Suspension request barred by res judicata; appeal on inadmissibility dismissed as unfounded.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016, reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, prin administrator judiciar A., şi Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienţii accesorii (în interesul pârâtului) Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, au solicitat suspendarea parţială a H.G. nr. 1215/2009, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 şi art. 22 care stabilesc preţurile pentru energia termică şi energia electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 15 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţi ca inadmisibilă, a respins cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantelor, formulată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa, în ceea ce priveşte cererea de suspendare, a admis cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, formulate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Ministerul Energiei, în ceea ce priveşte cererea de suspendare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 15 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs reclamanta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, prin administrator special şi convenţional, şi reclamantul Municipiul Bucureşti, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, au criticat soluţia, arătând că procedurile de suspendare a executării actului administrativ, reglementate de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu se exclud şi, ca atare, în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată în cauză.

Au reiterat, pe fond, şi susţinerile privind îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi pagubei iminente.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimaţii au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-intervenientă accesorie Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a depus la dosar Sentinţa nr. x/23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016.

III. Analiza motivului de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenţii reclamanţi au învestit curtea de apel cu o cerere de suspendare parţială a executării H.G. nr. 1215/2009 (respectiv, în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la stabilirea preţurilor pentru energie termică şi energie electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă) până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea parţială a acestui act administrativ, cererea fiind întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Anterior, aceştia formulaseră o cerere de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, invocând ca temei legal art. 14 din aceeaşi lege, cerere ce a fost respinsă prin Sentinţa nr. 984 din 23.03.2016 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 3527 din 25.10.2018 pronunţată în Dosar nr. x/2016).

Înalta Curte arată că, într-adevăr, aşa cum susţin recurenţii reclamanţii, de principiu, procedurile reglementate de art. 14 şi, respectiv, art. 15 din Legea contenciosului administrativ nu se exclud reciproc, legiuitorul punând la îndemâna părţii interesate două proceduri distincte, în considerarea a două situaţii premisă diferite: situaţia în care partea a formulat contestaţie administrativă (plângere prealabilă) şi apelează la măsura de protecţie provizorie până când o instanţă de judecată se va pronunţa cu privire la legalitatea actului administrativ, şi o a doua situaţie, în care parte interesată acţionează, în considerarea introducerii unei acţiuni în anulare, pentru a se proteja de efectele actului administrativ, până la tranşarea definitivă a litigiului de către instanţa de judecată.

Prin urmare, cererea de suspendare a executării întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, subsecventă cererii de suspendare formulată pe temeiul art. 14 din acelaşi act normativ, nu este inadmisibilă de plano.

În situaţia concretă din prezenta cauză, însă, Înalta Curte constată că au fost invocate de către recurenţii reclamanţi motive de fapt identice cu cele din Dosarul nr. x/2016 (soluţionat definitiv în sensul respingerii cererii de suspendare), astfel: H.G. nr. 1215/2009 nu este motivată, ceea ce atrage nelegalitatea acesteia; Guvernul României nu avea competenţă în stabilirea preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare; modalitatea de stabilire a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare încalcă principii fundamentale reglementate, atât de legislaţia naţională, cât şi de legislaţia europeană; sunt încălcate principiul transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora; dreptul la informare; principiul accesibilităţii preţului pentru consumatori; principiul protejării interesului public; principiul protecţiei consumatorilor; prevederile atacate încalcă interdicţia legală a subvenţiei încrucişate; mecanismul de stabilire a preţurilor pentru energia termică şi electrică produsă în cogenerare în forma prevăzută de H.G. nr. 1215/2009 ignoră însăşi natura centralelor în cogenerare pentru care Comisia Europeană a aprobat acordarea bonusului; prevederile atacate încalcă cadrul legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi electrice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România.

Or, în lipsa relevării unor împrejurări noi, diferite, legate de aparenţa de nelegalitate a actului administrativ sau de potenţiala pagubă generată de efectele acestuia, este inadmisibilă repunerea în discuţie a celor tranşate definitiv, cu privire la toate aceste susţineri, prin Sentinţa nr. 984 din 23.03.2016, opunându-se puterea de lucru judecat a acesteia.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Municipiul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, prin administrator judiciar A., şi Municipiul Bucureşti împotriva încheierii din 15 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN