Disciplinary prosecution nullity due to excessive pre-verification deadlines and lack of intent to violate inspection administrative obligations

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2018, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, respectiv nerespectarea în mod nejustificat a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

2. Soluţia instanţei de disciplină

Prin Încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a admis excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare şi, implicit, a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 şi a dispus respingerea excepţiei privind incompatibilitatea doamnelor inspector judiciar B. şi C., a excepţiei privind incompatibilitatea inspectorului-şef D. şi a excepţiei nulităţii rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare din data de 12 martie 2018, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunţată în acelaşi dosar, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârilor menţionate la pct. 2 a declarat recurs Inspecţia Judiciară, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru motivele şi criticile arătate în continuare.

I. Recurenta a apreciat ca fiind nelegală încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de către secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei nulităţii absolute a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare şi implicit a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

În acest sens, a susţinut că instanţa de disciplină a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale referitoare la sancţiunea nerespectării termenelor, interpretând şi aplicând eronat prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Potrivit acestui text de lege, este stabilit în fapt un termen de 45 de zile care poate fi prelungit cu cel mult 45 zile, iar nu un termen maxim de 90 de zile, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de disciplină la pagina nr. 10 din încheierea atacată.

În speţa de faţă, prin rezoluţia inspectorului-şef din data de 4 decembrie 2017 a fost dispusă prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile cu 45 de zile, iar prin procesul-verbal din data de 18 ianuarie 2018 s-a constatat faptul că au fost finalizate verificările prealabile.

Însă, prin Încheierea din 27 iunie 2018, referitor la perioada în care se impuneau a fi efectuate verificările prealabile în cauză, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că termenul de 90 de zile s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2018, dată până la care trebuia finalizată această procedură.

Pentru a decide în acest sens, în ceea ce priveşte natura termenului de 45 de zile, în interiorul căruia trebuie efectuate verificările prealabile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile de către inspectorul-şef, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură, secţia a constatat că acesta este un termen legal imperativ.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de disciplină, momentul de la care începe să curgă termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, este reprezentat de data sesizării Inspecţiei Judiciare.

Întrucât, conform prevederilor art. 181 din C. proc. civ., calculul termenelor se socoteşte pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care acesta a început să curgă, nici ziua în care s-a sfârşit şi având în vedere că lucrarea s-a înregistrat la Inspecţia Judiciară în data de 18 octombrie 2017, cele 45 de zile s-ar fi împlinit în data de 3 decembrie 2017.

Cum, însă, data menţionată nu a fost o zi lucrătoare, fiind duminică, termenul s-a socotit împlinit în prima zi lucrătoare, respectiv la 4 decembrie 2017. Aceasta a fost şi data, aflată înăuntrul termenului de 45 de zile, la care a fost dispusă prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile cu încă 45 de zile.

În susţinerea faptului că data de 4 decembrie 2017 era înăuntrul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, recurenta a arătat şi faptul că zilele de 30 noiembrie, 1 şi 2 decembrie 2017 au fost zile nelucrătoare, 30 noiembrie - zi liberă de Sfântul Andrei, 1 decembrie - zi liberă, Ziua Naţională a României şi 2 decembrie - zi liberă fiind sâmbătă, neputând fi acceptat că referatul de prelungire a termenului de 45 de zile ar fi trebuit întocmit încă din data de 29 noiembrie 2017, adică încă din cea de-a 42-a zi a termenului legal de 45 de zile.

Începând din data de 5 decembrie 2017 a început să curgă un nou termen de 45 de zile, care urma să se împlinească la data de 19 ianuarie 2018, în raport cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., or, anterior împlinirii acestui termen, la data de 18 ianuarie 2018, fost întocmit procesul-verbal prin care s-a constatat că au fost finalizate verificările prealabile în lucrarea nr. x/1J/1547/PIP/2017.

Recurenta a susţinut că rezultă, din cele mai sus arătate, că verificările prealabile au fost efectuate cu respectarea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, iar soluţionarea excepţiei nulităţii rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare nr. x/2018 din data de 25 ianuarie 2018 a fost făcută cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale şi procedurale menţionate.

II. Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018 pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2018, a fost criticată ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea disciplinară exercitată în cauză, Inspecţia Judiciară a reţinut că intimata A., la acel moment inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare, a încălcat dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, prin aceea că, la data de 7 iulie 2017, a transmis către Direcţia Naţională Anticorupţie Adresa nr. x/2017, fără a consulta membrii echipei de control şi fără ca aceasta să fie avizată de către şeful Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, doamna E..

Instanţa de disciplină a reţinut, din probele administrate în cauză, inclusiv din declaraţia dată de pârâta procuror A., că a rezultat fără putinţă de tăgadă faptul că emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 către Direcţia Naţională Anticorupţie a avut loc fără a fi respectate dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, care prevăd în mod expres modalitatea şi condiţiile în care trebuia emisă o astfel adresă, respectiv, echipa de inspectori judiciari solicită conducerii parchetului unde urmează a se efectua verificările comunicarea datelor şi informaţiilor necesare printr-o adresă avizată de şeful Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori.

Având în vedere faptul că intimata A., în calitate de coordonator al echipei de control, a transmis la data de 7 iulie 2017 Adresa nr. x/2017 către Direcţia Naţională Anticorupţie fără ca aceasta să fie semnată de ceilalţi membri ai echipei şi fără să fie avizată de către şeful Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că în cauză s-a dovedit încălcarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară apreciind că fapta se circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Recurenta a considerat nejustificată restrângerea obiectului acţiunii disciplinare numai la emiterea adresei de solicitare relaţii din 7 iulie 2017, fără a fi semnată de toţi membrii echipei de control şi fără a fi avizată de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, secţia pentru procurori în materie disciplinară neluând în discuţie şi neanalizând conduita pârâtei vizând încălcarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, prin efectuarea unei deplasări, din proprie iniţiativă, în urma unei convorbiri telefonice cu conducătorul structurii de parchet ce urma să fie controlată, utilizând un autoturism de serviciu trimis de şeful acestei instituţii fără a se consulta cu membrii echipei de control şi fără a încunoştinţa conducerea Inspecţiei Judiciare.

Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004 şi, respectiv, incidenţa acestor dispoziţii legale, recurenta a considerat că secţia pentru procurori în materie disciplinară, pe de o parte, nu a avut în vedere întregul material probator, iar, pe de altă parte, că nu au fost interpretate în mod obiectiv şi just probele administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul laturii subiective, recurenta a apreciat că atitudinea adoptată de intimata A. relevă nesocotirea conştientă şi nejustificată a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

În acest sens, recurenta a arătat că, la data de 3 iulie 2017, imediat după emiterea Ordinului nr. 71/2017 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare prin care s-a dispus efectuarea unui control privind eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente pentru asigurarea bunei funcţionări a parchetului, a calităţii corespunzătoare a serviciului, de către procurorii cu funcţii de conducere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, intimata, din proprie iniţiativă şi fără a aduce la cunoştinţa conducerii Inspecţiei Judiciare sau a membrilor echipei de control, a luat legătura telefonic cu procurorul şef al Direcţiei F., căreia i-a adus la cunoştinţă emiterea ordinului de control, împrejurare în care şi-a manifestat disponibilitatea de a i-l înmâna personal.

Dispoziţiile normelor regulamentare nu prevăd acest tip de conduită, art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară fiind cel care stabileşte, restrictiv, cadrul în care se solicită relaţii entităţii ce urmează a fi controlată.

Motivarea pârâtei potrivit căreia "se impunea" să se deplaseze la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, anterior încunoştinţării oficiale a conducerii unităţii de parchet unde urma să se desfăşoare controlul, întrucât "perioada de pregătire a documentelor ar fi fost prea scurtă", nu poate fi primită, în contextul în care la aceeaşi dată de 3 iulie 2017, Ordinul nr. 71/2017 al inspectorului-şef a fost comunicat de către inspectorul-şef pe cale oficială, controlul urmând să înceapă efectiv după 14 zile de la data emiterii ordinului, respectiv la 17 iulie 2017, interval de timp apreciat ca fiind suficient pentru pregătirea documentelor ce urmau a fi verificate.

Dacă susţinerea pârâtei era validă ar fi fost necesar ca aceasta să ia, de urgenţă, măsurile necesare pentru emiterea, cu celeritate, a adresei de solicitare a datelor/informaţiilor prin care să comunice unităţii controlate care sunt documentele necesare pentru a fi pregătite, or, emiterea adresei a avut loc în 7 iulie 2017, după trecerea a jumătate din intervalul de timp dintre data emiterii ordinului de control emis de către inspectorul-şef (3 iulie 2017) şi data începerii efective a controlului (14 iulie 2017).

Cu ocazia deplasării la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, intimata, de una singură, a purtat discuţii cu procurorul-şef al Direcţiei, F., şi adjunctul acesteia, procurorul G., stabilind, de comun acord, modul în care urma să fie efectuat controlul la această structură specializată de parchet.

Abia la data de 6 iulie 2017 (la trei zile după împrejurările expuse) directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori a luat la cunoştinţă de faptul că intimata, în calitate de coordonator al echipei de control, fără consultarea prealabilă a membrilor echipei, s-a deplasat din proprie iniţiativă la unitatea de parchet ce urma să fie controlată.

Pentru aducerea ulterioară la cunoştinţa membrilor echipei de control a împrejurărilor descrise, directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori i-a solicitat intimatei întocmirea unui proces-verbal ce urma să cuprindă conţinutul discuţiilor purtate de aceasta cu reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data de 03 iulie 2017. Aspectele învederate rezultă din declaraţiile inspectorului-şef adjunct şi, respectiv, ale directorului Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori.

Reaua-credinţă a intimatei şi nesocotirea în mod nejustificat a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară rezultă şi din faptul că aceasta, ulterior celor mai sus descrise, a întocmit 2 procese-verbale, având acelaşi conţinut, unul antedatat cu data de 3 iulie 2017, pe care l-a ataşat Raportului de control nr. x/2017, în scopul evident de a justifica o conduită contrară regulamentului, şi altul cu data de 7 iulie 2017 pe care l-a remis unui membru al echipei de control (inspector judiciar H.) în format electronic.

Un alt argument ce subliniază nesocotirea cu rea-credinţă a dispoziţiilor regulamentare rezultă din întocmirea abia la data de 7 iulie 2017 a adresei semnate tot doar de către intimată, fără consultarea membrilor echipei de control şi fără avizarea de către directorul direcţiei, remisă Direcţiei Naţionale Anticorupţie la ora 15:33, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

Scopul acestei adrese este de comunicare a datelor şi informaţiilor necesare şi utile realizării activităţii de control, unde urmează a se efectua verificările. Rolul avizării acestei adrese de către directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, în general, precum şi în prezenta speţă, este acela de a se verifica de către acesta conformitatea datelor cuprinse în tematica de control prevăzută în ordin cu cele conţinute în solicitarea concretă a datelor şi informaţiilor menţionate în adresă.

Recurenta a subliniat că această adresă se întocmeşte după consultarea tuturor membrilor echipei de control ce urmează a efectua verificările, împrejurare ce este atestată fie prin întocmirea în acest sens a unui proces-verbal, fie prin semnarea de către toţi membrii echipei a acesteia.

Aşa fiind, s-a apreciat că în mod nejustificat instanţa disciplinară, prin hotărârea pronunţată, a reţinut că prin contrasemnarea Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 al inspectorului-şef şi de către directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, transmis oficial conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie "(...) avizarea adresei de către directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori nu mai era necesară, deoarece tematica de control se regăsea în ordin (...)".

Ajungând la acest raţionament, atunci nu se mai justifică obiectiv nici deplasarea intimatei la sediul structurii de parchet care trebuia controlată.

Tot în sensul ignorării dispoziţiilor regulamentare, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, s-a mai invocat şi împrejurarea că abia la data de 13 iulie 2017 (la o distanţă de 10 zile de la data la care a purtat discuţii particulare privind strategia de control cu conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie) a iniţiat o primă şedinţă cu membrii echipei de control, împrejurare fără precedent în practica Inspecţiei Judiciare, aşa cum rezultă din declaraţia inspectorului judiciar, procuror I., din data de 26 februarie 2018, aflată la dosar şi ignorată de secţia pentru procurori în materie disciplinară şi din adresele întocmite în alte lucrări, care sunt avizate de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori.

Recurenta a apreciat că în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea recurată că prin emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 nu au fost nesocotite de către pârâta procuror A. cu intenţie şi nejustificat dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

În cazul de faţă vinovăţia inspectorului judiciar procuror în săvârşirea faptei este dovedită şi rezultă implicit din modul în care acesta a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile profesionale care-i reveneau, în calitate de coordonator al echipei de control, fapt ce a avut drept consecinţă deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de inspector judiciar cu consecinţa afectării imaginii justiţiei în ansamblul său şi a Inspecţiei Judiciare, ca sistem şi serviciu public.

Recurenta a apreciat că, în mod greşit, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut şi şi-a fundamentat motivarea din hotărârea pronunţată exclusiv pe susţinerile şi apărările pârâtei, în condiţiile în care la dosar existau numeroase probe, constând în înscrisuri şi declaraţii de martori, care dovedeau cu prisosinţă că fapta săvârşită de intimată a adus indubitabil atingere unuia dintre principiile care guvernează atât sistemul judiciar cât şi statul de drept, respectiv, principiul imparţialităţii în desfăşurarea activităţii de control, care incumbă inspectorilor judiciari.

De asemenea, recurenta a criticat soluţia adoptată şi pentru faptul că s-a reţinut în motivarea hotărârii că încălcarea dispoziţiilor regulamentare " (...) nu a produs nicio consecinţă asupra controlului (...)", în condiţiile în care Raportul de control nr. x/2017, aprobat de secţia pentru procurori prin Hotărârea nr. 686/2017, a făcut obiectul contestării de către Inspecţia Judiciară, în primă instanţă la Curtea de Apel Bucureşti (care s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. 2268 din 12 iunie 2017), cu precizarea că Dosarul nr. x/2017 se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu prim termen de judecată a recursului la data de 10 ianuarie 2019.

În concret, conduita adoptată de intimată în calitate de coordonator a echipei de control a generat disensiuni evidente între membrii echipei, tensiuni care s-au reflectat în modalitatea în care s-a desfăşurat controlul şi, nu în ultimul rând, în modul de întocmire a raportului de control.

A mai arătat recurenta că situaţia similară reţinută în hotărârea atacată, referitoare la înaintarea doar a ordinului prin care s-a dispus controlul, fără a fi înaintată vreo adresă avizată, a privit un control de remediere a deficienţelor privind măsuri cuprinse într-o hotărâre a secţiei de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu prevederile art. 55 alin. (1) lit. d) din Regulament şi nu controlul managerial prevăzut de dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din acelaşi Regulament, prevederi incidente controlului în care intimata a încălcat normele regulamentare.

S-a învederat şi faptul că, una dintre deficienţele relevate în Raportul final de constatări faptice privind Inspecţia Judiciară, întocmit de Auditul extern al managementului IJ pentru anul 2017, (redactat în martie 2018), a fost reprezentată de identificarea adresei emise de către inspectorul judiciar în Lucrarea nr. 5115/IJ/982/DIP/2017, fără a fi avizată de către directorul de direcţie, ce a fost înaintată unităţii de parchet, înscris apreciat de audit ca fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară şi faţă de care a fost solicitată remedierea urgentă a acestei situaţii.

În concluzie, faţă de aspectele menţionate în ceea ce priveşte forma de vinovăţie care caracterizează faptele comise, s-a considerat că în mod greşit secţia de procurori în materie disciplinară a apreciat că, "sub aspectul laturii subiective, nu se poate reţine în sarcina pârâtei procuror A. forma de vinovăţie cerută de lege".

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A. a solicitat respingerea recursului, apreciind ca neîntemeiat motivul invocat de recurentă privind nelegalitatea încheierii din data de 27 iunie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2018.

A apreciat că, în mod corect, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a împlinit la 17 ianuarie 2018, dată la care trebuia finalizată procedura verificărilor prealabile.

Intimata a susţinut că motivul de recurs invocat de Inspecţia Judiciară în sensul că termenul de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile a expirat la data de 3 decembrie 2017, într-o zi nelucrătoare, astfel că, potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., în mod legal la 4 decembrie 2017 s-a solicitat prelungirea acestui termen cu încă 45 de zile, care au început să curgă de la data de 5 decembrie 2017, este neîntemeiat.

Inspectorul judiciar a omis faptul că, în cazul prelungirii, termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent. Prelungirea a fost solicitată la data de 4 decembrie 2017, în termen legal, dar următorul termen trebuia socotit de la data de 3 decembrie 2017, deoarece cele 45 de zile s-au împlinit la data de 2 decembrie 2017 şi nu pe 5 decembrie 2017.

Intimata a apreciat ca fiind neîntemeiat şi motivul invocat de recurentă privind nelegalitatea Hotărârii nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2018.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, Inspecţia Judiciară ignoră faptul că elementul material constă în nerespectarea, în mod nejustificat, a obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, cu efect asupra valabilităţii actului.

Or, în cauză, Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 prin care s-a dispus efectuarea controlului managerial, perioada, echipa şi obiectivele de control a fost predat conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data de 3 iulie 2017, astfel că nu se mai impunea transmiterea unei adrese cu tematica de control.

Spre deosebire de controlul tematic, la controlul managerial se verifică eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente de către conducerea parchetului, nefiind necesară solicitarea anterioară a unor date şi informaţii.

Procedura operaţională din data de 1 martie 2017, în vigoare la data controlului efectuat la Direcţia Naţională Anticorupţie, nu prevede nicio obligaţie referitoare la avizarea adresei prin care se comunică tematica de control, neconţinând nicio anexă în acest scop.

Reprezentând cadrul general, art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară a fost aplicat şi în cazul controalelor manageriale, dar numai în situaţia în care nu s-a comunicat ordinul de control.

Susţinerea recurentei că Adresa nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 a avut drept consecinţă contestarea Hotărârii nr. 686/2017 a secţiei pentru procurori la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde s-a format Dosarul nr. x/2017 cu termen la 10 ianuarie 2019, este nefondată. Pretinsa adresă trebuia raportată la modul în care a influenţat controlul, nu la faptul că Inspecţia Judiciară nu a fost de acord cu aprobarea controlului şi a contestat acest lucru.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.

I. Argumentele dezvoltate de recurentă în susţinerea recursului formulat împotriva încheierii din 27 iunie 2018 vizează greşita aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la sancţiunea nerespectării termenelor.

Această ipoteză nu se regăseşte, însă, în considerentele hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., incidente în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Nu poate fi reţinută afirmaţia recurentei, conform căreia, pentru constatarea nulităţii absolute a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare şi implicit a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în speţă, instanţa de disciplină ar fi calculat în mod nelegal termenele de efectuare a verificărilor prealabile.

Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, " aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură"(s.n.).

Prin raportare la interpretarea literală şi teleologică a dispoziţiilor citate, a fost corect dedusă natura imperativă a termenului de 45 de zile, în interiorul căruia trebuie efectuate verificările prealabile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile de către inspectorul-şef, în situaţia expres prevăzută de lege, deci un total de 90 de zile.

Or, data la care s-au început verificările prealabile în speţă este 18 octombrie 2017, iar termenul total de efectuare a verificărilor prealabile de cel mult 90 de zile, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, s-ar fi împlinit la data de 17 ianuarie 2018, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de disciplină prin încheierea recurată.

Cum, în cauză, data la care s-au finalizat verificările prealabile este 18 ianuarie 2018, se constată că acestea s-au realizat, contrar susţinerilor recurentei, cu depăşirea termenului legal.

Modalitatea concretă în care s-a dispus prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile cu încă 45 de zile nu este de natură să aducă modificări ale duratei termenului total care, potrivit legii, nu poate fi mai mare de 90 de zile.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea specială pentru exercitarea unui drept, rezultă că nerespectarea acestuia atrage atât sancţiunea decăderii, cât şi nulitatea actului întocmit peste termen, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., după cum, pe bună dreptate, a constatat secţia pentru procurori în materie disciplinară.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. definesc nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.

Prin urmare, în mod legal, secţia pentru procurori în materie disciplinară a statuat prin încheierea din 27 iunie 2018 că nulitatea procedurii verificării prealabile atrage şi nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, atât rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, cât şi rezoluţia prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva intimatei, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, sunt lovite de nulitate.

II. Examinându-se criticile expuse în recursul vizând soluţia adoptată prin Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentei Inspecţia Judiciară nu pot fi primite.

Prin hotărârea recurată a fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva intimatei-pârâte A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

În speţă, s-a reţinut că intimata procuror, la momentul respectiv inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare, a încălcat dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin aceea că, la data de 7 iulie 2017, a transmis către Direcţia Naţională Anticorupţie Adresa nr. x/2017, fără a consulta membrii echipei de control şi fără ca aceasta să fie avizată de şeful Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori.

La stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de disciplină au fost avute în vedere şi aspectele învederate de recurentă referitoare la deplasarea intimatei, din proprie iniţiativă, în urma unei convorbiri telefonice cu conducătorul structurii de parchet ce urma să fie controlată, utilizând un autoturism de serviciu trimis de şeful acestei instituţii, fără a se consulta cu membrii echipei de control şi fără a încunoştinţa conducerea Inspecţiei Judiciare.

De altfel, secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că fapta se circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, însă răspunderea disciplinară poate fi atrasă numai în condiţiile în care se reţine, sub aspectul laturii subiective, caracterul nejustificat şi intenţionat al nerespectării obligaţiilor cu caracter administrativ stabilite prin dispoziţiile legale sau regulamentare.

Or, în cauză, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada că intimata a urmărit în mod nejustificat şi conştient, cu intenţie, încălcarea normelor legale ce reglementează obligaţiile ce-i reveneau în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

În acest sens, se constată că instanţa de disciplină a efectuat în cauză o justă interpretare a probatoriului administrat, avându-se în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, precum şi urmările produse.

Astfel, în mod legal şi corect s-a avut în vedere că Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 emis de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, prin care au fost stabilite obiectul controlului, obiectivele stabilite, componenţa echipei de control, perioada de desfăşurare a controlului, perioada vizată de control, structura raportului de control ş.a. a fost contrasemnat de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, care avea astfel cunoştinţă de cuprinsul acestui document.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, "În vederea efectuării controlului, echipa de inspectori judiciari desemnată solicită conducerii instanţei/parchetului, unde urmează a se efectua verificările, comunicarea datelor şi informaţiilor necesare în raport de obiectivele controlului, printr-o adresă avizată de şeful direcţiei de inspecţie judiciară corespunzătoare".

Adresa nr. x/2017 emisă de intimată, în calitate de coordonator al echipei de control, fără a fi avizată de şeful direcţiei de inspecţie judiciară corespunzătoare, aşa cum prevede norma citată, şi transmisă către Direcţia Naţională Anticorupţie, cuprinde solicitarea de a se lua măsurile necesare în vederea punerii la dispoziţia inspectorilor judiciari, începând cu data de 17 iulie 2017, a evidenţelor/documentelor, astfel cum au fost indicate în obiectivele controlului, conform Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 emis de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare.

Atât timp cât tematica de control cuprinsă în această adresă corespunde cu obiectivele controlului din ordinul sus-menţionat, care era cunoscut de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, nu se poate reţine reaua-credinţă şi intenţia intimatei de a nesocoti dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aşa cum susţine recurenta.

În plus, intimata a justificat conduita sa prin aceea că perioada dintre data emiterii Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 şi data începerii controlului (17 iulie 2017) era foarte scurtă, în condiţiile în care luna iulie este alocată vacanţei judecătoreşti şi parte din personal se afla în concediu de odihnă, astfel că a considerat că se impune o organizare rapidă în ceea ce priveşte pregătirea materialelor necesare efectuării controlului.

De asemenea, cu ocazia deplasării personale la Direcţia Naţională Anticorupţie, în ziua emiterii Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017, aceasta a înmânat doamnei procuror-şef F. un exemplar original al acestui ordin, sub semnătură de primire pe un al doilea exemplar al ordinului, care a fost ataşat la lucrarea în cauză a Inspecţiei Judiciare, purtând discuţii referitoare la obiectul controlului cu doamna procuror-şef F. şi domnul procuror-şef adjunct G..

Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 a fost comunicat, de altfel, şi pe cale oficială de către conducerea Inspecţiei Judiciare, prin curierat, la cabinetul procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru informare.

Intimata a apreciat că aducerea la cunoştinţă cu celeritate a ordinului privind controlul având ca obiect eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente de către conducerea Structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi respectarea normelor procedurale şi regulamentare de către procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetului vizat, este de natură să eficientizeze desfăşurarea controlului, prin pregătirea materialelor ce urmau a fi puse la dispoziţia membrilor echipei de control pentru efectuarea verificărilor necesare.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 6 iulie 2017, intimata a redactat un proces-verbal, datat 3 iulie 2017, prin care a precizat aspectele referitoare la prezenţa sa, la data de 3 iulie 2017, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

De asemenea, prin declaraţia dată în cauză de intimată, aceasta a arătat că a înţeles să procedeze de această manieră întrucât acest control era unul managerial, şi nu tematic, se realiza la o unitate din municipiul Bucureşti, iar termenul era foarte scurt.

Declaraţia inspectorului judiciar, procuror I., din data de 26 februarie 2018, invocată de recurentă, nu conţine elemente de natură să dovedească forma de vinovăţie a intenţiei directe a intimatei din prezenta cauză, ci doar procedura urmată de acesta cu ocazia unui control la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi unităţile din subordine, cu respectarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de disciplină a făcut o analiză pertinentă şi judicioasă a materialului probator, constatând în mod corect că emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017, fără semnătura celorlalţi membri ai echipei de control şi fără a fi avizată de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori nu a produs nicio consecinţă asupra controlului, care s-a desfăşurat conform reglementărilor legale şi potrivit sarcinilor ce au fost stabilite tuturor membrilor echipei de control în şedinţa privind organizarea controlului ce a avut loc la data de 13 iulie 2017 şi a fost finalizat prin întocmirea raportului aprobat de secţia pentru procurori prin Hotărârea nr. 686/2017.

În acest sens, este de menţionat că Sentinţa nr. 2268 din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 44 din 10 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ambele pronunţate în Dosarul nr. x/2017, la care se face referire prin cererea de recurs, nu vizează Hotărârea nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ci o hotărâre anterioară, respectiv Hotărârea nr. 633 din 25 mai 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 801/2012, astfel că nu se verifică susţinerile făcute de recurentă.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că este neîntemeiat motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi că aspectele astfel reţinute relevă caracterul fondat al soluţiei pronunţate în speţă.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul Inspecţiei Judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018 şi a Hotărârii nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC -LM