamentele logico-juridice şi probatorii pentru care au fost înlăturate, ele rămânând nesoluţionate prin decizia recurată.

O altă critică formulată de inculpat vizează dezincriminarea generată de art. 8 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, precum şi "dezincriminările temporare generate de lipsa reglementării şi la lipsa clarităţii legii la care se referă art. 6, 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce a generat dezincriminarea parţială a infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, introducând contravenţii în locul infracţiunilor, în condiţiile în care la limitările aduse prin norme în definirea sintagmei tăiere fără drept ce a fost explicitată a fi limitată la tăiere fără drept a arborilor nedestinaţi exploatării privind elementul prejudiciu al laturii obiective a infracţiunii silvice pentru care a fost condamnat, în condiţiile în care raportul MM. nr. 8895/30.09.2014 relevă faptul că nu s-a a constatat niciun prejudiciu adus pădurii şi că au stabilit prejudiciul prin prelucrarea informatică a elementelor dendrometrice înscrise în actele de punere în valoare, considerate de organul de urmărire penală că fiind constituite în baza unui act fals".

Prin memoriul ataşat cererii de recurs în casaţie ce conţine o dezvoltare amplă a motivelor de recurs în casaţie invocate, inculpatul D. a arătat, în esenţă, că se impune desfiinţarea hotărârii recurate şi achitarea acestuia ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., potrivit căruia nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă chiar şi sub altă încadrare juridică, art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Deciziei nr. 12/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin aplicarea dublei incriminări sau încadrări, în cadrul aceleiaşi hotărâri, a unor fapte cu acelaşi conţinut, ce ţin de exercitarea atribuţiilor de serviciu în mod defectuos, reglementate prin acte subsecvente legii, pentru care s-au dispus, în acelaşi dosar, două măsuri contradictorii, una de achitare şi cealaltă de condamnare sub o altă încadrare juridică. Respectiv, pentru fapta de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu s-a dispus achitarea ca urmare a aplicării Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României şi Deciziei nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi, ulterior, prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus condamnarea, sub o altă încadrare juridică, pentru complicitate la tăiere de arbori fără drept, însă pentru aceleaşi atribuţii îndeplinite defectuos, prevăzute în fişa postului şi în ordine, ignorând deciziile mai sus aminte, prevederile Constituţiei şi ale art. 6, 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în condiţiile în care autorii faptei de tăiere fără drept de arbori, în urma lipsei vinovăţiei, s-a apreciat că nu răspund penal.

S-a susţinut că îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu nereglementată la nivel de lege nu este infracţiune de serviciu, dar este faptă de complicitate la tăiere fără drept de arbori, în condiţiile în care faţă de cei care au tăiat efectiv arborii s-a clasat cauza apreciindu-se că nu a existat vinovăţie.

S-a mai arătat că lipsa reglementării elementelor laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a determinat şi lipsa reglementării condiţiilor de departajare dintre contravenţia din Legea nr. 171/2010 şi infracţiunile din Legea nr. 46/2008, care se referă, ambele, la fapta de tăiere fără drept de arbori, în condiţiile în care elementul de departajare, valoarea prejudiciului impusă prin Legea nr. 187/2012 s-a stabilit doar prin Legea nr. 4/2015, interval în care, în lipsa reglementării unuia din elementele infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, lipseşte infracţiunea şi legalitatea incriminării, precise, clare, cu încălcarea art. 7 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în condiţiile în care iniţial prejudiciul a avut în vedere criteriul valoare "de la data constatării" şi ulterior "de la data faptei".

Or, încadrarea diferită dată unor atribuţii de serviciu exercitate în mod defectuos, prin aceeaşi hotărâre, şi pronunţarea, mai întâi, a unei soluţii de achitare şi, ulterior, prin modificarea încadrării, şi a unei soluţii de condamnare, tot pentru exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, încalcă, în opinia recurentului, art. 6 C. proc. pen. şi art. 4 din Protocol 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, s-a menţionat şi lipsa reglementării sintagmei tăiere fără drept definită doar prin "reguli" a fi limitată la tăiere fără drept a arborilor nedestinaţi exploatării şi la lipsa posibilităţii raportării la prejudiciu, element al laturii obiective a infracţiunii, urmare a Legii nr. 187/2012 până la apariţia Legii nr. 4/2015, interval de vid legislativ, în care a intervenit dezincriminarea temporară a infracţiunilor.

În opinia inculpatului, principala problemă de drept ce se pune în discuţie este dacă faptele de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ce nu sunt reglementate prin lege a fi fapte penale şi care nu sunt reglementate prin legea penală a fi infracţiuni (raţionament la care se referă Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României), pentru care s-a pronunţat achitarea, pot să reprezinte fapte ce constituie elemente de tipicitate ale unei alte infracţiuni, prin aceeaşi hotărâre judecătorească, respectiv complicitate la infracţiunea de tăiere de arbori fără drept, în condiţiile în care art. 6 teza ultimă C. proc. pen. interzice acest lucru.

De asemenea, o altă problemă de drept, în opinia recurentului, este legată de intervenirea dezincriminării parţiale prin art. 8, art. 14 din Legea nr. 171/2010 în perioada în care unul din elementele de tipicitate ale infracţiunii de tăiere de arbori fără drept a fost restrâns prin art. 13 din Instrucţiuni numai la arbori nedestinaţi exploatării.

Terţiar, s-a mai invocat, tot sub aspectul dezincriminării, şi stabilirea prin lege a prejudiciului şi modul de calcul al acestuia la care se referă Legea nr. 46/2008, Legea nr. 171/2010, urmare a adoptării art. 202 din Legea nr. 187/2012, în contextul în care intervalul 2014 - 2015 nu a existat reglementat acest element. Astfel, s-a apreciat că vidul legislativ din intervalul 2014 - 2015 cu referire la dispoziţiile legale anterior enunţate, determină achitarea faţă de neprevederea faptei ca infracţiune.

Cu privire la infracţiunea de tăiere de arbori fără drept, s-a mai arătat că există mai multe elemente de tipicitate reglementate prin alte norme juridice. Principiul legalităţii impune calitatea legii în acest interval, accesibilitatea, previzibilitatea şi reglementarea prin lege a fiecăruia din elementele laturii obiective a infracţiunii, sens în care s-a invocat vidul de reglementare cu consecinţe în planul dezincriminării infracţiunii, susţinută, în opinia recurentului, şi de Decizia nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Elementul de tipicitate al infracţiunii reprezentând prejudiciul, se calculează la data comiterii faptei, existând şi trimiteri la data constatării faptei. Or, lipsa din hotărârea recurată a datei comiterii faptei şi a modului de calcul al prejudiciului, realitatea prejudiciului, conduce, în opinia recurentului, la neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii, lipsind acest element, fapta constituie contravenţie, conform art. 8 din Legea nr. 171/2010.

S-a susţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, conţinutul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori a fost restrâns, existând şi contravenţie pentru aceeaşi faptă de tăiere de arbori fără drept, elementul de departajare între contravenţie şi infracţiune fiind valoarea prejudiciului real, actual.

Din art. 13 din Instrucţiuni coroborat cu art. 108 din Legea nr. 46/2008 rezultă o dezincriminare parţială a Codului silvic, modificându-se conţinutul sintagmei tăiere arbori fără drept la tăierea arborilor nedestinaţi exploatării, diferenţiere ce nu a fost făcută prin decizia recurată ca element de tipicitate a infracţiunii.

Lipsa reglementării prin lege a valorii preţului şi modului de calcul al prejudiciului în condiţiile art. 202 din Legea nr. 187/2012 în intervalul 2014 - 2015, a generat vid legislativ în reglementarea legală a acestui element al infracţiunii pentru care inculpatul D. a fost condamnat, deci lipsa infracţiunii, prin aplicarea legii mai favorabile intervenită înainte de condamnare.

Concluzionând, inculpatul D. a arătat că motivele recursului în casaţie se referă la neaplicarea Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României şi a art. 6 şi 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legat de unicitatea incriminării unei fapte, precum şi dezincriminarea tacită a infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, în condiţiile art. 202 din Legea nr. 187/2012 pentru intervalul până la adoptarea Legii nr. 4/2015 în lipsa stabilirii prin lege a modului de calcul al prejudiciului care determina achitarea inculpatului.

S-a susţinut că nu s-a indicat modul de calcul la care se raportează "prejudiciul stabilit în condiţiile legii" în raport de expertiza care a concluzionat lipsa prejudiciului şi care a fost înlăturată de instanţă, elemente neprobate, nemotivate, neindicate precis, iar în 2012 s-a impus stabilirea prin lege a acestui preţ, parte a calculului prejudiciului.

S-a mai susţinut că nu este stabilită prin lege nici definiţia sintagmei "partiza" la care se face referire în decizia recurată pentru a se face controlul de legalitate a hotărârii atacate, lipsind calculul prejudiciului ca element de departajare între fapta ce reprezintă contravenţie sau infracţiune, fiind cu atât mai necesară clarificarea acestui element de tipicitate a infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat.

Inculpatul a menţionat că o parte din atribuţiile de serviciu îndeplinite defectuos sunt apreciate prin rechizitoriu ca fiind infracţiune de serviciu, uz de fals şi parte din atribuţii sunt apreciate ca fiind complicitate la tăiere fără drept de arbori, deşi în cauză este vorba de aceeaşi persoană, aceleaşi atribuţii aferente funcţiei, acelaşi prejudiciu, incriminate de două ori în legătură cu aceeaşi rezoluţie de tip infracţional ce au în vedere cele 5 fapte pentru care a fost condamnat şi care se referă la aceleaşi partize.

Dubla incriminare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu, în opinia inculpatului, este evidentă şi ţine de elementele de tipicitate ale fiecăreia din infracţiunile în discuţie, dincolo de lipsa indicării legăturii de cauzalitate pe fiecare dintre inculpaţi cu atribuţiile ce le reveneau în mod concret prin lege, legislaţie secundară, terţiară, fişa postului şi contribuţia raportat la data faptei.

Din analiza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, prin prisma celor cuprinse în legislaţia subsecventă, rezultă că tăierea de arbori fără drept se referă la tăierea arborilor nedestinaţi exploatării, nu la orice tăiere de arbori, ori arborii marcaţi se presupune că sunt destinaţi exploatării, ceea ce face, în aprecierea recurentului, să nu fim în prezenţa unei fapte incriminate penal.

Existenţa infracţiunii de tăiere de arbori fără drept şi evident de complicitate la tăiere de arbori fără drept şi individualizarea pedepsei este raportată la valoarea prejudiciului care nu numai că ţine de tipologia infracţiunii, dar trebuie probat, ori concluziile expertizei dispusă de instanţa nu confirmă existenţa unui prejudiciu şi, cu atât mai puţin, în valorile reţinute prin decizia recurată, fiind contradictorie şi cu lipsa părţilor civile care să se constituie pentru această valoare totală ipotetic evidenţiată.

Lipsa motivării deciziei penale atacate pe aspectele legate de data fiecăreia dintre cele cinci fapte apreciate a fi infracţiuni şi, respectiv, a datei la care a avut loc fiecare dintre acestea, raportat la atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi la contribuţia acestuia, în condiţiile în care a avut loc o rejudecare în apel şi o nouă încadrare juridică, face imposibil de efectuat, în opinia recurentului, controlul de legalitate a hotărârii recurate.

Analizând rechizitoriul din perspectiva aspectelor apreciate de acuzare a fi imputabile inculpatului, acesta a arătat că rezultă cu evidenţă conţinutul comun şi aprecierea existenţei rezoluţiei unice, încălcându-se principiul incriminării aceleiaşi fapte de două ori. Prin decizia recurată nu se prezintă motivele pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, raportat la data faptei, la norma în vigoare şi tratamentul legii celei mai favorabile, dar, mai ales, nu se prezintă, în concret, faptele legate de complicitatea la infracţiunea de tăiere, fără drept, de arbori, latura obiectivă şi subiectivă a faptelor, în ce se concretizează complicitatea, data la care a avut loc, în ce a constat complicitatea şi forma Legii nr. 46/2008 aplicabilă la fiecare din cele cinci infracţiuni reţinute, în raport de data şi tratamentul mai favorabil, aplicarea legii cele mai favorabile.

Inculpatul a mai susţinut că argumentul principal ce se impune a se clarifica de instanţa de recurs este dacă este posibilă dubla incriminare a aceloraşi fapte, omisiuni sau acţiuni impuse prin acte subsecvente legii unui şef de ocol silvic pentru care, prin Sentinţa penală nr. 47 din 21.02.2018 a Judecătoriei Curtea de Argeş, s-a dispus achitarea pentru lipsa faptei, raportat la art. 6 C. proc. pen. şi art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de aspectele mai sus expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii recurate şi achitarea inculpatului D., în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din 4 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., SC B. SRL, C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a trimis cauza completului 10, în compunere de 3 judecători.

De asemenea, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş împotriva aceleiaşi decizii.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş, Înalta Curte a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Înalta Curte a constatat, astfel, că cererea de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 435, art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât calea extraordinară de atac a fost declarată cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei din apel, astfel cum prevede legea şi nu cuprinde cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază.

Întreaga argumentare faptică a cererii de recurs în casaţie poartă asupra faptului că, în raport de dispoziţiile art. 1373 alin. (1) C. civ., între Regia Naţională a Pădurilor - E. şi inculpaţii A. şi SC B. SRL nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale anterior enunţate, neexistând un raport de prepuşenie, astfel că, în mod greşit, a fost obligată Regia Naţională a Pădurilor - E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în solidar cu inculpaţii A. şi SC B. SRL, solicitând înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat, în solidar cu aceşti inculpaţi.

Aşadar, s-a constatat că, în cuprinsul cererii, recurenta nu a precizat însă care este temeiul legal prevăzut de art. 438 C. proc. pen. pe care se sprijină demersul său şi nici motivele pentru care a apreciat că susţinerile făcute se circumscriu unuia dintre cazurile legale de recurs în casaţie.

Prin urmare, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente E. prin Direcţia Silvică Argeş.

În ceea ce priveşte motivele invocate de recurenţii inculpaţi A. şi SC B. SRL în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceştia au susţinut, în esenţă, că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă a infracţiunilor, iar situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţele inferioare nu constituie fapte de natură penală.

Astfel, s-a reţinut, cu titlu prealabil, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. Aşadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel.

Ca atare, Înalta Curte a constatat că numai susţinerile referitoare la faptul că acţiunile comise, în condiţiile date, nu realizează conţinutul vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală, se circumscriu cazului de casare invocat (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), astfel că, fiind îndeplinite şi celelalte cerinţe prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., sub acest aspect recursul în casaţie este admisibil în principiu.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a observat că inculpaţii au invocat, în esenţă, greşita stabilire a legii penale mai favorabile, prin încălcarea art. 5 C. pen., în condiţiile în care dispoziţiile Codului silvic nou sunt mai favorabile inculpaţilor, lipsa prejudiciului, stabilirea în mod nelegal a valorii masei lemnoase recoltate, susţinând că li s-au aplicat pedepse situate în afara limitelor legale stabilite de normele incriminatoare. Totodată, li s-au aplicat "norme mai defavorabile şi pedepse mai mari decât la fond, generând o situaţie mai grea prin propriul apel".

Analizând criticile formulate de recurenţii inculpaţi A. şi SC B. SRL, subsumate cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat, similar celor arătate anterior, că acestea vizează inclusiv aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii recurate, care nu pot fi cenzurate de instanţa supremă pe calea recursului în casaţie. Prin urmare, recursul în casaţie este admisibil numai sub aspectul criticilor de nelegalitate privind aplicarea unor pedepse inculpaţilor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Criticile cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei nu au fost subsumate de către recurenţii inculpaţi A. şi SC B. SRL niciunui caz de casare din cele menţionate în mod expres şi limitativ în art. 438 C. proc. pen., aşa încât Înalta Curte a apreciat inadmisibil recursul în casaţie sub acest aspect.

De asemenea, în raport de motivele invocate de către recurentul inculpat C., s-a reţinut că, pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat suficient de importante încât să conducă la nevoia de a fi rejudecate consecinţele raportului juridic analizat de o instanţă de apel astfel încât legalitatea acestora să fie restabilită. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Din modul în care recurentul a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate a rezultat că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv), recursul în casaţie fiind admisibil în principiu numai sub acest aspect.

Analiza conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori a eventualelor contradicţii între ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţe şi conţinutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reţinute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Prin urmare, s-a reţinut, în raport de criticile recurentului inculpat privind reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator că acestea sunt chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Cu privire la motivele invocate de recurentul inculpat D., s-a constatat că acestea sunt comune, în mare parte, cu cele ale recurentului inculpat C.. Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, a admis în principiu recursul în casaţie formulat, numai sub aspectul motivelor de nelegalitate circumscrise în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul D. din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., SC B. SRL, C. şi D., împotriva Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în limitele precizate.

În ceea ce priveşte cererile de suspendare a executării deciziei de condamnare formulate de inculpaţii A., SC B. SRL şi C., s-a apreciat că se impune discutarea acestora, în condiţii de contradictorialitate, de către instanţa care judecă recursul în casaţie, conform art. 441 C. proc. pen.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., SC B. SRL, C. şi D., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să le respingă ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurenţii inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesară expunerea unor consideraţii teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Aceste consideraţii teoretice au fost avute în vedere şi cu ocazia verificării prealabile efectuate în procedura admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în etapa de filtru fiind declarate admisibile, după cum s-a arătat şi anterior, numai motivele invocate de recurenţi circumscrise, în drept, cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia asupra temeiniciei căilor extraordinare ce fac obiectul cauzei pendinte, verificând motivele invocate de către recurenţii inculpaţi în limitele declarate admisibile prin încheierea pronunţată la data de 4 martie 2019.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile precitate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, fiind o teză distinctă prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., care nu a fost preluată de legiuitor în conţinutul prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi care, oricum, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei şi este dedusă în urma interpretării materialului probator, împrejurări care nu ţin de legalitatea, ci de temeinicia hotărârii.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, se constată că obiectul cenzurii instanţei de recurs în casaţie se limitează la verificarea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor A., SC B. SRL, C. şi D., contestate de aceştia prin motivele formulate.

Potrivit Legii nr. 46/2008 (art. 108, renumerotat 107, în forma republicată, după modificări a Codului silvic) constituie infracţiune silvică, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.

Din analiza motivelor de recurs formulate de cei patru inculpaţi, Înalta Curte constată că se contestă reţinerea de către instanţele de judecată, din fond şi din apel, a caracterul ilicit al tăierilor de arbori, afirmând că aceste acţiuni au fost realizate cu respectarea prevederilor legale. În esenţă, se contestă, astfel, caracterul "fără drept" al tăierilor de arbori ce au făcut obiectul prezentei cauze.

Prin hotărârile pronunţate în cauză, s-a stabilit, cu titlu definitiv, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, comiterea mai multor activităţi, derulate de inculpaţi, cu forme diferite de participaţie, respectiv participaţie improprie în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi SC B. SRL, complicitate în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C. şi D., constând în:

- tăierea fără drept a unui număr de 627 arbori de diferite specii cu un volum total de 1.381,452 mc, rezultând un prejudiciu de 543.198,26 RON care depăşeşte de 6.390,56 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (partida nr. 0964/2010) - inculpaţii A., SC B. SRL, D.;

- tăierea, fără drept, a unui număr de 804 arbori de diferite specii cu un volum total de 2.177,134 mc, rezultând un prejudiciu de 971.920,60 RON care depăşeşte de 11.434,36 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (partida nr. 0965/2010) - inculpaţii A., SC B. SRL, C., D.;

- tăierea, fără drept, a unui număr de 287 arbori de diferite specii cu un volum total de 576,897 mc, rezultând un prejudiciu de 216.290,94 RON care depăşeşte de 2.544,59 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, respectiv a 78 arbori de diferite specii cu un volum total de 118,106 mc, rezultând un prejudiciu de 40.083,26 RON care depăşeşte de 471,56 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (partida nr. 01090/2011) - inculpaţii A., SC B. SRL, C., D.;

- tăierea, fără drept, a unui număr de 297 arbori de diferite specii cu un volum total de 482,498 mc, rezultând un prejudiciu de 175.689,84 RON care depăşeşte de 2066,93 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (partida nr. 01150/2011) - inculpaţii A., SC B. SRL, D.;

- tăierea, fără drept, a unui număr de 408 arbori de diferite specii cu un volum total de 749,019 mc, rezultând un prejudiciu de 276.941,72 RON care depăşeşte de 3.258,13 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (partida nr. 01151/2011) - inculpaţii A., SC B. SRL, C., D..

La stabilirea situaţiei de fapt expuse anterior, s-au avut în vedere mai multe împrejurări, după cum urmează:

În primul rând, s-a reţinut că inculpaţii SC B. SRL şi A. nu aveau niciuna din calităţile cerute de lege titularilor autorizaţiei de exploatare, prevăzute de art. 4 alin. (4) din Ordinul M.A.D.R. nr. 606/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, respectiv din Ordinul nr. 1540/2011, emis de aceeaşi instituţie, situaţie incidentă cu privire la toate partizile constituite enumerate anterior.

De asemenea, contrar prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 606/2008, respectiv art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 1540/2011 conform cărora "Autorizaţiile se emit în două exemplare de către şeful ocolului silvic ce asigură administrarea sau serviciile silvice, dintre care un exemplar pentru ocolul silvic, iar al doilea exemplar pentru titularul autorizaţiei", s-a constatat că pentru partiza 0964/2010 autorizaţia de exploatare nr. 451572 nu era semnată sau, deşi semnată, semnătura nu aparţinea şefului Ocolului Silvic, în cazul autorizaţiei nr. x/15.10.2010 (partida nr. 0965/2010), iar în cazul tăierii celor 78 de arbori din partida nr. 01090/2011 nici nu s-a emis autorizaţie de exploatare.

Cu privire la contractul de prestări servicii silvice nr. 3924 din 30.08.2010, s-a reţinut că acesta şi anexele aferente conţin menţiuni nereale cu privire la calitatea de proprietari ai pădurii a inculpaţilor A., SC B. SRL, cu privire la numărul de înregistrare care nu este atribuit potrivit procedurilor de înregistrare, regăsindu-se şi în cadrul altei convenţii, respectiv cu privire la menţiunile privind suprafaţa - din suprafaţa de 5,25 ha a rezultat suprafaţa de 45,25 ha, adăugându-se cifra 4 în faţa nr. 5,25 şi unitatea amenajistică - din unitatea 7A a rezultat unitatea 6, 7A, 8B, C prin adăugarea cifrei 6 în faţa grupului 7A şi a grupului 8B, C după grupul 7A.

S-a arătat că declaraţiile pe proprie răspundere date de inculpatul A. în faţa Ocolului silvic Domneşti în sensul că este proprietarul pădurii nu sunt conforme realităţii, iar înscrisurile depuse de acesta (antecontracte de vânzare - cumpărare, respectiv înscrisuri sub semnătură privată) nu-i confereau calitatea de proprietar.

Or, pe baza acestor înscrisuri s-au constituit dosarele partizilor relevate anterior şi acestea au fost folosite în vederea emiterii autorizaţiilor de exploatare.

Având în vedere nerespectarea dispoziţiilor legale în întocmirea documentaţiei aferente exploatărilor forestiere s-a constatat că autorizaţiile de exploatare nu au fost legal emise. Instanţa de fond a stabilit că nu doar autorizaţiile de exploatare sunt nelegale, ci şi întreaga procedură.

În considerentele deciziei penale atacate s-a concluzionat în acelaşi mod, instanţa de apel constatând, din analiza materialului probator, că rezultă cu certitudine că partizile silvice ce fac obiectul prezentei cauze au fost constituite cu încălcarea dispoziţiilor legii.

Curtea a mai reţinut că SC B. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra zonelor împădurite, astfel că societatea inculpată şi inculpatul A. nu erau proprietari legali ai zonei împădurite care a fost defrişată, în consecinţă, nu aveau temei legal pentru a formula cereri de marcare a arborilor, de a încheia contractul de exploatare şi de a proceda, prin firma pe care o reprezenta, la exploatarea de masă lemnoasă.

Totodată, prin decizia penală recurată s-a reţinut că nu s-a respectat amenajamentul U.P.VI Zârna. Amenajamentul silvic era valabil pe perioada 01.01.2004 - 31.12.2013. Din planul decenal de recoltare a produselor principale din acest amenajament, a rezultat că, din unitatea amenajistică 7A, pe toată perioada de 10 ani, trebuia să se extragă material lemnos pe o suprafaţă de maxim 50% din suprafaţă totală, iar tăierile trebuiau să se realizeze în mod progresiv. Or, în fapt, s-a acţionat printr-o singură intervenţie asupra pădurii. Mai mult, lichidarea arboretelui printr-o singură intervenţie a fost făcută haotic, pentru extragerea masei lemnoase au fost create, în mod nelegal, mai multe căi de acces pentru utilajele forestiere, neautorizate de organele silvice. Modalitatea în care s-a acţionat prin defrişări masive, prin căi de acces neautorizate a contribuit la degradarea terenului, inclusiv la alunecări importante de teren.

Înalta Curte constată că împrejurările faptice relevate de instanţa de apel vizează partizile silvice nr. 0964/2010 şi nr. 0965/2010, care au fost puse în valoare în U.P.VI Zârna.

Deopotrivă, Curtea a mai reţinut că nu a existat aprobarea Gărzii Forestiere Ploieşti.

Se constată că aspect a vizat tăierea, fără drept, a celor 78 de arbori din categoria accidentale I din partida nr. 01090/2011.

Tot cu referire la partida nr. 01090/2011, în sentinţa penală, s-a reţinut că prin exploatarea masei lemnoase din această partidă silvică s-au produs încălcări grave ale amenajamentului silvic cu urmări dezastruoase asupra ecosistemului. Astfel, în urma actului de control nr. 175595 din 28.08.2012 al Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală Păduri a rezultat că arborii din partida nr. 01090/2011 au fost marcaţi şi exploataţi în proporţie de peste 95%, practic pădurea fiind "tăiată la ras", deşi amenajamentul silvic prevedea extragerea decât a 10% din masa lemnoasă existentă. Aceste aspecte sunt evidenţiate şi în procesul-verbal din data de 24.02.2015, întocmit împreună cu un specialist din cadrul Gărzii Forestiere Ploieşti.

După cum s-a reţinut şi prin decizia penală recurată, motivaţia acestei acţiuni a fost aceea că exploatarea are ca scop conservarea pădurii.

Or, Înalta Curte constată, în raport de împrejurările faptice reţinute cu titlu definitiv în cauză, că scopul formal pentru care a fost tăiată partida în cauză - în regim regim silvic de conservare - este în contradicţie evidentă cu tăierile de arbori efectuate, în fapt, de societatea inculpată, astfel cum au fost reţinute prin considerentele hotărârilor relevate anterior ceea ce echivalează, practic, cu defrişarea masivă a zonei respective de pădure.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel a constatat că dosarele partizilor silvice sunt incomplete, lipsind acte privind afectarea arboretelui de factorii biotici care ar fi justificat tăierea acestuia. S-a reţinut că, potrivit probelor administrate, a rezultat că arborii exploataţi nu erau afectaţi de factori biotici sau abiotici care să justifice o astfel de acţiune şi, prin urmare, inculpaţii au creat o aparenţă de legalitate tăierilor de arbori.

Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută, din analiza probatoriului, de Curtea de Apel Piteşti, are în vedere Dosarele partizilor nr. x/2011 şi nr. y/2011, volumul de masă lemnoasă exploatat fiind calificat formal în categoria "produse accidentale I". Or, prin art. 151 din Ordinul nr. 504/2006 al M.A.P.D.R., s-a stabilit că "Tăierile accidentale se realizează în arboretele afectate de factori biotici şi/sau abiotici (...)". Pe cale de consecinţă, în raport de constatările faptice reţinute, cu caracter definitiv, în considerentele deciziei penale recurate se constată încălcarea şi a prevederilor legale precitate.

În concluzie, Înalta Curte constată, în esenţă, în raport de împrejurările faptice reţinute cu titlu definitiv prin hotărârile atacate, că nu a existat un contract de prestări silvice legal încheiat, partizile silvice s-au constituit în baza unor înscrisuri şi declaraţii false, cu caracter nereal şi, ceea ce este extrem de important, nu a fost respectat amenajamentul silvic. Având în vedere că partizile silvice au fost constituite în mod ilegal, şi autorizaţiile de exploatare au fost emise, de asemenea, nelegal, cu consecinţa tăierii fără drept, după cum s-a arătat în considerentele decizii atacate, a unui număr însemnat de arbori pe o suprafaţa de peste 26 de hectare, cu impact puternic asupra mediului.

Astfel, chiar dacă arborii au fost marcaţi de către organele silvice, marcarea lor s-a făcut fără drept, şi, pe cale de consecinţă, tăierea arborilor s-a făcut, fără drept. Deopotrivă, în lipsa unor autorizaţii de exploatare emise în condiţiile legii, exploatarea forestieră a fost făcută fără drept.

În acest context, nu poate fi primită solicitarea de înlăturare a răspunderii penale a recurenţilor inculpaţi în sensul că lucrările de exploatare au fost făcute cu respectarea APV-urilor, iar arborii tăiaţi au fost marcaţi, conform actelor de punere în valoare emise de autorităţile silvice.

Totodată nu prezintă relevanţă juridică cu privire la întrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de tăiere de arbori, fără drept, împrejurările relevate de apărare în sensul că, pe de o parte, nu constituie infracţiune eliberarea autorizaţiei de exploatare persoanei care nu avea dobândită calitatea de proprietar prin act autentic, actul de achiziţie de masă lemnoasă prin act sub semnătură privată fiind permis de legea civilă, şi, de asemenea, constituie contravenţie, şi nu infracţiune, faptul că cele două autorizaţii nu au fost semnate de şeful Ocolului Silvic. Cele două împrejurări clamate de apărare au fost reţinute ca încălcări ale legislaţiei silvice secundare în prezenta cauză şi nu este necesar că acestea să constituie infracţiuni. De altfel, cele două chestiuni nu au fost singurele încălcări ale legii reţinute în cauză de către instanţele de judecată, după cum s-a arătat şi anterior, toate aceste aspecte determinând ca tăierile de arbori ce au făcut obiectul dosarului să aibă caracter de "fără drept", ceea ce a şi condus la reţinerea caracterul infracţional al exploatării produselor lemnoase din fondul forestier.

Nu poate fi primit nici argumentul recurenţilor inculpaţi în sensul că s-au recoltat arbori în concordanţă cu amenajamentul silvic, aşa cum s-a constatat şi prin expertiza tehnică efectuată la fond. Din considerentele deciziei penale recurate, se constată că instanţa de apel a înlăturat din materialul probator raportul de expertiză întocmit în cauză, apreciind că nu are un fundament real şi nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate. Or, solicitarea recurenţilor tinde la reaprecierea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele de fond şi de apel, chestiuni ce exced analizei Înaltei Curţi în cadrul procesual pendinte, specific unei căi extraordinare de atac, eminamente în drept.

Nerespectarea amenajamentului U.P.VI Zârna, cu privire la fiecare dintre partizile constituite în cauză a fost stabilită, parţial, prin sentinţa penală şi dezvoltată, ulterior, prin decizia penală atacată, instanţele având în vedere materialul probator administrat în cauză.

Deşi motivarea Curţii este succintă, din considerentele deciziei penale rezultă că instanţa de apel şi-a însuşit situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, procedând la propria analiză, a stabilit că aceasta a fost reţinută în mod corect de instanţa de fond. Totodată, deşi considerentele deciziei penale nu fac trimiteri exprese la partizile constituite în cauză, în raport de care s-a reţinut fiecare dintre infracţiunile de tăiere de arbori, fără drept, aceste trimiteri au fost efectuate prin prezenta decizie, fiind decelate, cu uşurinţă, împrejurările faptice reţinute, în raport, de specificul fiecăreia dintre partize.

Referitor la susţinerile recurenţilor inculpaţi privind lipsa prejudiciului, ca element de tipicitate al infracţiunii, Înalta Curte constată că sunt nefondate. Argumentaţia recurenţilor are ca premisa eronată respectarea formalităţilor legale necesare exploatărilor forestiere efectuate în cauză. După cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii, exploatările forestiere în partizile nr. 0964/2010, 0965/2010, 01090/2011, 01150/2011 şi 01151/2011 au avut la bază o procedură viciată, autorizaţiile de exploatare nu au fost legal emise, aşa încât tăierea arborilor s-a făcut fără drept.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că motivele recurenţilor inculpaţi privind greşita lor condamnare pentru infracţiunea de tăiere, fără drept, de arbori pe motivul că faptele acestora nu sunt prevăzute de legea penală sunt nefondate, în cauză fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele săvârşite, astfel cum au fost reţinute prin hotărârile atacate, şi configurarea legală a tipului de infracţiune.

Criticile privind intervenirea ulterioară a dezincriminării faptei sunt, de asemenea, nefondate, prevederile art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 fiind preluate întocmai în art. 107 alin. (1) lit. d), ulterior modificărilor operate (cu privire la limitele de pedeapsă) prin Legea nr. 187/2012 şi republicării Codului silvic.

Nici critica privind dezincriminarea parţială a infracţiunii prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 prin art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, nu poate fi primită de instanţa de recurs, constituind contravenţii faptele de mică importanţă, prin care s-a produs un prejudiciu de până la 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, situaţie care, în mod evident, nu este incidentă în cauză.

În ceea ce priveşte critica privind încălcarea principiului ne bis în idem, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Potrivit art. 4 din Protocolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori:

"1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat.

2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată."

Astfel, art. 4 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului are ca obiect interzicerea repetată a procedurilor penale consecutive definitiv închise.

Principiul enunţat este reglementat şi în dispoziţiile procedurale naţionale. Conform art. 6 din C. proc. pen.: Ne bis in idem:

"Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică".

Pentru a-şi găsi aplicarea, principiul ne bis in idem presupune să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzaţie în materie penală, iar autorităţile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeaşi faptă (elementul idem) cu privire la aceeaşi persoană. Or, se constată că prima dintre condiţiile cumulative necesare incidenţei principiului enunţat nu este îndeplinită în cauză, aşa încât analiza celorlalte condiţii devine inutilă.

Din dispoziţiile legale expuse anterior rezultă că principiul enunţat antamează o cauză de încetare a procesului penal şi nu poate conduce la o soluţie de achitare pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin urmare, motivele, pe acest aspect, invocate de recurenţii inculpaţi D. şi C. nu se subsumează cazului de recurs în casaţie clamat de apărare.

De asemenea, împrejurarea că, în cauză, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în forma autoratului în cazul inculpaţilor D. şi C. şi instigării în cazul inculpaţilor A. şi SC B. SRL, întrucât dispoziţiile legale încălcate de funcţionarii silvici, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu erau prevăzute în legi sau ordonanţe, în acord cu decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, nu-i absolvă de răspundere pe inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor silvice. Urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către D., şeful Ocolului Silvic Domneşti şi C., inginer silvic, responsabil cu fondul forestier privat din Cadrul Ocolului Silvic Domneşti, s-a procedat la tăierea, fără drept, a unui număr însemnat de arbori de pe o suprafaţă de 26,22 ha pădure, faptele fiind comise în concurs, acţiunile săvârşite de inculpaţi realizând conţinutul mai multor infracţiuni, la momentul sesizării instanţei de judecată. Împrejurarea că ulterior emiterii rechizitoriului, s-a pronunţat Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 care a scos din sfera ilicitului penal încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute în acte normative inferioare legislaţiei primare, nu are vreun efect juridic cu privire la existenţa infracţiunilor silvice, în condiţiile în care faptele comise de recurenţii inculpaţi întrunesc elementele de tipicitate obiectivă cerute de textul incriminator.

Referitor la motivul de recurs al inculpaţilor A. şi SC B. SRL, întemeiat, de asemenea, pe dispoz. art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., privind infracţiunea de furt de arbori, în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, după cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii, acesta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, nefiind circumscrisă cazului de casare reclamat de recurenţi. Pe de altă parte, stabilirea formei de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii presupune analiza elementelor factuale ale cauzei şi este dedusă în urma interpretării materialului probator, împrejurări care nu ţin de legalitatea, ci de temeinicia hotărârii, după cum, de altfel, s-a mai antamat anterior.

Totodată, este apreciat ca neîntemeiat şi motivul de recurs al inculpaţilor A. şi SC B. SRL privind condamnarea acestora pentru infracţiunea de uz de fals.

În cauză, s-a stabilit, cu titlu definitiv, cu privire la contractul de prestări servicii silvice nr. 3924 din 30.08.2010, că acesta a fost falsificat cuprinzând menţiuni neconforme cu realitatea privind titularul dreptului de proprietate, suprafaţa aflată în pază şi unitatea amenajistică în care se află această suprafaţă. Astfel, pe înscrisul preexistent s-au operat o serie de modificări, din suprafaţa de "5,25 ha" a rezultat suprafaţa de "45,25 ha", adăugându-se cifra "4" în faţa numărului "5,25" iar din unitatea amenajistică (u.a.) "7A" a rezultat unitatea "6; 7A; 8B, C", prin adăugarea cifrei "6" în faţa grupului "7A" şi a grupului "8B, C" după grupul "7A".

Contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi în sensul că menţiunile necorespunzătoare adevărului nu erau de natură să producă consecinţe juridice, utilizarea acestui contract a avut ca scop şi finalitate eliberarea autorizaţiei de exploatare şi exploatarea forestieră însăşi.

Or, inculpaţii A. şi SC B. SRL au cunoscut faptul că respectivul contract de prestări servicii de pază este falsificat şi, de asemenea, au urmărit, prin folosirea lui, obţinerea autorizaţiei de exploatare, în scopul de a exploata masă lemnoasă din fondul forestier naţional. Pe cale de consecinţă, faptele recurenţilor întrunesc elementele de tipicitate obiectivă a infracţiunii de uz de fals.

În ceea ce priveşte al doilea temei de casare invocat de către recurenţii inculpaţi A. şi SC B. SRL, Înalta Curte notează că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată de instanţa de apel este nelegală.

Verificând, în aceste limite, decizia penală atacată, Înalta Curte constată că susţinerile privind nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaţilor sunt nefondate.

Potrivit art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 modif. şi republic. şi art. 109 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, dispoziţii invocate de apărare ca fiind aplicabile în cauză, limitele de pedeapsă pentru fiecare dintre infracţiuni sunt cuprinse de la 2 la 7 ani închisoare, iar pedepsele aplicate inculpatului A. sunt în cuantum de câte 4 ani închisoare, fiind evident că acestea se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Deopotrivă, în cazul SC B. SRL, limitele pedepsei amenzii pentru persoana juridică sunt cuprinse între 5.000 RON şi 600.000 RON, astfel că pedepsele aplicate în cuantum de câte 200.000 RON, respectiv 100.000 RON se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile de către instanţa de apel, fără vreo consecinţă în planul legalităţii pedepselor stabilite în cauză, care se încadrează în limitele prevăzute de nouă lege, nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs, nefiind circumscrisă cazului de casare invocat de către recurenţi.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., SC B. SRL, C. şi D.

În raport de soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, cererile de suspendare a executării Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au rămas fără obiect.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, pentru recurentul inculpat C. - în sumă de 627 RON, şi pentru recurenţii inculpaţi A., D. şi SC B. SRL - în sumă de câte 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., SC B. SRL, C. şi D., împotriva Deciziei penale nr. 688/A din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat C., în sumă de 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi A., D. şi SC B. SRL, în sumă de câte 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV