Inadmissibility of revision against Supreme Judicial Council disciplinary decision as administrative-jurisdictional act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Prin Rezoluţia din 24 iunie 2016, înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2016, Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară faţă de doamna A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), solicitând să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din aceeaşi lege.

2. Hotărârea instanţei de disciplină

Prin Hotărârea nr. 1J din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 ("Hotărârea nr. 1J/2017"), Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a hotărât următoarele: (i) respinge excepţia nelegalei sesizări a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, ca neîntemeiată; (ii) respinge excepţia prescripţiei invocată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată; (iii) admite acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti; (iv) în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din acelaşi act normativ; (v) admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul reclamantei Inspecţia Judiciară de către B. şi C.; (vi) respinge cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei A. de către Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, ca neîntemeiată; (vii) respinge cererea de despăgubiri formulată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. II

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâta A. şi intervenienta Asociaţia Forumul Judecătorilor din România. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2017.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 ("Decizia nr. 336/2017"), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cu majoritate, a admis recursurile declarate de pârâta A. şi intervenienta Asociaţia Forumul Judecătorilor din România împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, a casat în parte hotărârea atacată, în ceea ce priveşte sancţiunea excluderii din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureş, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancţiune prevăzută de art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

5. Cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2018.

6. Hotărârea pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea de revizuire

Prin Hotărârea nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1J din 8 februarie 2017, pentru argumentele arătate în continuare.

Conform art. 509 şi art. 510 C. proc. civ., revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate de instanţe, iar, potrivit art. 44 - 53 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii, ca instanţă disciplinară, este un organ administrativ-jurisdicţional, iar nu o instanţă de judecată în sensul art. 2 din Legea nr. 304/2004, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 391/2007, nr. 788/2007, nr. 514/2007 şi nr. 632/2016).

Prin urmare, hotărârea pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea rolului de instanţă disciplinară, nu este o hotărâre judecătoreasă, ci un act administrativ-jurisdicţional, împotriva căruia legea reglementează o singură cale de atac, devolutivă, respectiv cea prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel că împotriva acestei hotărâri nu este aplicabilă calea de atac a revizuirii, reglementată de art. 509 - 513 C. proc. civ.

7. Recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018

7.1. Cererea de recurs

Revizuenta A. a declarat recurs împotriva Hotărârii n.18J din 20 iunie 2018, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta argumentează că, raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, secţia pentru judecători în materie disciplinară este ţinută să respecte toate rigorile şi standardele specifice instanţei de judecată.

La termenul din 20 iunie 2018, secţia pentru judecători în materie disciplinară nu a fost legal compusă, lipsind doi dintre membrii săi. Recurenta arată că, în timpul şedinţei, a invocat nelegala compunere a secţiei pentru judecători în materie disciplinară şi a argumentat că nu sunt aplicabile regulile cuprinse în art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care vizează numai cvorumul necesar desfăşurării lucrărilor secţiilor în îndeplinirea atribuţiilor de organ administrativ, în timp ce, în cauză, secţia exercita rolul de instanţă de judecată.

În susţinere, se afirmă că, în cuprinsul art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004, legiuitorul nu a înţeles să deroge de la regulile privind compunerea completului de judecată, rezumându-se să precizeze că secţia pentru judecători acţionează în calitate de instanţă de judecată, fiind aplicabile regulile obligatorii privind compunerea completului de judecată. Astfel, lipsa unuia dintre membrii secţiei la o şedinţă de judecată atrage nulitatea hotărârii pronunţate în absenţa tuturor membrilor. Argumentând inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, recurenta afirmă că acest text este cuprins în Capitolul III - "Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii", ca organ colegial, în realizarea unei activităţi administrative.

În acelaşi sens, evidenţiază faptul că, prin art. 29 din acelaşi capitol, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la adoptarea hotărârilor de către secţii în calitate de organ administrative. Atribuţiile în materie disciplinară ale secţiilor sunt reglementate într-un capitol distinct din Lege (art. 44 - 53), competenţa şi întreaga procedură disciplinară fiind reglementată de dispoziţii speciale în raport cu celelalte prevederi ale legii. În considerarea acestui aspect, legiuitorul a prevăzut în art. 49 alin. (7) din lege că prevederile care reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., iar nu cu cele de drept comun din lege.

Or, art. 211 C. proc. civ. impune ca instanţa să soluţioneze o cauză în complet constituit potrivit legii, adică cu numărul de judecători prevăzut de lege. Astfel, secţia pentru judecători, ca instanţa de judecată, este constituită legal cu toţi membrii, iar nu doar cu o parte dintre aceştia. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca secţia pentru judecători să soluţioneze acţiunea disciplinară cu un alt număr de judecători ar fi trebuit să reglementeze fie numărul minim de membri, fie să facă trimitere expresa la art. 26 din Legea nr. 317/2004.

Printr-o a doua critică, recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 6 raportat la art. 22 şi art. 41 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind încălcat dreptul la un tribunal independent şi imparţial, cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respectiv ale art. 42 pct. 13 C. proc. civ., întrucât din compunerea completului a făcut parte doamna judecător D., cu privire la care revizuenta a solicitat în recurs ca, în cadrul probatoriului, să fie clarificată legătura de cauzalitate între excluderea sa din magistratură dispusă prin Hotărârea nr. 8/J/2017 şi împrejurările pronunţării ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale şi de nerecuperare a produsului infracţiunii faţă de doamna judecător, în calitate de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. În susţinere, recurenta expune informaţii din mass-media şi solicită administrarea probei testimoniale, prin audierea martorului E..

Pe cale de consecinţă, recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului aflării adevărului şi a dreptului la un proces echitabil, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, susţine recurenta că, prin respingerea de plano a cererii de revizuire ca inadmisibilă de către o instanţă, care, prin voinţa legiuitorului, funcţionează ca o instanţă de judecată, conform art. 44 alin. (1) Legea nr. 317/2004, au fost încălcate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 510 C. proc. civ., ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care instituie principiul aflării adevărului şi dreptul la un proces echitabil.

7.2. Excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată

Prin notele depuse la termenul din 22 octombrie 2018, recurenta A. invocă excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (1), (4) şi (5) şi art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 6 par. 1 din Convenţie, art. 2 din Principiile fundamentale ale independenţei sistemului judiciar şi cu dispoziţii din Cartea europeană privind statutul judecătorilor, susţinând că sancţiunea care intervine pentru încălcarea acestor norme este nulitatea hotărârii pronunţate de un complet care nu a fost legal alcătuit.

Prin notele înregistrate la dosar la data de 15 februarie 2019 şi 18 martie 2019, recurenta a reiterat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, fără a expune argumente în susţinerea acesteia.

7.3. Excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurenta A.

Recurenta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004, argumentând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

7.4. Cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 22 octombrie 2018, recurenta-pârâtă A. a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, motiva de faptul că dosarul respectiv are ca obiect anularea hotărârii Colegiului de conducere prin care este înfiinţat completul învestit cu soluţionarea cauzei.

În susţinere, recurenta-revizuentă a ataşat certificatul de grefă emis de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018.

B. Cu privire la chestiunile prealabile invocate în cauză

1. Excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de recurenta-pârâtă A.

În ceea ce priveşte legalitatea compunerii Completului de 5 judecători la termenul din 22 octombrie 2018, se constată că această chestiune a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, iar compunerea Completului de 5 judecători învestit în prezent cu soluţionarea cauzei este diferită de compunerea completului de la termenul din 22 octombrie 2018. Este relevant faptul că, la termenul din 22 octombrie 2018, cu ocazia invocării excepţiei, apărătorul recurentei a solicitat amânarea judecării cauzei după data la care era fixat termen la Curtea Constituţională pentru soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională în care a fost pronunţată Decizia nr. 685/2018.

Este necontestat faptul că recurenta invocă ritos excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată prin înscrisurile transmise prin poşta electronică şi înregistrate la dosar la 15 februarie şi 18 martie 2019.

Însă, prin înscrisul din 15 februarie 2019, în cuprinsul căruia este invocată excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, se solicită ataşarea la prezentul dosar a excepţiei invocate în dosarul nr. x/2018.

De asemenea, se constată că, prin înscrisul transmis prin poşta electronică şi înregistrat la dosar la 18 martie 2019, recurenta reiterează excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată şi ataşează, în copie nesemnată, încheierile din 19 decembrie 2018 şi 29 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, referitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2018 şi la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel fiind, se constată că, în cauză, recurenta nu expune argumentele pe care le are în vedere în susţinerea excepţiei.

Chiar în absenţa unor critici formale ale recurentei, instanţa constată că, în cauză, compunerea completului învestit cu soluţionarea pricinii este stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 32. - (1) La începutul fiecărui an, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedinţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere aprobă numărul şi compunerea completurilor de 5 judecători.

(3) În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzelor.

(4) Judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepreşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

În consecinţă, faţă de dispoziţiile citate urmează a fi respinsă excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de recurenta-revizuentă A.

2. Cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 22 octombrie 2018, recurenta-pârâtă A. a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, motivat de faptul că dosarul respectiv are ca obiect anularea hotărârii Colegiului de conducere prin care este înfiinţat completul învestit cu soluţionarea cauzei.

Conform certificatului de grefă emis de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. x/2018 are ca obiect excepţie de neconstituţionalitate, anulare acte administrativ cu caracter normativ şi comunicare informaţii de interes public (Legea nr. 544/2001).

Motivele invocate de recurenta-revizuentă se circumscriu cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 413. - (1) Instanţa poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Suspendarea prevăzută de dispoziţiile citate este facultativă şi este lăsată la aprecierea instanţei, care o poate dispune numai dacă se constată strânsa legătură dintre cele două pricini şi modul în care soluţionarea uneia ar avea o înrâurire decisivă asupra celeilalte, sub aspectul dreptului a cărui existenţă face obiectul judecăţii.

Pentru a fi judicioasă suspendarea dispusă în temeiul dispoziţiilor citate, este necesar să se stabilească dacă, şi în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influenţa, total sau parţial, soluţionarea unei alte cauze.

Or, chestiunile de drept supuse dezlegării în prezentul dosar, respectiv în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj sunt diferite atât sub aspectul temeiurilor de drept, cât şi sub aspectul conţinutului, astfel că nu sunt apte să fundamenteze măsura prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate

Cererea formulată de recurenta-pârâtă urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că, prin Încheierea din 18 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

4. Cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind suspendarea judecăţii până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Instanţa constată că recurenta nu a formulat în prezentul dosar o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară pentru a se ridica problema suspendării judecăţii până la pronunţarea instanţei europene.

Este de observat faptul că, prin înscrisul transmis prin poşta electronică şi înregistrat la dosar la data de 15 februarie 2019, recurenta a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, însă în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, iar nu în prezentul Dosar nr. x/2018 .

De asemenea, se constată că, prin înscrisurile transmise prin poşta electronică şi înregistrate la dosar la data de 18 martie 2019, recurenta a reiterat cererea de suspendare a judecăţii până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene iar, în vederea sesizării instanţei europene a ataşat, în copie nesemnată, încheierile din 19 decembrie 2018 şi 29 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, referitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2018 şi la cererea de sesizare a CJUE.

În aceste condiţii, instanţa nefiind învestită în Dosarul nr. x/2018 cu o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, va fi respinsă cererea de suspendare a judecăţii formulate în considerarea unei asemenea sesizări.

C. Cu privire la recursul declarat în cauză

Analizând criticile formulate de recurenta-revizuentă A., prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Susţinerile recurentei formulate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt neîntemeiate pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În acord cu jurisprudenţa anterioară a Completului de 5 judecători (spre exemplu: Decizia nr. 14/2017; Decizia nr. 266/2017, pct. 64 - 66; Decizia nr. 5/2018, pct. 41), se reţine că secţia pentru judecători în materie disciplinară este alcătuită cu respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 317/2004, conform cărora "lucrările secţiilor se desfăşoară în prezenţa majorităţii membrilor acestora". Aceste dispoziţii se aplică inclusiv în privinţa lucrărilor desfăşurate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii în îndeplinirea rolului de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

În acest sens, este de observat faptul că dispoziţiile art. 44 - 53 din Legea nr. 317/2004, care reglementează atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, nu cuprind norme derogatorii de la cele ale art. 27 alin. (2) din lege, citate anterior.

Este necontestat faptul că art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevede că dispoziţiile legii referitoare la procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. Însă, chiar în prezenţa acestei norme de trimitere, nu devin incidente în mod automat prevederile art. 211 C. proc. civ., invocate de recurentă.

În susţinerea considerentelor expuse, un argument esenţial este dat de faptul că secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, nu sunt instanţe de judecată în sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci funcţionează ca instanţă extrajudiciară îndeplinind o activitate administrativ-jurisdicţională, fiind, în consecinţă, un organ administrativ-jurisdicţional, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 148 din 16 aprilie 2003 şi nr. 391 din 17 aprilie 2007).

Criticile formulate de recurentă sub aspectul participării în compunerea completului a doamnei judecător D. nu pot forma obiectul verificării în cadrul prezentului recurs, întrucât incompatibilitatea vizată nu a fost invocată şi nu a fost soluţionată în dosarul de revizuire în care a fost pronunţată hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs.

Referitor la soluţia dată revizuirii, Completul de 5 judecători reţine că hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, neputând fi primite criticile formulate în prezentul recurs.

În cauză, recursul este exercitat împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, cu motivarea că hotărârea respectivă nu este o hotărâre judecătorească supusă căilor de atac reglementate de C. proc. civ.

În acord cu secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Completul de 5 judecători reţine că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire (Hotărârea nr. 1J/2017) este un act administrativ-jurisdicţional, iar nu o hotărâre judecătorească.

Sub acest aspect, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor şi nu este o instanţă judecătorească în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci o instanţă de judecată extrajudiciară, care pronunţă hotărârea într-o procedură administrativ-jurisdicţională. În acest sens este atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148/2003, nr. 391/2007, nr. 514/2007, nr. 788/2007; Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 266/2017 - pct. 66; nr. 271/2017 - pct. 45; nr. 293/2017 - pct. 19; nr. 5/2018 - pct. 49).

Or, calea de atac a revizuirii reglementată de art. 509 - 513 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti, iar nu împotriva unui act administrativ-jurisdicţional, aşa cum în mod corect s-a reţinut prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de recurenta A.

Respinge cererea formulată de recurenta A. de suspendare a judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj.

Respinge cererea formulată de recurenta A. de suspendare a judecăţii până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Respinge cererea formulată de recurenta A. de suspendare a judecăţii până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC -LM