Company appeals refusal of intervention in last-resort review; appeal held inadmissible, no new judicial degree created.

Asupra recursului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 decembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. SRL împotriva măsurii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale de intervenţie, calificată ca principală, dispusă prin încheierea din 28 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

În cauză, se reţine că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menţionată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunţată în această materie.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Analizând recursul în condiţiile textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Pentru a da eficienţă principiului legalităţii şi principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa trebuie să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ.:

"Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul, la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. (...)".

Din interpretarea literală, logică şi teleologică a dispoziţiilor legale citate, rezultă că recursul se poate exercita numai în cazul în care hotărârea atacată este o încheiere şi numai dacă aceasta este pronunţată în apel, ceea ce nu este cazul în speţă.

În cauză, recursul priveşte o încheiere de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenţie pronunţată de o instanţă de recurs, hotărâre care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă şi care nu este menţionată, la alin. (4) al art. 64 C. proc. civ., printre încheierile care pot fi atacate cu recurs.

Or, competenţa completului de 5 judecători în alte materii decât cea penală este expres şi limitativ prevăzută de lege, această categorie de cauze nefiind menţionată în competenţa acestei instanţe şi neputându-se crea, pe calea adăugării la lege, un nou grad de jurisdicţie, astfel încât rezultă că recursul dedus judecăţii nu este admisibil, recurenta neavând deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. SRL nu poate fi primit.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. SRL împotriva încheierii din 28 septembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT