Judicial discipline exclusion: Inadmissibility of revision based on new writings and Constitutional Court decision where underlying appeal did not evince the merits and unconstitutionality exception was never raised

Circumstanţele cauzei:

Prin Decizia civilă nr. 51 din 19 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de contestatoarea A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1, art. 504 şi art. 508 din C. proc. civ., art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea prin care contestatoarea A. a solicitat sesizarea Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Consiliul Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi Agenţia Naţională de Integritate, pe de altă parte; a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 336 din 13 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, cu privire la contestaţia în anulare, instanţa a reţinut, în esenţă, că, subsumat motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., nu pot forma obiectul analizei critici care nu vizează expres şi limitativ ipotezele prevăzute de textul procedural referitoare la competenţa ori alcătuirea instanţei, cum ar fi cele referitoare la redactarea hotărârii judecătoreşti, la competenţa instanţei disciplinare care a pronunţat hotărârea recurată de a se pronunţa asupra legalităţii/nelegalităţii unui act juridic administrativ în cadrul probei cu înscrisuri, cum este, în cauză, Raportul de evaluare din 20 mai 2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate, la incompatibilitatea unor judecători ori la îndeplinirea cu rea-credinţă de către judecători a atribuţiilor judiciare prin privarea de dreptul de a beneficia de o judecată imparţială, derivând din tratamentul discriminatoriu constând în ignorarea practicii unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentată de o decizie pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal, în materia regimului incompatibilităţilor.

Cu privire la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., s-a reţinut că acestui motiv nu i se poate subsuma critica privind redactarea hotărârii instanţei de recurs de către magistratul-asistent, ceea ce ar echivala cu omisiunea de a se pronunţa asupra unui motiv de recurs, deoarece textul vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui motiv de recurs.

Cu privire la critica referitoare la necercetarea de către instanţa de recurs a motivului de recurs referitor la legalitatea/nelegalitatea rămânerii în circuitul civil a Raportului de evaluare din 20 mai 2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că instanţa de recurs a examinat grupat criticile din cele două recursuri şi apărările corespunzătoare, într-o ordine stabilită în funcţie de natura chestiunilor de drept invocate şi de criteriul efectelor pe care acestea le pot produce în soluţionarea cauzei, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte a constatat că, pe calea contestaţiei în anulare, contestatoarea tinde, în realitate, să obţină un control de legalitate şi temeinicie în privinţa hotărârii pronunţate în recurs, iar motivul de contestaţie în anulare invocat nu vizează omisiunea instanţei de a cerceta în detaliu şi exhaustiv toate susţinerile părţilor.

Cât priveşte motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., subsumat căruia contestatoarea a susţinut că decizia pronunţată în recurs nu a fost redactată de unul dintre judecătorii care au intrat în compunerea completului, ci de magistratul-asistent, s-a apreciat că îndrituirea unei persoane de a redacta hotărârea judecătorească nu poate fi analizată din perspectiva obligaţiei impuse instanţei de a se pronunţa asupra recursului cu care este învestită.

Cererea de revizuire:

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea, solicitând anularea acesteia şi, în consecinţă, respingerea acţiunii disciplinare exercitate împotriva sa de către Inspecţia Judiciară prin Rezoluţia din 24 iunie 2016, luată în Dosarul nr. x/2016

După ce a făcut sumarul dispoziţiilor deciziei supuse anulării, a sesizării Inspecţiei Judiciare şi a sesizării secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, revizuenta a invocat împrejurarea că, la data de 8 octombrie 2018, Inspecţia Judiciară a făcut public Protocolul încheiat în 2016 cu Serviciul Român de Informaţii, cu privire la care a afirmat că l-a denunţat, fără a preciza în ce a constat procedura clasificării.

Apreciază că existenţa acestui protocol reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată al magistraţilor, consacrat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dă posibilitatea Secţiilor de disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca atunci când funcţionează ca instanţe de judecată, să pronunţe alte soluţii decât cele fundamentate pe probele din dosar, abdicând de la dispoziţiile C. proc. civ.

Susţine că standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil, care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

De asemenea, arată că dispoziţiile Protocolului aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil, consfinţit în art. 6 din C. proc. civ., interpretat în lumina prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Susţine că la excluderea sa din magistratură, în data de 8 februarie 2017, au fost avute în vedere informări din partea Serviciului Român de Informaţii, despre care nu a avut cunoştinţă şi pe care nu a avut posibilitatea să le conteste într-o procedură cu respectarea garanţiilor dreptului său la un proces echitabil.

În drept, revizuenta invocă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind incidenţa acestui motiv de revizuire, respectiv: invocarea unui înscris nou, caracterul determinant al înscrisului nou, precum şi imposibilitatea prezentării acestuia până la momentul pronunţării deciziei supuse revizuirii.

Arată că înscrisul nou este atât Protocolul încheiat între Serviciul Român de Informaţii şi Inspecţia Judiciară în anul 2012, cât şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care s-a constatat ilegala compunere a completului care a pronunţat decizia în recurs.

Cât priveşte caracterul determinant al înscrisului nou invocat în cauză, susţine că, faţă de protecţia pe care i-ar fi conferit-o legea, prin asigurarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, soluţia pronunţată cu privire la recursurile promovate ar fi fost substanţial diferită de cea pronunţată, deoarece ar fi avut posibilitatea să combată şi argumentele suplimentare, cu încălcarea limitelor sesizării, care au fost reţinute de instanţele disciplinare.

Cum acest Protocol a fost dat publicităţii la data de 4 mai 2018, a fost în imposibilitate de a-l depune în faţa primei instanţe, deoarece nu a avut cunoştinţă despre existenţa lui.

Cererile ulterioare:

La data de 12 martie 2019, revizuenta a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. A susţinut că nelegalitatea/neconstituţionalitatea numirii inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare atrage şi nulitatea actelor avizate/semnate de acesta, incident fiind principiul quod nullum est, nullum producit effectum.

De asemenea, a formulat cerere pentru sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei decizii preliminare şi cerere de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la pronunţarea deciziei de către instanţa europeană, formulând următoarele întrebări:

1. Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul abţinerii intervenţiei unei curţi constituţionale, prin depăşirea propriilor competenţe, în activitatea administrativă a unei instanţe judecătoreşti privitoare la stabilirea componenţei completelor de judecată? Dreptul Uniunii Europene impune ignorarea efectelor unei astfel de decizii pronunţate de o curte constituţională, a cărei interpretare este contrară celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în situaţii similare?

2. Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, raportat la art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, se interpretează în sensul obligativităţii constituirii completelor de judecată din judecători specializaţi în materia în care aceştia sunt chemaţi să se pronunţe?

3. Dacă, în interpretarea art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, raportat la art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, o decizie a unui organ administrativ poate să constituie temei legal pentru continuarea activităţii unui complet de judecată care şi-a încetat existenţa la finalul anului, conform legii statului membru?

4. Dacă, în interpretarea art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, raportat la art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, poate fi sancţionat disciplinar un magistrat care a aplicat cu prioritate Convenţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înlăturând dreptul naţional care prezenta garanţii sub standardele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

5. Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, trebuie considerat un act adoptat de o instituţie a Uniunii Europene, în sensul art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, care poate fi supus interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene?

6. Conţinutul, caracterul şi întinderea temporală a Mecanismului de cooperare şi verificare se circumscriu Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană? Cerinţele formulate în rapoartele întocmite în cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul Român?

7. Art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei statelor membre de a stabili măsurile necesare pentru o protecţie juridică efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, respectiv garanţii ale unei proceduri disciplinare independente pentru judecătorii din România, înlăturând orice risc legat de influenţa politică asupra desfăşurării procedurilor disciplinare, cum ar fi desemnarea directă de către Guvern a conducerii inspecţiei judiciare, chiar şi cu titlu provizoriu?

8. Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei statelor membre de a respecta criteriile statului de drept, solicitate şi în rapoartele din cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, în cazul unor proceduri de desemnare directă de către Guvern a conducerii Inspecţiei Judiciare, chiar şi cu titlu provizoriu?

De asemenea, a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, raportat la nerespectarea art. 2 şi art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Tratatul Uniunii Europene.

Întâmpinarea depusă de intimata-intervenientă Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor împotriva Abuzurilor Statului

Intimata-intervenientă a depus întâmpinare, în condiţiile art. 508 alin. (2) din C. proc. civ., invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire şi, pe fond, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cât priveşte excepţiile invocate, a susţinut că secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a soluţionat, la data de 16 ianuarie 2019, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1J din 8 februarie 2017, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cerere cu un conţinut identic cu al cererii de faţă, astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată se bucură de autoritate de lucru judecat.

De asemenea, apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cererea este tardivă, fiind introdusă la mai bine de şase luni de la publicarea actului nou invocat de revizuentă.

Cu privire la cererea de revizuire, susţine că aceasta este inadmisibilă, deoarece înscrisul nu are legătură directă cu cauza dedusă judecăţii. Considerentele indicate de revizuentă în fundamentarea cererii de revizuire sunt neclare şi este greu de descifrat care sunt adevăratele motive de revizuire.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu titlu preliminar, în aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa asupra excepţiei nulităţii cererilor depuse de revizuenta A., sub aspectul nesemnării acestora, excepţie invocată de intimata-intervenientă Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor împotriva Abuzurilor Statului.

Potrivit dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părţii ori a reprezentantului acesteia este nulă. Alineatul (2) al textului de lege prevede posibilitatea acoperirii lipsei semnăturii în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe, cu condiţia ca la termenul următor invocării lipsei de semnătură şi după citarea părţii cu această menţiune, reclamantul să semneze cererea.

Revizuenta A. a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea acestei cereri şi cerere prin care a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, pe care nu le-a semnat.

În şedinţa publică din 25 februarie 2019, instanţa a dispus citarea acesteia cu menţiunea semnării cererii de revizuire şi a actelor depuse ulterior, sub sancţiunea anulării cererii. Citaţia cu această menţiune a fost primită de revizuentă la data de 5 martie 2019 .

Cum revizuenta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii şi aduse la cunoştinţă de către instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 196 alin. (2) din C. proc. civ., se va dispune anularea cererilor astfel depuse la dosar.

Cât priveşte cererea de revizuire, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Înalta Curte observă că revizuenta a invocat, în mod expres, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitoare la descoperirea unor înscrisuri doveditoare după darea hotărârii atacate, arătând că aceste înscrisuri noi sunt atât Protocolul încheiat între Serviciul Român de Informaţii şi Inspecţia Judiciară în anul 2012, cât şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018.

În aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd că judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, Înalta Curte va stabili cadrul legal şi procesual în raport cu susţinerile din cererea de revizuire, urmând a face şi încadrarea în drept a cererii.

Astfel, faţă de invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, se va analiza atât cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cât şi cel prevăzut de pct. 11 al textului de lege.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În acest caz, legiuitorul a prevăzut că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Prima condiţie care trebuie analizată în cauza de faţă este aceea a pronunţării asupra fondului sau evocării fondului prin hotărârea atacată.

În ceea ce interesează materia revizuirii, evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Or, prin hotărârea atacată s-a soluţionat o contestaţie în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, deci care nu a evocat fondul.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va constata că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată pentru acest motiv, fapt care face inutilă cercetarea îndeplinirii condiţiilor specifice pct. 5 ale art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Potrivit acestei dispoziţii legale, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Aşadar, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă. În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii de lucru judecat.

În egală măsură, faţă de sintagma "excepţie invocată în acea cauză", revizuirea este admisibilă numai atunci când neconstituţionalitatea a fost invocată, de părţi sau chiar din oficiu, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, stabilirea neconstituţionalităţii textului care a stat la baza pronunţării unei anumite soluţii, urmare a excepţiei invocate într-un alt dosar, nu deschide calea revizuirii în dosarul în care nu a fost ridicată problema neconstituţionalităţii.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, invocată de revizuentă în prezenta cauză, s-a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României şi s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat de Legea nr. 255/2013.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că revizuenta A. nu a formulat, în niciun stadiu al pricinii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul analizei în Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018.

Prin urmare, pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire şi cu privire la cazul consacrat de dispoziţiile pct. 11 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere cererea formulată de intimata-intervenientă B., în aplicarea dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., va fi obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată către această parte, constând în onorariu de avocat.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată se va face în condiţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte dispunând reducerea lor la suma de 3.500 RON, faţă de circumstanţele cauzei şi de complexitatea activităţii desfăşurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererile privind excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi suspendarea judecăţii, formulate de revizuenta A..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 51 din 19 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuenta la plata sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata B., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2019.

Procesat de GGC -LM