Jurisdiction to review CSM suspension of retirement discharge: application of disciplinary vs. general administrative law and Article 127 CPC prorogation

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul contestaţiei

Prin Hotărârea nr. 1427 din 19 decembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a dispus suspendarea analizării cererii de eliberare din funcţie prin pensionare a doamnei judecător A., judecător la Curtea de Apel Cluj, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare.

În motivare, s-a arătat că prin Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară nr. 4/J din 14 martie 2018 a fost admisă în parte acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. şi s-a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare constând în avertisment pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, hotărâre ce nu este definitivă, întrucât dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 12 mai 2018 în vederea soluţionării recursului formulat de magistratul în cauză împotriva acestei hotărâri, astfel încât, în cauză, sunt incidente prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Totodată, prin Hotărârea nr. 1293/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus că prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora "pe durata procedurii disciplinare, soluţionarea cererii de acordare a pensiei de serviciu se suspendă până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare" trebuie să fie interpretate în sensul că suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu poate interveni din momentul începerii cercetării disciplinare până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, moment care poate fi diferit, după cum hotărârile celor două secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii au fost sau nu atacate.

2. Contestaţia formulată şi motivele acesteia

Împotriva hotărârii menţionate s-a formulat contestaţie, solicitându-se admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, invocându-se drept temei prevederile 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

În susţinerea contestaţiei, s-au învederat următoarele:

- hotărârea contestată este nelegală, întrucât intimatul refuză în mod aprioric să analizeze o cerere, iar suspendarea analizării unei cereri echivalează cu un refuz, respectiv o denegare de dreptate;

- hotărârea contestată este nelegală şi pentru faptul că măsura adusă nu are o bază legală, iar interpretarea făcută reprezintă o adăugare nepermisă la lege, între cererea de acordare a pensiei de serviciu şi cererea de eliberare din funcţie prin pensionare existând o diferenţă substanţială, ele fiind total diferite;

- intimata nu a ţinut seama de faptul că, la soluţionarea cererii de eliberare din funcţie prin pensionare formulate de judecători şi procurori, se impune a se analiza doar existenţa deciziei de pensionare, constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru a beneficia de pensie fiind atributul Casei de Pensii; în speţă, decizia de pensionare există, astfel încât refuzul C.S.M. de a analiza cererea de eliberare din funcţie este unul nelegal, iar hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută.

3. Apărările intimatului

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Cluj, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea contestaţiei ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 494 şi art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei contestaţii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia Judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o.

Hotărârea nr. 1427 din 19 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, nu a fost emisă în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv Legea nr. 304/2004.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

Aşadar, dând eficienţă acestor dispoziţii din Legea nr. 304/2004, raportate la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora reclamantul persoană fizică (...) se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său (...), instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză ar fi fost Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul contestatoarea.

Având, însă, în vedere faptul că la această instanţă contestatoarea are funcţia de judecător, Înalta Curte este obligată să dea eficienţă dispoziţiilor speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competenţă, respectiv dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant, raţiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părţii. Astfel, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea (în speţă, Curtea de Apel Cluj), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care îşi desfăşoară activitatea.

În acest caz, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, prorogare ce nu poate opera, însă, cu încălcarea normelor de competenţă materială. Norma este imperativă sub aspectul obligativităţii sesizării unei alte instanţe, facultativă, fiind din punct de vedere teritorial, numai alegerea unei alte instanţe de acelaşi grad, aflată, însă, în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor legale anterior menţionate şi va declina competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1427 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1427 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT