Late-filed revision for contrary judgments: deadline runs from pronouncement of final judgment in public procurement proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv formulată, revizuirea declarată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva Deciziei nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:

Cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz de revizuire vizând reformarea ultimei hotărâri pronunţate şi a cărei anulare se solicită, fiind aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc, pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, termenul de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică Deciziei nr. 4540 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, hotărârea în raport de care se calculează termenul de revizuire este Decizia nr. 4940 din 22 noiembrie 2017. Această hotărâre a rămas definitivă la data pronunţării, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 şi alin. (2) C. proc. civ.

Este neîntemeiat argumentul revizuentei referitor la calcularea termenului de revizuire în funcţie de data comunicării hotărârii, iar nu în funcţie de data pronunţării, respectiv argumentul privind lipsa de echivalenţă între sintagmele "data pronunţării" şi "data rămânerii definitive", având în vedere că, deşi, în unele cazuri, cele două noţiuni nu se suprapun, în cazul de faţă data rămânerii definitive a deciziei supuse revizuirii coincide cu data pronunţării sale, conform textelor de lege anterior enunţate.

De asemenea, este nerelevant argumentul revizuentei privind depăşirea termenului de comunicare a hotărârii atacate, întrucât nerespectarea termenului de motivare şi comunicare a hotărârii, prevăzut de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, nu atrage prorogarea termenului de declarare a revizuirii, reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 22 noiembrie 2017, conform modului de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 22 decembrie 2017.

Având în vedere că revizuenta a depus cererea la data de 28 februarie 2018, revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva Deciziei civile nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs revizuenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. - S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - C.N. A.D.N.R. - SA), în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta susţine că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile speciale ale art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Argumentează recurenta că, potrivit art. 35 din Legea nr. 101/2016, derogatorii de la dreptul comun şi aplicabile cu prioritate în raport cu dispoziţiile C. proc. civ., hotărârea este definitivă la data comunicării.

Recurenta reiterează argumentele invocate în faţa instanţei de revizuire referitoare la faptul că sintagma "la data pronunţării" nu echivalează cu sintagma "la data rămânerii definitive" în condiţiile în care există şi căi de atac de retractare, cum este recursul. De asemenea, sunt reiterate şi criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată cu revizuire a fost comunicată la 69 de zile de la data pronunţării, cu nerespectarea termenului de comunicare de 15 zile de la data redactării şi cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/2016. Sub acest aspect, se afirmă că dispoziţiile art. 509 pct. 9 C. proc. civ. sunt neclare şi, dacă ar fi interpretate restrictiv şi discreţionar în materia achiziţiilor publice, ar duce la încălcarea principiului accesului liber la justiţie şi a principiului legalităţii.

În raport cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine că, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, termenul de revizuire se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar comunicarea hotărârii este obligatorie atunci când căile de atac se exercită de la comunicare. În acelaşi sens, se afirmă că, atât timp cât legiuitorul nu a specificat distinct care este momentul rămânerii definitive a hotărârilor pronunţate de către instanţă, hotărârea a rămas definitivă la momentul comunicării, când partea a luat cunoştinţă de motivarea soluţiei pronunţate.

În consecinţă, recurenta arată că, în procedura specială reglementată de Legea nr. 101/2016, nu este prevăzută calea de atac a recursului reglementat de C. proc. civ., iar hotărârile instanţei se comunică, astfel că efectele juridice se produc de la comunicare, legea reglementând o anumită celeritate în redactare şi comunicare.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În sensul celor expuse la pct. 2, recurenta nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată în sensul că ultima dintre hotărârile potrivnice în opinia sa este Decizia nr. 4940/2017, pronunţată la 22 noiembrie 2017, iar cererea de revizuire a fost exercitată la 28 februarie 2018.

O primă serie de critici vizează data la care hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă, recurenta susţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 101/2016 cu prioritate faţă de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi faptul că decizia atacată cu revizuire a rămas definitivă la data comunicării, iar nu la data pronunţării.

Conform art. 35 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (forma în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. 4940 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal):

"Art. 35. - (1) În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă.

(3) Hotărârea motivată se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.

(4) După soluţionarea plângerii de către instanţă, dosarul cauzei se restituie de aceasta Consiliului, împreună cu o copie a hotărârii motivate.

(5) Hotărârea motivată pronunţată de instanţă este înaintată, în copie, în termen de 15 zile de la data redactării, ANAP, care o publică în SEAP, fără referire la datele de identificare ale părţilor, la datele cu caracter personal, precum şi la acele informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală. Prevederile art. 76 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."

Este de observat că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 dispune expres în sensul că hotărârea pronunţată de instanţă în soluţionarea plângerii (formulate împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor) este definitivă. În prezenţa acestor dispoziţii, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 ["Sunt hotărâri definitive: 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."] coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol ["Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive … la data pronunţării."], Decizia nr. 4940/2017 a rămas definitivă la data pronunţării. Pentru aceste argumente, nu pot fi primite susţinerile recurentei în sensul că decizia respectivă a rămas definitivă la o altă dată decât data pronunţării.

Totodată, se constată că Legea nr. 101/2016 nu cuprinde nicio dispoziţie derogatorie de la prevederile C. proc. civ. referitoare la cererea de revizuire, iar recurenta-revizuentă nu contestă faptul că a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de revizuire formulată în temeiul ar. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar prezentul recurs aflat pe rolul Completului de 5 judecători a fost declarat în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Astfel fiind, nu pot fi primite susţinerile recurentei privind inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (în speţă, de la data de 22 noiembrie 2017, când a rămas definitivă Decizia nr. 4940/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, atacată cu revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Sunt lipsite de relevanţă, din perspectiva termenului de revizuire, criticile recurentei vizând înţelesul noţiunilor "la data pronunţării" şi "de la data rămânerii definitive", întrucât nu sunt identificate, sub acest aspect, neclarităţi în cuprinsul dispoziţiilor legale incidente, menţionate anterior.

Pe de altă parte, în acord cu instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la nerespectarea termenelor de redactare şi de comunicare a hotărârii atacate cu revizuire, atât timp cât dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu disting în raport cu aceste termene, ci stabilesc modul de calcul al termenului de revizuire în funcţie de data rămânerii definitive a hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reţinând corecta aplicare a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire a făcut, de asemenea, o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., şi a constatat că termenul de revizuire de o lună calculat de la 22 noiembrie 2017, când a rămas definitivă Decizia nr. 4940/2017, s-a împlinit la 22 decembrie 2017, astfel că este tardiv formulată revizuirea exercitată la 28 februarie 2018.

În consecinţă, criticile prin care recurenta tinde să demonstreze faptul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate sunt lipsite de temei având în vedere că dispoziţiile procedurale citate prevăd expres că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub acest aspect, faţă de criticile recurentei, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 din C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situaţii, termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării hotărârii atacate:

- "[…] prin reglementările cuprinse în […] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reţine că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situaţii diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare. […] obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);

- "[…] legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A. I. R. - S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - C.N. A.D.N.R. - SA) împotriva Deciziei civile nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN