Inadmissibility of extraordinary appeal against final civil decision in administrative jurisdiction due to lack of statutory appeal route

Asupra recursului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 noiembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

În cauză, însă, se reţine că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menţionată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunţată în această materie.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Analizând recursul în condiţiile textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii, iar art. 22 alin. (1) din acelaşi cod prevede că judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat expres de dispoziţiile mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac legal reglementate, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

De asemenea, C. proc. civ. reglementează în Titlul II - Cap. III, recursul (art. 483 - art. 502), cale extraordinară de atac, iar în art. 483 alin. (1) se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

În speţă, prin Decizia nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., motivat de faptul că această cerere, prin care se reclamă nerespectarea normelor de procedură referitoare la cererea lui A. de declarare a apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti penale pronunţate în revizuire, nu poate face obiectul analizei acestei instanţei.

Se constată că, în cauză, cererea petentului a fost respinsă pentru imposibilitatea stabilirii obiectului cererii şi a cadrului procesual, în cadrul unei proceduri neprevăzute de lege, A. reclamând anumite aspecte procedurale în legătură cu Dosarul penal nr. x/2015 sau Dosarul nr. x/2015, prin care i-a fost respinsă cererea de revizuire şi plângându-se şi de alte aspecte care ţin de conduita profesională a judecătorilor.

Prin urmare, în lipsa stabilirii unui cadru procesual şi a unei proceduri neprevăzute de lege, recursul declarat de A. apare, în condiţiile mai sus arătate, ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, în cauză, Decizia civilă nr. 438/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aceasta nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, decizia recurată nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sau art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează competenţa completului de 5 judecători ["Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege. (2) Completurile de 5 judecători soluţionează şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători."]

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va fi respins, ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT