Inadmissibility of appeal against recusal ruling by five-judge panel as non-hierarchically superior instance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, are ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 194/F-CONT din 15 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În dosarul respectiv, prin încheierea din camera de consiliu de la 1 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva membrilor completului de judecată nr. 2.

Prin Decizia nr. 4171 din 27 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a anulat încheierea atacată şi a dispus rejudecarea cererii de recuzare la termenul din 27 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Ulterior, în Dosarul nr. x/2015, prin încheierea din 27 noiembrie 2018, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a completului de judecată nr. 2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, format din judecătorii B., C. şi D.

II. Recursul ce formează obiectul prezentului dosar

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 1 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015 a declarat recurs autorul cererii de recuzare A.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 53 C. proc. civ. şi motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în susţinerea cărora a expus criticile arătate în continuare.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine, în esenţă, că în mod greşit a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare, întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la data de 17 octombrie 2018.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că încheierea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 197 şi art. 200 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., la termenul de astăzi, completul de 5 judecători a rămas în pronunţare cu privire la inadmisibilitatea şi, subsecvent cu privire la prematuritatea recursului declarat în cauză, excepţii care fac de prisos analiza în fond a criticilor din recurs.

Conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât excepţia prematurităţii poate fi analizată numai subsecvent, în măsura în care se va aprecia că este admisibilă calea de atac exercitată.

În speţă, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, completele de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în alte materii decât cea penală, nu au, în situaţia dată, nici competenţa nici atributul instanţei ierarhic superioare, în sensul normei indicate, întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competenţa completului de 5 judecători în materie civilă în soluţionarea anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres şi limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.], ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.

Pe de altă parte, dispoziţiile tezei a doua a textului citat din C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât, dacă hotărârea finală pronunţată de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă - cum este, în speţă, decizia ce urmează a fi pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 - aceasta nu este supusă recursului la completul de 5 judecători în materie civilă, deoarece această formaţiune de judecată nu este o instanţă ierarhic superioară secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se cuvine a fi menţionat faptul că recursul reglementat de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. poate fi privit similar recursului reglementat de ar. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi în sensul considerentelor de la pct. 22 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2017, ca nefiind un recurs propriu-zis, ci o cale de atac în cadrul căreia se verifică aprecierea instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere a cererii de recuzare.

Sub acest aspect, însă, nu sunt aplicabile, prin analogie, dispozitivul şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2017 referitoare la competenţa completului de 5 judecători în materie civilă de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierilor prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie respinge, ca inadmisibilă, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. În acest sens, se reţine că, la pronunţarea deciziei menţionate, Curtea Constituţională a avut în vedere alte dispoziţii decât cele incidente cauzei de faţă [art. 53 alin. (1) C. proc. civ.], respectiv dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Faptul că, potrivit reglementărilor actuale, completul de 5 judecători nu este o instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este confirmat şi de raţiunile avute în vedere de legiuitor, decelate din modificările şi completările pe care Legea nr. 207/2018 le-a adus dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în sensul că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârile de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale sunt supuse recursului pe orizontală. Astfel, recursul împotriva unor asemenea hotărâri ale secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se judecă de un complet diferit din cadrul aceleiaşi secţii, iar recursul împotriva unei asemenea hotărâri a unui complet de 5 judecători se judecă de un alt complet de 5 judecători.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 53 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 1 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT