Admissibility of extraordinary appeal against final High Court decision resolving a nullity complaint in fiscal administrative litigation

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 3889 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (pronunţată în recurs).

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

3. Procedura de filtrare a recursului

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o vizează o decizie pronunţată într-o contestaţie în anulare, hotărâre care este definitivă, iar recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părţilor la datele de 15, 16 şi 22 octombrie 2018.

Recurentul a depus punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la data de 1 noiembrie 2018, prin care combate concluziile raportului şi susţine admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare, care, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Aplicând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 3889 din 7 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare - Decizia nr. 882 din 23 martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal - nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind o decizie a instanţei de recurs, definitivă conform art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nemaiputând fi supusă, astfel, reformării şi dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Aşadar, contrar susţinerilor din punctul de vedere la raport depus de recurent, faţă de dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3889 din 7 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN